5,248 matches
-
despre Întâlnirea dintre zoroastrism și cultura astrală, matematică și științifică din Babilon, În perioada respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă pe o interpretare inacceptabilă a dualismului G³th³: cf. Bianchi, 1978) - pentru care s-au găsit totuși motive iconografice datând din secolele VIII-VII Î.Hr, pe o placă de argint din Luristan, pe care este reprezentată nașterea a doi gemeni dintr-o divinitate androgină (Grishman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale, astfel Încât pomenirea lor Împreună În cadrul jurământului are semnificația unei invocări ca martori a celor care stăpânesc orice formă de viață. În ceea ce privește etimologia acestui teonim, total inacceptabilă este tocmai varianta avansată de marele lingvist Jakobson, care a presupus (1969) existența unui compus străvechi cu primul element atematic, adică un protoslav *Vel-sú (din care ar apărea termenul rus Volosúxe "Volosu^", la fel cum din *melko, „lapte”, a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele indigene. În schimb, cazul lui Isisxe "Isis" este diferit, pentru că, după părerea sa, aici este vorba Într-adevăr despre zeița Isis, cult pe care germanii l-au preluat de la un popor străin (peregrinum sacrum). Această opinie este fără Îndoială inacceptabilă, având În vedere că un cult al lui Isis apare mult mai târziu, doar În Germania romanizată, Împreună cu multe alte divinități provenite Într-adevăr din lumea romană. Este vorba, așadar, și În acest caz despre o divinitate germanică, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Din datele expuse mai sus reiese clar că obiceiul jertfelor umane În lumea germanică din perioada antică a continuat până În epoca medievală, punându-i-se capăt abia În momentul În care morala creștină a fost adânc Înrădăcinată, făcând acest obicei inacceptabil. Este așadar firesc faptul că, În lumea nordică, jertfele umane au continuat până Într-o perioadă foarte târzie, Într-o formă publică și solemnă. Avem informații despre mari sacrificii Împlinite la Lejre, În Danemarca, la Skíringssalr, În zona de coastă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în (1974). Înainte de a identifica problemele pentru care voi căuta răspunsuri, voi prezenta pe scurt cele trei rezultate anterior menționate. Voi proceda cronologic. În (1951), (1963), Arrow publică teorema generală de posibilitate. Numele este înșelător deoarece rezultatul indică o posibilitate inacceptabilă, de fapt o imposibilitate. Arrow demonstrează că nu există nicio funcție de bunăstare socială (FBS - o funcție care are în domeniul său numai informații despre preferințele minimal-raționale ale indivizilor, iar în codomeniu are, de asemenea, relații de preferință socială minimal-raționale<footnote
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ar consta în „dezvoltarea valorilor (și a preferințelor) de respectare reciprocă a intimității și a alegerilor personale.” [Sen, 1970a, p. 85]. În (1976), Sen arată că, formal, această idee vizează condiția domeniului nerestricționat, dar că o astfel de soluție este inacceptabilă. De aceea, Sen propune o restricție a criteriului Pareto folosind ideea „indivizilor care respectă drepturi”, categorie prin care se are în vedere următoarea idee: un individ respectă drepturile celorlalți atunci când dorește ca: 1) preferințele sale pe perechea(ile) de alternative
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
vorbim despre libertarianism și drepturi individuale în cheie libertariană, atunci orice soluție pe care am găsi-o pentru paradoxul libertarian trebuie să privilegieze drepturile individuale și libertatea individuală în detrimentul paretianismului. Funcția acestor două criterii este aceea de a elimina, ca inacceptabile, anumite soluții ale paradoxului libertarian. Voi discuta, pe rând, aceste două criterii, apoi le voi folosi pentru a analiza soluțiile prezentate în acestă parte a cărții. 6.2.1. Proprietatea de eficacitate pentru societăți reale (esr) Pe scurt, aceasta pretinde
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
asemenea, două criterii slabe de selecție a soluțiilor pentru paradoxul lui Sen, condiția de eficacitate pentru societăți reale și condiția de fidelitate ideologică. Ambele mi-au servit la restrângerea mulțimii soluțiilor acceptabile, i.e. fiecare dintre aceste condiții a eliminat ca inacceptabile anumite soluții oferite paradoxului libertarian. Capitolul 6* Soluții alternative și criterii de selecție a soluțiilor 6.1.* Restricții alternative ale condițiilor U, P și L 6.1.1.* Restricționarea domeniului universal prin preferințe empatice tari [d.6.1.1.1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de alegere socială nevidă este aceea de aciclicitate. Cadrul arrowian nu admite însă decât tranzitivitatea, iar acest lucru are o consecință pe care, parțial, o descoperise Condorcet în (1785). O regulă care, după mulți, exprimă esența democrației, devine o FBSA inacceptabilă. Este vorba despre regula majorității. Nu voi relua demonstrația lui Condorcet, însă trebuie reținut că această regulă, în prezența domeniului universal, nu reușește întotdeauna (pentru orice profil) să determine o mulțime de alegere socială nevidă. Așadar, dacă impunem tranzitivitatea ca
