6,099 matches
-
timpului" (eseu, 2004); "Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate" (2005); "Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a în 2013); "Iadul etic, iadul estetic" (2008, conferințe, studii, eseuri); "Paznicul ploii" (poezie, 2010); "Contribuții la estetica umbrei" (2012; eseuri, dialoguri, conferințe); "Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească" (dialoguri, 2013); "Urma", roman (Editura Cartea Românească, București, 2013); "Laika", roman (Editura "Cartea Românească", 2014
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
30 000 de ore lucrate pentru Apostrof. Concluzie: sunt nebună. (Revista Conta, nr. 6, 2011) Luca PIȚU Profil. Luca Pițu și câinii academicieni comunitari Cică dracul a venit pe lumea asta, mai pe la început și a vrut să care în Iadul postnatal sufletul femeii. Femeia n-a zis nu, însă a pus o condiție: să facă bine dracul și să-i frece un fir de păr până acesta va sta drept, drept. S-a apucat bietul încornorat de frecat, de lins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu cât îl sucea și răsucea mai tare, cu atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca Pițu cu firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cain îl va ucide continuu pe Abel, pentru că primul acționează, în timp ce celălalt meditează, visează, aspiră. Disconfortul și greutățile vieții de pe pământ sunt opera lui Cain, anarhistul care vrea mereu altceva, în afara paradisului, care îl cam plictisește. Pe pământ, de altfel, iadul e dezordinea, raiul e ordinea. În ordine șase miliarde de oameni ar trăi minunat, fără convulsii. În dezordine, cu cît mai mulți oameni, cu atât mai afund iadul. Oricum, eu am să fiu în orice context martor în proces în favoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mereu altceva, în afara paradisului, care îl cam plictisește. Pe pământ, de altfel, iadul e dezordinea, raiul e ordinea. În ordine șase miliarde de oameni ar trăi minunat, fără convulsii. În dezordine, cu cît mai mulți oameni, cu atât mai afund iadul. Oricum, eu am să fiu în orice context martor în proces în favoarea lui Abel. Și totuși, că de la asta am pornit, unde e cititorul de poezie în toată ecuația asta, în toată agitația asta? Unde e poezia? Și cititorul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o autostradă. Dar peste tot sunt șosele foarte bune. Parcă acum sunt asfaltate. Nu pot să vă explic ce finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemăna șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Vă rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară ca o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cana și prin multe alte sate. Vedem
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sau pe podea. M-am Întins pe podea lîngă un tip pe nume McCarthy. Îl mai văzusem prin oraș. Era reținut de aproape șaptezeci și două de ore. Din cînd În cînd gemea ușor. O dată a zis: „Nu-i ăsta iadul?”. Un junky funcționează după timpul mărfii. CÎnd e privat de marfă, ceasul i se blochează și se oprește. Tot ce poate face e să stea și s-aștepte să-nceapă timpul fără marfă. Un junky În sevraj nu are scăpare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu se citesc în scoarța lor. * Puțini fac salturi mortale, mulți nu le înțeleg rosturile. * Uneori iese fum și fără să faci foc. Unii macină vorbe din care nu iese făină. * Bătaia a fost ruptă din rai și trimisă în iad. * Curbele au fost inventate de unul care a mers pe mai multe cărări. * Linia dreaptă a fost inventată de o altă linie. * Unele ținte pot fi atinse mai ales pe ocolite. * Nu juriștii au inventat dreptatea și adevărul. * Pedepsele sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
că trebuie să apară azi, mâine, cine știe de unde... Și poate că aceasta este realitatea. Mă mai întreb cum ar fi o lume care s-ar compune din inși de același calibru cu el. Nu ar fi nici raiul, nici iadul, ar fi o explozie de natură atât de specială, încât nu există încă o terminologie corespunzătoare acestei stări. LORICA GAVRILIȚĂ Singura femeie care a fost rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași, dr. Lorica Gavriliță, s-a înscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei albaștri ademenitori care să o înveselească. Se măritase zâna visurilor mele cu un alt medic și se instalase într-un târg de provinție din Germania. Este știut că la 16 ani suferințele morale de așa natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Numai că, lipsiți de absorbantul reprezentat de particule, oxizii de azot și sulf conținuți În fum s’au combinat cu apa din atmosferă, dând acizi: azotic și sulfuric. De aici, ploile acide, necunoscute până atunci. Se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. O bună intenție a fost aceea de a rezolva problemele legate de adunarea, transportul și depozitarea baligii animalelor de tracțiune, poate cea mai importantă preocupare a municipalităților secolului trecut, prin tracțiunea mecanică; oricât de paradoxal
