5,849 matches
-
terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele pântecoase, de la conductele care se duceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care a remarcat sclipirea confesiunii, demnă de admirație, consemnând-o: „Eram (...) un copil silitor și destul de conștient. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice, simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nu știam nimic ce se întâmplase în Tighina, adică în Bender. Ajuns la Chișinău, am văzut la televizor tancurile rusești trecând podul de la Tighina, trăgând focuri de tun, iar unul dintre tancuri luând foc si retrăgându-se. Erau scene de groază. Dacă scăpam trenul acela nu mai puteam să ajung la Chișinău, a fost ultimul tren din acea perioadă, toate se opreau la Bulboaca și nu intrau în acea parte unde se dădeau lupte, considerându-se zonă periculoasă. La câteva zile
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lada camionului, erau numai copii cu mamele lor, plecați în mare grabă printre gloanțe, îmbrăcați sumar, cu ochii în lacrimi, speriați, zgâriați, plini de sânge. Una dintre femei ne spune că a văzut vecini morți, oameni împușcați, era ceva de groază. Mașina cu refugiați a mers până în satul Roșcana, de acolo am plecat în continuare pe jos. La un moment dat ne-a luat o mașina mică, șoferul ne-a interogat ca la poliție. Eu nu am rostit nici un cuvânt, mă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
28 iunie 1940, în chiar ziua sa de naștere, când se pregătea să-și serbeze împlinirea celor 16 anișori, dând drumul la aparatul de radio și ascultând postul de radio ce se transmitea de la București, avea să audă înspăimântat de groază, anunțul transmis de ministru Tătărăscu, care spunea: „Să fim liniștiți, să fim uniți (?!). în acest moment de grea cumpănă se cedează Basarabia Uniunii Sovietice. în timp de trei zile, armata română se va retrage din Basarabia în ordine și liniște
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că au făcut o pasiune care nu duce nicăieri? E mai bună oare patima băuturii? E mai motivată cumva atracția clinică pentru ruletă sau pocher? Pe câțiva dintre acești bolnavi de cărți și de hârtie imprimată îi știu de o groază de vreme. Duc tot timpul cu dânșii o pungă jegoasă plină cu prospecte, cu reviste de tot neamul și cu tot felul de tipărituri distribuite gratuit în locurile unde se vând cărți sau se face reclamă unor cărți. La târgurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
buzna pe ușă -, iar am câștigat unul!“ În loc să se bucure, doamna Piscălescu îl ia la palme. În casă s-au adunat vreo paisprezece frigidere. Domnul Piscălescu a lipit trei între ele și doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cunoscut în urmă cu treizeci de ani, trebuie să te aștepți și la o confuzie, la o simplă, deși incitantă, potrivire de chip. „Sunteți poetul D.M.?“, l-am întrebat. „Sunt, într-adevăr, D.M., dar nu mai sunt poet de o groază de vreme, de trei decenii, și acum merg, slavă Domnului, pe al patrulea. Dumneata cine ești?“ Normal ar fi fost să mă recunoască. „M-am dat deoparte - a precizat el văzând că mă încrunt -, mi-am propus să uit cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bilca, fostul județ Rădăuți, Traian Galan urmează școală primară în comuna natală și cursurile preuniversitare la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți . Spre sfârșitul studiilor liceale, fiind împreună cu elevul poet Mihai Horodnic, pe râul Suceava, tânărul Traian Galan a văzut cu groază cum s-a înecat fondatorul revistei școlare “Muguri” pe care a încercat cu disperare să-1 salveze dar n-a reușit. După absolvirea liceului s-a înscris la Facultatea de Stiinte a Universității din Cernăuți. Aici a studiat cu rezultate foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
front, profesorul Traian Galan, a fost un iscusit ofițer de artilerie la trageri, datorită pregătirii sale matematice și ingeniozității, depășind în acțiunile sale pe ofițerii activi. Despre privațiunile indurate, dramele și nenorocirile din război, profesorul Traian Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