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
era de acord cu noțiunea de artă pentru artă. El voia ca implicarea politică să fie pusă în slujba naționalismului lui Eminescu cum îi spunea Șeicaru în vederea creării uni fel de "Realism naționalist"61. Ideile politice și scopurile Poporanismului erau inacceptabile pentru Iorga: "Poporanismul nu-și are sensul în acest domeniu". Pentru că nimeni nu poate ridica masele prin literatură și "dacă există ceva care poate îndeplini sarcina de a le ridica, acesta este numai naționalismul, dat fiind că, întîmplător, o națiune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a lui Iorga. El a fost cel mai demn de blamare dintre asociații lui Iorga, dar Iorga s-a despărțit de Cuza deoarece considera "doctrina" acestuia (un termen pe care Iorga îl folosea la modul disprețuitor pentru antisemitismul lui Cuza) inacceptabilă. Cuza era total diferit de Iorga mai ales în privința chestiunii evreiești. În cazul lui Cuza, nu exista nici o ambiguitate sau etichetare în privința antisemitismului, acesta constituind o obsesie pentru el. Profesor de Economie politică la Universitatea din Iași, cu studii la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rolul pe care îl jucase în martie 1906; Iorga a precizat că nu există nici o asemănare între mișcarea din 1906 și cea din 1922. Pentru el, nu limba română constituia acum problema, ci cadavrele și mutilațiile din universități și instituirea inacceptabilă a unui numerus clausus, măsură incompatibilă cu democrația 110. S-ar fi putut face mai mult pentru dirijarea indignării acestei mișcări a studenților și tineretului într-o direcție pozitivă. În 1922, Iorga făcea încă parte din opoziție, dar în cadrul regimului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga de la școala de Înalte Studii. Rist a sosit la București la începutul lui mai. Măsurile preconizate de el erau drastice. El nu aducea împrumuturi din partea Franței sau a Ligii Națiunilor, cerînd însă reduceri masive la capitolul buget, ceea ce era inacceptabil pentru Iorga. El voia să reducă salariile proporțional. Rist i-a spus că dacă salariile nu erau plătite, consecințele vor fi dezastruoase. "Orice alternativă este mai bună decît moartea pacientului". Cîteva zile mai tîrziu, Iorga a aflat că, grație unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pangermană și anti-Versailles a acestuia, numindu-l "Glondys, un vechi dușman". Pacha, episcopul catolic de Timișoara, l-a vizitat și el pe Hitler. Toate acestea i se păreau lui Iorga manifestările unei mișcări similare celei din Sudeți 104, considerîndu-le drept inacceptabile și lipsite de loialitate. A menționat cu furie o paradă desfășurată la Sibiu în timpul căreia s-a strigat "Heil Hitler!" și faptul că sașii din Brașov au arborat zvastica 105. Într-o scrisoare adresată unui intelectual român din Sibiu, Toma
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zi, Klement Gottwald, prim-ministru și lider al Partidului Comunist Cehoslovac, a fost convocat la Moscova și instruit să se prezinte la Întâlnirea de la Paris. Dar ordinele erau clare: trebuia să profite de prezența sa la conferință ca să demonstreze „caracterul inacceptabil al planului anglo-francez, să Împiedice adoptarea unei decizii unanime și apoi să părăsească dezbaterile, antrenând cât mai mulți reprezentanți ai altor țări”. Patru zile mai târziu, Stalin s-a răzgândit. Lui Gottwald i s-a spus să refuze invitația, contramandând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost Întâmpinată cu izbucniri spontane de entuziasm, iar de Rosh Hashana și Yom Kippur au avut loc demonstrații de stradă și s-a cântat „Anul viitor la Ierusalim” În fața legației israeliene. Pentru Stalin, aceasta ar fi fost oricând o provocare inacceptabilă. În acea perioadă, era și din ce În ce mai nemulțumit de Israel: În ciuda tendințelor sale vag socialiste, era clar că noul stat nu intenționa să devină aliatul sovieticilor În regiune. Mai rău, statul evreiesc manifesta tendințe proamericane alarmante Într-un moment delicat: blocada
