5,192 matches
-
are drept scop abordarea relației dintre inegalitate și dezvoltare în aceste contexte. Capitolul nu este o trecere în revistă a teoriilor dezvoltării și nici nu încearcă să argumenteze primordialitatea vreuneia dintre cele două perspective ale dezvoltării. Între economic și social Inegalitatea este una dintre temele larg dezbătute în teoriile economice și cele sociale, indiferent dacă acestea pun în discuție justețea existenței fenomenului sau dimensiunile lui. Tematica a stimulat dezvoltarea teoriilor justiției distributive, care s-au străduit, în timp, să identifice caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în timp, să identifice caracteristicile unei distribuții juste din punct de vedere social și economic. Amprenta diferitelor curente teoretice a făcut ca răspunsurile acestui demers să contureze o paletă largă de soluții, cel puțin la nivelul teoriei, mergând de la acceptarea inegalităților de orice tip - în virtutea libertăților și a drepturilor - până la urmărirea distribuirii egale a rezultatelor obținute. Între aceste extreme, teoreticienii au argumentat importanța justeței distribuției la startul și la finalul procesului productiv/distributiv sau doar în funcție de un set de criterii (considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oameni ai lumii a crescut între 1960 și 1997 de la de 30 la de 74 de ori (Mkandawire, 2002; UNDP, 1999, apud Townsend, 2002), astfel încât după 1990 comunitatea științifică internațională a fost consecvent preocupată de nivelul de trai și de inegalitate în lume, reducerea sărăciei devenind unul dintre obiectivele explicite ale dezvoltării (Cornia, 1999, apud Townsend, 2002). Reducerea sărăciei înseamnă rate ridicate de creștere economică. Modul în care se distribuie veniturile/avuția în spațiul național/internaținal are un rol important în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale dezvoltării (Cornia, 1999, apud Townsend, 2002). Reducerea sărăciei înseamnă rate ridicate de creștere economică. Modul în care se distribuie veniturile/avuția în spațiul național/internaținal are un rol important în felul cum se vor distribui resursele acestei creșteri. Dacă inegalitățile sunt prea mari sau dacă au la bază inegalități de fond (adică nu doar pe cele de oportunități), săracii nu vor beneficia de aceste rezultate, sărăcia nu va fi combătută și, prin urmare, creșterea economică va amplifica inegalitățile și va
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înseamnă rate ridicate de creștere economică. Modul în care se distribuie veniturile/avuția în spațiul național/internaținal are un rol important în felul cum se vor distribui resursele acestei creșteri. Dacă inegalitățile sunt prea mari sau dacă au la bază inegalități de fond (adică nu doar pe cele de oportunități), săracii nu vor beneficia de aceste rezultate, sărăcia nu va fi combătută și, prin urmare, creșterea economică va amplifica inegalitățile și va intensifica starea de sărăcie. În condițiile menținerii unor inegalități
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
creșteri. Dacă inegalitățile sunt prea mari sau dacă au la bază inegalități de fond (adică nu doar pe cele de oportunități), săracii nu vor beneficia de aceste rezultate, sărăcia nu va fi combătută și, prin urmare, creșterea economică va amplifica inegalitățile și va intensifica starea de sărăcie. În condițiile menținerii unor inegalități accentuate de venit, ratele de creștere economică care ar permite repartizarea rezultatelor lor în proporție semnificativă și asupra săracilor, exclusiv prin mecanismele pieței, ar trebui să fie ridicate de-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
inegalități de fond (adică nu doar pe cele de oportunități), săracii nu vor beneficia de aceste rezultate, sărăcia nu va fi combătută și, prin urmare, creșterea economică va amplifica inegalitățile și va intensifica starea de sărăcie. În condițiile menținerii unor inegalități accentuate de venit, ratele de creștere economică care ar permite repartizarea rezultatelor lor în proporție semnificativă și asupra săracilor, exclusiv prin mecanismele pieței, ar trebui să fie ridicate de-a lungul a câțiva ani consecutiv. În afara faptului că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proporție semnificativă și asupra săracilor, exclusiv prin mecanismele pieței, ar trebui să fie ridicate de-a lungul a câțiva ani consecutiv. În afara faptului că acest lucru este rar întâlnit în realitate, o astfel de abordare ar adânci și ar perpetua inegalitățile. Problema inegalităților s-a impus explicit pe agendele de lucru odată ce preocupările privind nivelul de trai au scos în evidență existența unui segment de indivizi constat rămași în afara sistemului economic, care, prin forțe proprii, în lipsa intervenției sociale, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și asupra săracilor, exclusiv prin mecanismele pieței, ar trebui să fie ridicate de-a lungul a câțiva ani consecutiv. În afara faptului că acest lucru este rar întâlnit în realitate, o astfel de abordare ar adânci și ar perpetua inegalitățile. Problema inegalităților s-a impus explicit pe agendele de lucru odată ce preocupările privind nivelul de trai au scos în evidență existența unui segment de indivizi constat rămași în afara sistemului economic, care, prin forțe proprii, în lipsa intervenției sociale, nu ar fi putut depăși