dreaptă și se folosea de niște bețe legate de Încheietură“ și „aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de malformați, din cauza formelor nervoase ale bolii“), Încercînd, fără succes, să n-o Întristeze prea tare, comparînd imaginea cu „o scenă dintr-un film de groază“, dar frumusețea sfîșietoare a acelui rămas-bun era limpede: „Pacienții au ridicat ancora și, pe ritmurile unui cîntec popular, cargoul uman s-a Îndepărtat de țărm; lumina palidă a lanternelor pe care le aveau la ei le dădea un aer fantomatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Încheietură; cîntărețul era orb; și aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de sluțiți de complicațiile nervoase ale leprei, foarte frecventă prin locurile acestea. La lumina felinarelor și a lanternelor care se reflectau În lac, totul părea o scenă dintr-un film de groază. Locul e minunat, Înconjurat din toate părțile de junglă, cu triburi indigene care trăiesc la nici doi kilometri depărtare (pe care, desigur, le-am vizitat), cu o mulțime de pește și vînat de mîncat și o bogăție potențială incalculabilă; toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și vă scriu... La noi e un timp minunat. Luni, adică poimâine, ne pregătim să plecăm în munți. Zilnic mergem la râu și ne bronzăm. Azi am fost la piață și am cumpărat-o aproape pe toată: am cheltuit o groază de bani pe o cantitate imensă de diverse brânzeturi și fructe, smântână, ouă și așa mai departe. Mihai m-a ocărât groaznic. După-masă vom merge probabil la baie. Nu e viață, ci o săr bătoare. Astăzi e sâmbătă și tu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Au fost zile de nesfârșite întârzieri, de necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și aluzii răutăcioase. Tăticul tău se chinuie la gândul că îi acord mai puțină atenție lui decât lui Ion și că stau cu acesta din urmă mai mult de vorbă decât cu dânsul, dar cum, Doamne, să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie și Onanie, care mult se zice că ospitalieri sunt. Vally - teribil de drăguț și totdeauna egal cu sine însuși. Aceasta e tot. Tot și nimic mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi! Auzi? Auzi? Auzi ce-ți spun? Scoală-te! Scoală-te! Și plângea în cascade sonore, desfigurat de groază sub cerul amețitor de înalt din care ne privea, rece, insensibil și cu augustă indiferență, Marele Creator al celor văzute și nevăzute. Ceilalți doi frați ai mei Lică și Sandu erau paralizați, galbeni și muți de frică, uitându-se deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fusese, într-adevăr, o iarnă cumplită. Ce puteam face noi, cei șase copii, într-o asemenea situație? Dar mama? Cum trebuia să reacționeze? Vă imaginați de cât curaj a trebuit să dea dovadă pentru a nu lăsa să se citească groaza de care fusese cuprinsă în momentul în care a realizat că suntem cu toții sechestrați și că soarta noastră este la cheremul forțelor dezlănțuite ale naturii, cărora nu le putem face față? Cu cine să lupți? Împotriva cui? Prin ce mijloace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
in Bărăgan. Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lupte la baionetă împotriva ungurilor hrăpăreți ca la Mărășești, pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apropiat de mine încercând să mă ridice în picioare. Lasă-l! Lasă-l! A urlat milițianul. Ce ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți să mergi? Mișcă dracului, stârpitură, că te zbor acuma! Mi-era teamă. Mi-era groază. Mă grăbeam cât puteam, de frică să nu mă lovească iar în zona coccisului care îmi amorțise de tot. Am ajuns în dreptul ușii, la prag. În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost o ceață puternică într-o dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor începe să-mi crape rapid, la fel ca pământul uscat de secetă. Desprind cu groază pielea palmelor, iar înăuntru se găsea un fel de mucilagiu negru-cenușiu în care apărea mugurele alb al unor boabe ca de fasole care puseseră stâpânire pe interiorul palmei mele. Am încercat să curăț cu oroare acest mucilagiu, dar am descoperit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu detestabilul, că suntem familiari cu mârșăvia, că am demitizat toate aceste teribile categorii ca pe niște ordinari hoți de cai cu care bem cot la cot. La 85 de ani, Allain vrea ca asasinii să ne mai apară odioși, groaza să fie groază, crima să-ți dea fiori și să nu mai dormi noaptea fiindcă ai văzut la matineu un film cu criminali. Ce imaginație mai are bătrânul! (Un șmecher - zic lucizii.) Eu i-aș da banii ceruți. 23: A
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]