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sectorul industrial și le-au inclus În agenda lor. Mai mult, universitățile ofereau chiar ele o analogie irezistibilă. și acolo, o forță de muncă nouă și neorganizată (afluxul inedit de studenți) se confrunta cu anumite condiții de viață și muncă inacceptabile. și acolo, o veche elită avea puteri neîngrădite asupra maselor, cărora le impunea teme, examene, note și sancțiuni la discreție. Din această perspectivă, administrația, sindicatele și alte organizații profesionale din școli și universități - la fel ca și cele din fabrici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
40% În 1963. Distribuția veniturilor În Cehoslovacia anilor ’60 era cea mai egalitaristă din Europa sovietizată. Conducerea comunistă adusese astfel Cehoslovacia la „socialism deplin”, după cum proclama noua Constituție din 1960. Însă această realizare a fost obținută cu prețul unei stagnări inacceptabile chiar și după etalonul sovietic. De unde decizia organelor de partid, la al XII-lea Congres al Partidului, În decembrie 1962, de a „adapta economia națională” la stadiul avansat de dezvoltare socialistă a țării - cu alte cuvinte, de a accepta inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Organizația pentru Eliberarea Palestinei și Organizația Armată Secretă din Franța. Strategia ETA - și a suporterilor ei politici din Herri Batasuna, partidul separatist basc fondat În 1978 - era una de nedisimulată violență instrumentală: prețul apartenenței bascilor la Spania urma să devină inacceptabil politic. Dar, ca și IRA și alte organizații asemănătoare, ETA avea În același timp ambiția să funcționeze ca o societate În interiorul statului. Catolici, stricți și moraliști - stil ce amintea, paradoxal, de Însuși Franco -, activiștii ETA atacau nu numai polițiști spanioli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei. Nu doar Catalonia și țara Bascilor au fost recunoscute ca distincte și separate, ci și Galicia, Andaluzia, Canarele, Valencia, Navarra și multe altele 15. Conform noii Constituții Însă, responsabilitatea apărării, justiției și afacerilor externe revenea În continuare Madridului - compromis inacceptabil pentru naționaliștii basci. După cum am văzut, ETA și-a intensificat deliberat campania de violență și asasinate În perioada În care noua Constituție a fost supusă dezbaterii, vizând polițiștii și soldații, În speranța că va provoca o reacție brutală și va
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta pe Thatcher - care nici că se sinchisea. Revoluția thatcheristă a consolidat statul, a cultivat piața - și a Început să dizolve firele care le uneau cândva pe cele două. Ea a distrus definitiv influența publică exercitată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte rezultate -, povestea ar fi fost alta. Contagiunea a avut și ea rolul ei: exemplul Uniunii Sovietice și al evenimentelor din Balcani au făcut ca scindarea unui mic stat central-european În două „republici naționale” să pară mai puțin absurdă sau inacceptabilă. Dacă s-ar fi ajuns la Încheierea unui tratat Înainte de 1992 - În cazul În care Cehoslovacia ar mai fi rezistat puțin -, probabil că nici Praga, nici Bratislava nu ar mai fi avut chef de ceartă când toată atenția le era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naziste. Revistele populare ca Stern și Quick nu mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor, așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era inacceptabil și rușinos. Proporțiile schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii vest-germani (Kiesinger) și președintele (Heinrich Lübke) erau foști naziști - o contradicție flagrantă cu imaginea de sine a republicii de la Bonn, sesizată prompt, așa cum am văzut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai sumbră de amintiri. Iar consecințele aveau să fie asemănătoare: În 1992, autoritățile cehoslovace au interzis unui documentar BBC (despre asasinarea lui Reinhard Heydrich la Praga, În 1942) să participe la festivalul de la Karlovy Vary, pe motiv că includea secvențe „inacceptabile” cu cehi demonstrând În sprijinul regimului nazist. Odată cu această reașezare a memoriei În Europa de Est postcomunistă, tabuul comparației dintre comunism și nazism a Început să se năruie. Politicienii și savanții au Început chiar să insiste asupra unor astfel de paralele. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajutorul pentru stocarea privată pe o perioadă de trei sau nouă luni; pe de altă parte, recurgerea la procesul de distilare în scopul eliminării surplusului (distilare numită "excepțională"). Mecanismul este declanșat când prețul pieței scade mult sub prețurile socotite drept inacceptabile (sau prețuri de declanșare a intervențiilor). Dacă în anii șaptezeci, dispozitivele prevăzute aveau ca scop prevenirea anumitor riscuri conjuncturale și erau concepute în scopul de a face față unei recolte deficitare (conform bilanțului dintre producția și consumul din anii 1959-1969
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]