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din perspectiva dezvoltării, deosebit de importantă este întâlnirea la nivel înalt desfășurată în 1995 la Copenhaga. Reuniunea are meritul de a fi impus pentru prima dată obiective sociale pe agenda politicilor macroeconomice ale dezvoltării, de a fi atras atenția asupra creșterii inegalității dintre și din cadrul țărilor și - tot pentru prima dată - de a fi concentrat dezbaterile asupra multiplelor valențe economice ale dezvoltării sociale, trecând peste dependența tradițională a socialului de economic (Townsend, 2002; CSD, 2005). De altfel, referirea la perspectiva socială a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltare. Responsabil pentru proiectarea, dar mai ales pentru implementarea unor astfel de politici ar urma să fie statul, care să-și asume și rolul de facilitator, alături de sectorul privat și societatea civilă (UN, 2001; UNICEF, 2001; Townsend, 2002; HDR, 2005). Inegalități și nivel de trai în lume Abordarea socială a dezvoltării s-a impus așadar odată ce comunitatea științifică și diferite organizații internaționale au atras atenția asupra faptului că segmente de indivizi, respectiv diferite țări nu sunt atrase în spirala dezvoltării, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și ponderea diferitelor valute în schimburile internaționale și, prin urmare, structura și compoziția acestui coș valutar nu sunt, în mod necesar, stabile în timp, de unde dificultatea comparațiilor internaționale pe perioade îndelungate. Tabelul 1 prezintă situația nivelului de trai și de inegalitate, ca și ritmul de creștere economică ulterior anului 1960, într-o serie de țări aparținând diverselor categoriilor determinate în funcție de indicatorii bunăstării. Etiopia, una dintre cele mai sărace țări ale lumii, considerat după nivelul produsului intern brut per capita, are ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu relativ același nivel al PIB pot avea rate diferite de sărăcie și invers. Aceste „paradoxuri” aduc în prim-plan problematica modului în care se distribuie avuția națională între locuitorii unei țări. Cei mai utilizați indicatori privind estimarea nivelului de inegalitate sunt prezentați în tabelul 2. În pofida creșterii economice accentuate înregistrate de China, nivelul ei de inegalitate rămâne ridicat, indicele Gini având o valoare de 44,7. Cei mai săraci 10% dintre chinezi (s10%) „împart” 1,8% dintre veniturile disponibile la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aduc în prim-plan problematica modului în care se distribuie avuția națională între locuitorii unei țări. Cei mai utilizați indicatori privind estimarea nivelului de inegalitate sunt prezentați în tabelul 2. În pofida creșterii economice accentuate înregistrate de China, nivelul ei de inegalitate rămâne ridicat, indicele Gini având o valoare de 44,7. Cei mai săraci 10% dintre chinezi (s10%) „împart” 1,8% dintre veniturile disponibile la nivel național, în timp ce segmentul celor mai bogați 10% (b10%) își adjudecă o treime a acestora. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Gini având o valoare de 44,7. Cei mai săraci 10% dintre chinezi (s10%) „împart” 1,8% dintre veniturile disponibile la nivel național, în timp ce segmentul celor mai bogați 10% (b10%) își adjudecă o treime a acestora. Astfel de valori ale inegalității nu sunt dintre cele mai mari. Majoritatea țărilor africane și cele din America Latină au valori ale indicelui Gini care depășesc 50,0. Venitul de care dispune segmentul celor mai săraci dintre locuitorii unei țări este în unele situații sub 1
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Norvegia 36 600 3,5 2,8 6,4 Finlanda 26 190 3,4 2,5 5,4 Sursa: UNDP, RDU 1999 și 2005 *) UNICEF - www.unicef.org/view. Rata de sărăcie 1USD/zi pentru perioada 1992-2002 Tabelul 2. Nivelul inegalităților în lume Țara Anul *) s10% s20% b20% b10% b10/s10 Gini Camerun 2001 V 2,3 5,6 50,9 35,4 15,7 44,6 Zambia 1998 V 1,0 3,3 56,6 41,0 41,8 52
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
2 23,4 6,1 25,8 Finlanda 2000 C 4,0 9,6 36,7 22,6 5,6 26,9 Sursa: WB, 2004: UNDP, HDR 2005 Procesul globalizării mută problema discrepanțelor de venit la scară mondială. Indicatorii de inegalitate utilizați pentru comparații internaționale arată un nivel de inegalitate foarte ridicat. Indicele Gini calculat la scară mondială atinge o valoare la limita superioară a valorilor naționale - 66,0. Citând Raportul Dezvoltării Umane din 1992, Wade (2001) atrage atenția asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
