5,627 matches
-
menționează că, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar și după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare. Această ultimă soluție stinge o veche și consistentă dispută cu privire la imprescriptibilitatea invocării nulității relative pe cale de excepție. Pe cale de acțiune, nulitatea relativă poate fi invocată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2517 din noul Cod civil. Acest termen începe să curgă la momente diferite, în funcție de temeiul acțiunii
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
o examineze 499. Într-o altă opinie, se susține că cel puțin prezumțiilor legale trebuie să li se recunoască valoarea de probă indirectă 500, acestea fiind mijloace de probă preconstituite în favoarea și respectiv defavoarea uneia din părți. Așa, de exemplu, invocarea într-un proces a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dispensează partea care uzează de acest mijloc de probă, de a dovedi faptul că acea hotărâre exprimă adevărul obiectiv în litigiul soluționat anterior. Acest adevăr este prezumat de lege, iar
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
folosul căruia curge prescripția (pct. 1); prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanței la masa credală în cadrul procesului insolvenței, prin depunerea cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori ori prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie (pct. 2); prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată până la începerea cercetării judecătorești (pct. 3); prin orice act prin care cel în folosul căruia
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată". Același articol prin alineatul 3, adaugă că: "Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța de judecată". 361 Decretul nr. 167/1958 nu reglementează expres prescriptibilitatea invocării nulității relative, dar fixează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunii, prin care se cere anularea actului. 362 Cu privire la dobândirea fructelor prin posesia de bună credință, a se vedea și art. 948 și urm., din noul
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
zilelor ei" (de fapt, ea a fost ucisă de tatăl ei înainte ca ea să-și ducă la îndeplinire planul de restructurare a corporației, punînd-o sub controlul tehnologiei). La aceasta, IA răspunde: "Neuro de la nervi, aceste căi de argint. Romanticul. Invocare a celor morți... Eu sînt cel mort și țara celor morți... Rămîi. Dacă femeia cu care ești e spirit, ea nici nu știe. Nici tu n-o să știi". Neuromantul îi spune apoi lui Case: "alegerea îți aparține", ca și cum acesta ar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu un orgoliu nedisimulat. Dorothea Tanning a trăit 102 ani, dintre care 36 alături de Max Ernst. Niciodată el nu a vorbit despre ea numind-o "soția mea", ci, simplu și egal, "Dorothea Tanning" deși la ora actuală, fără excepție, orice invocare a numelui ei e urmată de inevitabila conexiune. S-au cunoscut în 1942, pe când Ernst se refugiase în America, ajutat de soția sa de atunci, Penny Guggenheim. Aceasta pregătea, la galeria sa din New York, "Art of this Century", o expoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ostil acestei pedagogii iresponsabile ce acordă frazeologiei capacitatea de a edifica, din nimic, o lume de mucava. Dincolo de arhitectura pe care elitele locale o admiră se află profunzimea unui nivel de evoluție seculară ignorat în clipele de entuziasm patriotic. Politica, invocarea marilor cuvinte în ocaziile ritualice nu se pot substitui efortului delicat și tenace de a pregăti un sol fertil care să dea grefei potențialul unei dezvoltări naturale și sănătoase. Critica junimistă nu invită, în nici un moment al ei, la replierea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
1857, iar nu de la 1848, Maiorescu gândește dezvoltarea României moderne în termenii efortului de limitare a tensiunii dintre inovațiile instituționale și fondul local. Prudența este parte din această filozofie socială ce intenționează să evite saltul în necunoscut și recursul la invocarea șamanică a frazelor. Ca și P.P. Carp, Maiorescu plasează în centrul argumentului său imaginea autonomiei locale. Rați unile acestei opțiuni junimiste sunt duble. Pe de o parte, este vorba de opoziția față de tendința hege monică a statului de ași asuma
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
necesitatea unei rupturi. Odată cu Constituția de la 1866 și compromisul pe care ea îl ipostaziază, epoca luptelor revoluționare a ajuns la sfârșit. Viitorul nu mai poate fi așezat sub semnul unei mistici a utopiilor, după cum nu mai poate fi redus la invocarea unui set de concepte generoase. Epoca de la 1884 este a construcției lucide și de durată. Cuvântul de ordine pe care îl descoperim în pledoariile lui Carp este întoarcerea la realitate și încercarea de resuscitare a fondului organicității autohtone. În termenii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