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de altcineva, dar de la același microfon: “omul e om din momentul concepției”, când e de fapt doar o celulă Înzestrată cu darul multiplicării; dacă afirmația ar fi adevărată, atunci sufletul furnizoarei celulelor HeLa nu-i nici În rai, nici În iad, ci cumva multiplicat În miliardele de miliarde din celulele sale Împrăștiate prin laboratoarele lumii. Dar să lăsăm această lungă patanteză. Biocenoza de care am amintit mai există, și nu numai În mare, dar și pe uscat. Bacteriile sulfooxidante oxidează hidrogenul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fie spus, să ne ferească sfântul de o guvernare exclusiv ecologistă: entuziasmul, de cele mai multe ori nesusținut și de cunoaștere, se transformă ușor În fundamentalism, cu atâta mai mult cu cât e vorba doar de bune intenții; vorba ceea: “drumul spre iad e pavat cu bune intenții”. Cu ceva timp În urmă am ajuns, cam pe vremea asta, la Chișinău; am fost surprins de aerul de sărbătoare: lumea alerga după târguieli, pe când dincoace de Prut se refăcea, cu moare de curechi, după
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de grâu Împestrițat cu roșul aprins al macilor. O imagine remarcată adesea de artiști. E o alăturare antitetică din punct de vedere ideatic. Căci, dacă grâul e, În orice cultură, iar cea română nu face excepție, sfințit, macul e “floarea iadului”. Pentru grecii antici, macul era asociat somnului și morții, În general maleficului și plasat evident În Hades, pe când grâul avea o zeiță - Demetra -, devenită la romani Ceres, de unde și numele generic de cereale. Și pentru români grâul e sacru, căci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de aceea e prezent la toate ceremoniile tradiționale de peste an. N’aș putea spune dacă nu cumva macul va fi fost creat de negativul Nefărtat, dar e ca și cum, căci aceeași mitologie română Îl așează, Într’o cultură deasă, la porțile iadului. Asta În mitologie. Pe pământ Însă, la nivelul biologicului, antinomia nu e atât de radicală, deși natura Întreține Viața tocmai prin antinomii sau, dacă vreți, prin polarizare, adică prin negentropizare. Poate pentru că o prea mare polarizare poate declanșa un “fulger
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de la anul... Și cum acel mac, spre deosebire de cel cultivat, are capsulele deschise, semințele ajung lesne În pământ, laolaltă cu grăunțele scuturate ale grâului; colaborarea se va relua deci la anul, cu sau fără voia omului. Nu degeaba macul e “floarea iadului”. Morfina pe care o conține Întreaga plantă face ca ierbivorele să-l ocolească; spre deosebire de unii oameni, animalele nu se droghează, iar macul Își avertizează ostentativ prezența prin culoarea aprinsă a florilor, culoare de altfel nu prea necesară În atragerea insectelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
necazuri În plus. Și, În sfârșit, Între acele secrete se mai găsesc și Învățăminte. Ca acela că nici societatea umană nu poate trăi exclusiv cu genii ori cu mediocrități. Ea are nevoie de ambii. Mai mult, etichetările pripite, ca “floarea iadului” sau buruiană, nu corespund Întrutotul realității. Romanii ofereau zeiței grâului - Ceres - flori de mac. “Radiosfera”, 22 iulie 1996, ora 12,36 91. Mănăstire ’ntr’un picior. Ghici ce-i Deși, În excursia noastră, am lăsat de mult În urmă muntele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
colegii mei și cu doamnele învățătoare. Andreea Malache clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Între legendă și adevăr Cele patru frumuseți naturale de la limita județelor Neamț și Harghita sunt cu siguranță Lacul Roșu, Piatra Altarului, Gâtul Iadului și Lacul Bicaz. Haideți să le parcurgem împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși, la Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Gâtul Iadului. Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Este o senzație stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
stranie atunci când privești cum pereții atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a ororii. "Sunt lucruri pentru care omul nu este făcut" spunea Tudor Greceanu în dialogul înregistrat nu cu mult timp înainte de sfârșitul său. Când am descoperit figura acestui om excepțional, prima dată în memoriile lui Ion Pantazi, Am trecut prin iad, apoi prin 1995, la "Memorialul durerii", nu bănuiam adâncimea dramei prin care trecuse. Tudor Greceanu (Dido, pentru prieteni și camarazii din aviație), unul dintre cei mai buni piloți români de vânătoare, "răsplătit" de regimul comunist cu o condamnare la moarte
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
stat degeaba și am folosit clipele de așteptare citind patru dintre dialogurile Părintelui Ioanichie Bălan cu Părintele Arsenie Papacioc. Am aflat, astfel, că Nu ne mântuim prin faptele noastre, orice am face, numai prin mila Lui. Și atunci, gândul la iad și nădejdea la Dumnezeu, cum zice Sfântul Siluan! Nu e bine, tocmai de aceea, să facem lucruri pe care ni le atribuim nouă la mântuire, ci să facem binele din inimă. Și mai ales să tăcem din gură, pentru că prin
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca niște bărbați, nu ca niște țânci mucoși. S-au întins în iarbă. Au schimbat câteva vorbe, dar repede au adormit, doborâți de zăpușeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]