C 4,0 9,6 36,7 22,6 5,6 26,9 Sursa: WB, 2004: UNDP, HDR 2005 Procesul globalizării mută problema discrepanțelor de venit la scară mondială. Indicatorii de inegalitate utilizați pentru comparații internaționale arată un nivel de inegalitate foarte ridicat. Indicele Gini calculat la scară mondială atinge o valoare la limita superioară a valorilor naționale - 66,0. Citând Raportul Dezvoltării Umane din 1992, Wade (2001) atrage atenția asupra faptului că în 1989 82,7% din PIB realizat în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
realizat în lume aparținea celor mai bogate 20% dintre țări, în timp ce Townsend (2002) amintește că cei mai bogați trei oameni ai lumii dețin un nivel al avuției care depășește produsul național brut al celor mai sărace 43 dintre țările lumii. Inegalitatea în contextul globalizării Intensificarea liberei circulații a persoanelor, produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării, dar nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al celor mai sărace 43 dintre țările lumii. Inegalitatea în contextul globalizării Intensificarea liberei circulații a persoanelor, produselor, serviciilor și banilor între zone/țări cu poziții diferite pe axa bunăstării este, probabil, în firescul dezvoltării, dar nu înseamnă neapărat aplatizarea inegalităților, prin creșterea nivelului de trai în țările mai puțin dezvoltate. La nivelul unei națiuni importante sunt resursele naturale de care aceasta dispune, dar modul cum este proiectată politica veniturilor populației, nivelul de dezvoltare economică atins, contextul economic și politic național
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a investițiilor a stat la baza convingerii că printr-un mai larg acces la tehnologii și fonduri pentru investiții și prin diversificarea locurilor de muncă, se va reduce sărăcia, va crește gradul de ocupare și, în final, se vor reduce inegalitățile dintre țări și indivizi. Un document al UN (2002) arată însă că situația mai comună a fost aceea în care creșterea economică accentuată a fost însoțită de creșterea inegalității distribuției veniturilor și a avuției în lume. Autori precum Coatsworth (2004
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
va crește gradul de ocupare și, în final, se vor reduce inegalitățile dintre țări și indivizi. Un document al UN (2002) arată însă că situația mai comună a fost aceea în care creșterea economică accentuată a fost însoțită de creșterea inegalității distribuției veniturilor și a avuției în lume. Autori precum Coatsworth (2004) și Williamson (2002) plasează începuturile procesului de globalizare la momentul debarcării lui Columb în America de Sud. De atunci au fost identificate patru etape ale acestui proces: 1492-1820, 1820-1913, 1913-1950 și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost afectate diferit de schimbările aduse de cele patru etape ale globalizării și nu au beneficiat neapărat de progresele fiecăreia. Spre exemplu, țările Americii Latine și cele din Caraibe, care întregistrează în prezent unele dintre cele mai ridicate rate ale inegalităților în spațiul național, s-au dezvoltat semnificativ în prima etapă, odată cu migrația forțată a forței de muncă africane și cu tehnologia momentului adusă de spanioli, portughezi și olandezi. Un alt moment de dechidere spre piețele internaționale l-au înegistrat abia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
liderilor industriali. În practică, s-a dovedit că liberalizarea postbelică a comerțului a fost de fapt, benefică țărilor membre OECD, și nu celor din restul lumii (Williamson, 2002). Este de regulă acceptat că liberalizarea comerțului se face resimțită prin creșterea inegalităților de venit. Acest lucru a fost valabil pentru țările Americii Latine (Argentina, Chile, Columbia, Costa Rica, Mexic, Uruguay) la sfârșitul anilor ’70, dar nu și în cazul țărilor Asiei de Est (Coreea, Singapore, Taiwan) în urma liberalizării de la sfârșitul anilor ’60. Explicația
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Europei Centrale) perioadele de creștere ce au urmat perioadelor de destabilizare nu au readus populația la nivelul de trai avut înaintea lor (Townsend, 2002; UN, 2001) și, prin urmare, deschiderea economiilor naționale a fost generatoare de sărăcie și creștere a inegalităților între și în interiorul economiilor naționale. Posibilitatea producerii unor sechele sociale ireversibile a fost recunoscută chiar și în rapoartele organizațiilor internaționale promotoare ale politicii de liberalizare. Din acest motiv, crede Townsend (2002), este important ca guvernanții să acorde atenție nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]