din nedibăcia unui general. Când o națiune e învinsă, puteți fi siguri că, în afară de rari excepțiuni, observatorul atent va con stata totdeauna un viciu sau o boală socială care a slăbit puterile națiunii.<ref id=”1”>Ibidem, p. 187.</ref> Invocarea lui Tocqueville în 1884 nu este întâmplătoare. Junimea este unul dintre mediile care facilitează circulația intelectuală a unei lucrări precum L’ancien régime et la Révolution. Lecția lui Tocqueville este recognoscibilă și în vigoarea cu care P.P. Carp apără, în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fiecare cetățean american și-a demonstrat "neputința, incapacitatea de a răspunde, ignoranța în ce privește propriul pas înainte"102. Paragraful al nouălea al discursului lui Chapman insistă asupra chestiunii asumării vinei, de către fiecare, în baza unui argument care îmbină determinarea istorică cu invocarea planului divin. Astfel, în viziunea lui Chapman, "vina" nu înseamnă "a comite efectiv fapta" deplorabilă, pentru că, în (macro)schema planului divin, tragicul eveniment constituie, pur și simplu, "ultima parabolă, cea mai vie, cea mai teribilă ilustrare, oferită, vreodată, omului sau
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Black merge mai departe în analiza sa critică, examinând mai îndeaproape cele două (tipuri de) răspunsuri excesive, în a căror reconciliere pastorul s-a angajat. Astfel, criticul constată următoarele: "cazul ideal de reacție scandalizată"151 s-ar traduce, practic, în invocarea legii mozaice. Nu trebuie să privim mai departe, atestă criticul, de tragicul eveniment pentru a sesiza faptul că linșarea persoanei de culoare, în contextul oferit de acest tip de percepție, constituie deja un act de răzbunare, așa încât a privi scandalizat
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pentru puterea de a promova interesele respective. Liberalii încearcă să evite acuzația conform căreia concepțiile lor asupra democrației și drepturilor omului sunt specificități culturale, etnocentrice și deci irelevante pentru societățile care nu sunt occidentale ca orientare culturală. Pentru multe societăți, invocarea universalității este o modalitate de a ascunde mijloacele prin care o societate dominantă își impune propria cultură asupra alteia, în timp ce încalcă independența și suveranitatea acesteia. Promovarea drepturilor omului dinspre centru spre periferie asumă un grad de superioritate morală care pleacă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Mai mult, o relatare mai intuitivă a lumii politice contemporane trebuie să includă și o analiză a acelor actori și mișcări ce operează în afara și dincolo de frontierele statului. În al treilea rând, postmodernismul caută să regândească conceptul de politic fără invocarea asumpțiilor de suveranitate și reteritorializare. Contestând ideea că localizarea și caracterul politicului trebuie determinate de statul suveran, postmodernismul caută să lărgească imaginația politică și aria posibilităților politice de transformare a relațiilor internaționale. Aceste contribuții par mai importante decât oricând, după
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru francezi, nu epoca noii literaturi, cea de după Literatură, ci sfîrșitul interminabil al Literaturii, agonia - pe care deja Maurice Blanchot o scrie ca nimeni altul, sau Beckett - unei ființe care nu vrea să moară și care-și trage seva din invocarea proprei morți. Tocmai de aceea, este foarte important să Înțelegem ce Înseamnă postmodernitatea În literatură pentru cultura franceză, În discursul francez. II. 1. Postmodernism, postmodernitate dincolo de Atlantic, hipermodernitate, antimodernitate dincoace de Atlantic Postmodernism looks weightier to us today because it
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
