5,875 matches
-
tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos de sub pietrele cascadei de pe rîul Nil l-a imitat cu cascadă cu tot. Și-a dorit să facă actorie, ce altceva? Cu un prim prilej, s-a dus după tante Liselle, la Paris. De ce rămîn cei care rămîn? Întrebare retorică. A vrut să-și încerce puterile în teatrul hexagonal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Creații majore, nu narațiuni însăilate despre chiaburi care opăresc semințe ca să saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu și șaișopt de bani, atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura filozofie pe care realitatea nu o dezminte, ci dimpotrivă". Cu Lenin la cîrma corabiei, "critica și estetica burgheză au pierdut orice logică în fața artei revoluționate". Croh era gata să-i ardă de tot pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tăt, încuviințează moșucul. Minciuni peceriste. S-a văzut după '89 că-s minciuni. Care "bunuri ale întregului popor"? Partidul defunct era proprietarul și-a fost expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe Ceaușescu): "Vă asigúr, stimați cetățeni, că vitoru' acestúi popor, urcușu socetăți multilateral dezvoltată... trebe... fericire, mult suces, împlinirea tutulor dorinților... mai bini..." Gogoși! Gogoșile lui Nea Nicu! Ce-o țineți una-ntr-una cu Nea Nicu? Nea Nelu nu taie gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greu și cuta dintre sprîncene se adîncea a neliniște) erau aidoma. S-a prefăcut chiar că pufăie din țigară, cu gestul lui Iordan și jur că am tras pe nări fumul de BT. Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau un concert fără egal, că mai compun pentru orchestre de cameră". Sarcastic? Eu cred că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vînturi. Pe urmă, m-aș fi băgat unde-i primejdia mare: în giratoriul Pieței Eminescu. Cînd n-o să, cînd o să... ăăă... cînd n-o să-mi mai pot asigura un transport decent pe patru picioare sau măcar pe trei, o să-l imit pe Domnul Osache. Știi cum s-a cărat în Tombuctu? Cum a executat Marea Trecere? A tot traversat, la ora de vîrf a traficului, o autostradă, pînă la traversarea definitivă. Cîinii își cunosc viața dinainte s-o viețuiască. A rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Era jocul lui de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă. O să-i imit ceva, am darul de-a imita, îți amintești? O s-o fac să rîdă, promit. Alte cuvinte ar fi paroles creuses. Vorbe goale. B. P.S. Anul trecut am fost invitat la Dresda, la o nuntă de transsexuali: un fost bărbat devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă. O să-i imit ceva, am darul de-a imita, îți amintești? O s-o fac să rîdă, promit. Alte cuvinte ar fi paroles creuses. Vorbe goale. B. P.S. Anul trecut am fost invitat la Dresda, la o nuntă de transsexuali: un fost bărbat devenit femeie, cu o fostă femeie devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spusese la telefon o voce de concièrge: că, înainte de-a se stinge, se uita mereu la ceas. Cu ultimul strop de putere, s-a mai uitat o dată la ceas. Am un creux în mine la gîndul că încerca să imite, cu degetele descărnate, un vînt care să-l ducă înapoi, în România. Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
replici. Roagă-mă în genunchi și lumea va fi așa, de acum încolo. Da, s-ar putea să fiu mărinimos. Magicianul apucă umbrela uitată/părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi închise umbrela și o făcu să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi invidios, Magicianule, nu cred că trebuia să oprești... timpul pentru a-mi arăta că ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-ar fi! Cine ești, până la urmă, conștiința mea? Nu te cheamă cumva și Jeremy, ca în desenul acela animat? - Bagatalizezi un moment foarte important al vieții tale, ar trebui să nu fii așa sarcastic. - Tu vorbești, tu? Cel care îl imită pe Gene Kelly și care se bucură ca un copil pentru că se joacă de-a Dumnezeu? Ți-aș rupe gâtul. - Nu poți. Și singurul gât care se va frânge va fi al tău. Cât de curând. Poți să consideri că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