timpul, spaima, plictiseala se desenează-n aer, în imagini rare ce se-aud ca o muzică: "Și când lumina este ca o față spre care-ai vrea/ să se ridice palmele unite" ("Liniște"). Volumul se leagă de lirica anterioară prin invocarea aceluiași personaj, mopete; se desfășoară cu aceeași dispoziție epică, în sensul că din fiecare moment reprezentat desprindem scene și întâmplări, "ca-ntr-un roman în care se-adună personaje cețoase" ("Scenă de interior"). Eroii discută despre viață, moarte, suflet, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ivănescu: "Nu. Nu s-a întâmplat tocmai așa./ Eu stăteam pe-o bancă/ Și o fată a venit./ Și s-a așezat lângă mine..." "Poemele mecanice" se subordonează sferei, fără să se greveze pe simbolistica cunoscută în poezia lui Nichita. Invocarea corpurilor geometrice nu creează stări lirice, nici nu leagă simboluri care să trimită la perfecțiune, la angoasă, la inefabil; sfera presupune doar un contur al numelor pe care poetul nu reușește să-l umple cu sens. De-altfel, singur ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l vezi pe Domnul/ Care-mi tulbură somnul și mă lasă/ Cu iubita moartă pe masă/ La miezul nopții/ La stâlpul porții/ La colțul casei/ În vis/ Cu ochiul deschis". Elemente de colind, de joc de copii se cuprind în invocarea îngerului: "Tare ca fierul/ Iute ca oțelul/ Bună ca somnul/ Blândă ca Domnul/ Care trupul de moartă îl vede/ Și nu-l crede." Așa cum remarcă Al. Piru, tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un univers fascinant, colorat de splendorile unei naturi efervescente și sacralizate sau de suflul luminos al unei meditații interiorizate, depășind spațiul și timpul. Evocarea istorică este o formă de înfrumusețare a prezentului, dându-i o notă de exemplaritate, prin invocarea unei glorii solare perene. Ioan Alexandru "Cum să vă spun", E. P. L., 1964; Viața deocamdată", Editura Tineretului, 1965; "Infernul discutabil", Editura Tineretului, 1966; "Vină", Editura Tineretului, 1967; "Vămile pustiei", 1969; "Imnele bucuriei", Editura Cartea Românească, 1973; "Imne", Eminescu, 1975. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unul pe zi/ de vă coc copiii pe pirostrii". Poemul "Cocoșul", într-o aparentă dezordine pitorească, simbolizată printr-un bâlci care amintește mereu de Isarlâkul lui Ion Barbu, este,de fapt evocarea unui spațiu familiar poetului, întărit de-altfel de invocarea de nume ale câmpiei natale, Frecăței, Cotarca, Vădeni: "De acolo sunt eu plocon/ elevul G. A. Ion care a scris Zoosophia cu parigoria/ mare comedie mai mincinos cine nu crede". Legendele și miturile sunt fixate într-un spațiu bogat, prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și titlul explicabil "Ezitare": "Nunta pe care am avut-o noi/ Cade-n pământ, vâslind din rame roșii,/ pierzând din pitoresc și din văpăi/ și-ajunge acolo unde sunt strămoșii." Pentru poet, actul nunții înseamnă sfâșiere, suferință, așa se explică invocarea biblică a răstignirii Domnului. "Ca Isus să-mi las brațele în cuie." Fântâna cu chipuri este și ea un argument în modalitatea de receptare și prelucrare a folclorului, apa fântânii fiind "tinerețea fără bătrânețe și viață fără de moarte", apa vie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Fântâna somnambulă" debutează cu un crez de viață efervescentă, o viață a începuturilor ("Râu"). Viața astfel simbolizată presupune tumult sufletesc exteriorizat în crispări dureroase care se vor adânci în poemul "Cicatrice". Aici, suferința capătă dimensiunile calvarului; așa se și explică invocarea lui Isus, simbol al suferinței umane "Dumnezeule, sunt cel mai puțin vinovat,/ Stăm cu capetele aplecate și ne rugăm,/ în baie apa picură nemotivat,/ în mine se naște un om/ Comediantul, vă spun, a murit de râs,/ Comediantul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
seamă dacă boala de care suferă este incurabilă, sfârșind În mod fatal cu moartea sa. Exprimarea de către un individ a acestei suferințe pe care i-oprovoacă durerea este numai o simplă formă de comunicare a stării sale celorlalți, ci și o invocare a ajutorului pe care acesta Îl solicită din partea persoanelor sănătoase. Nevoia de a atrage atenția celor din jur asupra suferinței sale este efortul ieșirii bolnavului din această situație Închisă care este suferința dată de durere. Este un apel la ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
depășirea limitelor realității lumii, eliberarea sufletească a individului, sau a grupurilor umane, și proiecția sa Într-un spațiu transcendent, prin Întâlnirea și comuniunea cu divinitatea. Formele de realizare ale acestora sunt variate. Prima dintre aceste forme este rugăciunea, actul de invocare a divinității de către persoană, acel dialog secret al inimii prin care omul intră, sufletește și moral, În comuniune cu Dumnezeu. Un alt act, apropiat ca semnificație acestuia, este reprezentat prin confesiune sau spovedanie, act de deschidere și de mărturisire a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lui Dumnezeu, În care preotul intermediază, cu valoare terapeutică, cathartic-restauratoare, acest dialog dintre om și Dumnezeu. Rezultatul va fi o eliberare sufletească și o purificare morală a celui care se spovedește. În al doilea rând se situează ritualurile colective, de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]