m-am autoinstruit eu. Doar nu te poate dezmembra prin telefon. — Da? am auzit vocea care, de la mare depărtare, m-a smuls din gândurile mele de autoâmbărbătare. Era Caroline, care, la cei doar zece ani ai ei, reușea deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo, am ciripit eu și mi-a fost silă de mine Însămi pentru că lingușesc un copil. Sunt Andrea, de la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei de cel puțin douăzeci de ori, așa că ei știu deja unde să meargă. A Început să formeze un nou număr pe telefon. M-am uitat În urma noastră și am văzut a doua mașină venind după noi fără pasageri și imitându-ne cu grijă fiecare viraj și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să fiu sinceră, cred că buzele ei abia dacă s-au Întredeschis ușurel, dar mie, În starea aproape de delir În care mă aflam, mi s-a părut că și-a dezgolit niște colți ascuțiți. — E ceva În neregulă? m-a imitat ea În batjocură, cu glas pițigăiat, care nu aducea câtuși de puțin cu glasul meu sau cu vreun alt glas omenesc. Și-a Îngustat ochii până au ajuns niște fante și s-a aplecat mai spre mine, vorbind tot fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am vrut să spun. Pot să fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus? Chiar așa? Nu, ăă, firește, Miranda. Nu asta am vrut să spun. Pot să fac ceva să te ajut? Pot să fac ceva să te ajut? m‑a imitat din nou, dar de data asta vocea Îi suna ca a unui copil smiorcăit. Dacă ar fi fost oricine altcineva pe lumea asta, aș fi Întins brațul și aș fi pălmuit‑o. — Bineînțeles că poți naiba să ajuți naibii, Ahn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
retrăgea undeva În pădure, Într-o izolare totală, ca să studieze zile Întregi cum se mișcă și ce fac insectele; Întrebat de ce nu studiază viața oamenilor, a răspuns (era actor) că n-are nevoie să-i studieze, pentru că nu el Îi imită pe aceștia, ci, invers, Întrucât teatrul este cel care face viața; așa pot spune și eu că literatura este cea care face viața, și nu viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc (adică ce scriu eu!), vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-i studieze, pentru că nu el Îi imită pe aceștia, ci, invers, Întrucât teatrul este cel care face viața; așa pot spune și eu că literatura este cea care face viața, și nu viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc (adică ce scriu eu!), vor să fie ca Hamlet, ca Don Juan, ca Romeo, ca Francesca sau ca Beatrice; de aceea, eu (când spun „eu”, nu știu dacă o spun În calitate de autor, actor, personaj, instanță auctorială etc., pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele putrede-ale istoriei! Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orbecăim fără să ne dăm seama unde ne aflăm și, din când În când, un pliu ne aruncă afară pentru un rol extrem de meschin, extrem de mărunt, că nici nu observăm că repetăm pe altul și nu știm nici pe cine imităm), totul a mai fost Încercat; nu ne rămâne nici o șansă, decât aceea de a recita textele altora; fără să vrem, suntem memorați de o cultură care ne in-formează fără s-o știm, ne in-tertextualizează fără să Înțelegem; Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seamă că suntem În Europa. Am devenit deșteaptă, ca să vezi! Eu Misoginule, Mă refer, În orice fac, la sistemul tău de a gândi; acum observ că ai rămas În mine definitiv. Nu văd nimic, nu spun nimic fără să te imit pe tine, fără să te copiez În literă și spirit. Am crezut că am scăpat de teroarea ta, fugind În străinie, dar nu reușesc să mă smulg din păienjenișul puterilor tale de stăpân. Tu rămâi mai puternic, oricât Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scris falsifică“ (p. 362) -, pe de altă parte, se precizează că „doar cuvântul material, el este viu, se reîntregește, se umflă de viață“; de aceea, „literatura este cea care face viața, și nu viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc“ (p. 14). După cum există o subordonare a scriiturii În raport cu celelalte coduri, tot astfel există o supraordonare a lecturii (polivalente) În raport cu scriitura = act de Închidere, de mortificare a existenței. Pentru această izotopie a lecturii, ni se oferă, ca interpretant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ne jucam de-a maimuțăriile. — Nu știu jocul ăsta. — N-ai de unde să-l știi, e unul dintre jocurile inventate de noi. Unul merge într-un anumit fel, mai ales caraghios, ca Charlot, de pildă, iar celălalt trebuie să-l imite. Râdeam de ne prăpădeam, lumea se uita lung după noi. Când jocul se termina, își relua fiecare mersul lui, el pe al lui, greoi, de bătrân, eu pe al meu, săltat, de copil. Redeveneam fiecare ce-am fost. Cred că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]