7,407 matches
-
mutat lângă voi, off mai bine tac, poate vei înțelege mai târziu! Laur se frământă, ce poate să-i răspundă? Însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet: - Iubitule! Iubitule îl domină cu intensitate și când totul se împrăștie și se prăbușește asupra lor, el o privește prin perdeaua de întuneric a razelor de lună strecurate prin frunziș și se întreabă nesigur: - Oare este mulțumită de mine ? E atât de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
furnici, sunt atât de puternică. Cine s-ar pune cu mine ? Flora este la fel ca marea, puternică, nesfârșită, îl folosește cum dorește, e mărinimoasă și blânda, îi trece mâna prin părul ud de transpirație și-i spune: - Ai răbdare, iubitule, avem toată seara înainte, o noapte cât o eternitate! Laur se gândește cum poate opri timpul! Timpul este incompresibil, orice ai face el este invariabil dintr-un șir de constante care se rătăcesc, el curge mai departe indiferent de voința
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
este ușoară ca un fulg. Se sărută continuu și interminabil cât pentru două existențe, nu mai aud decât hula nestăpânită. Nesârșitul întinderii mării îl macină, îi frământă starea și simte cum apropie orizontul restrângându- și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
singură ființă. Îl strigă puternic sărutându-i fața udă de lacrimi amestecate cu apa mării sărat-amară. S-au agățat unul de altul, nu își mai dau drumul, amândoi gem marea îi ignoră dar universul e al lor! - Ești al meu iubitule, pot să mor acum, nu-mi pasă! Și el dorește să sfârșească în această stare de neînțeles a împlinirilor. Stau clipe înlănțuiți, nu mai doresc să iasă din mare, se consideră copiii ei, ar putea să meargă în larg. Afară
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
meargă în larg. Afară este frig, e urât< îi așteaptă toate răutățile pământului, pe când acolo în mare apa este moale, călduță, îi învăluie, îi împacă cu liniștea și zbuciumul ei și uită tot. Au ajuns la capăt! - Nu mai plânge, iubitule, trebuie să mă uiți, repetându-se, să mă uiți! Cuprinsă brusc de un val de efluvii lirice, miloase îl înăbuși. El face o ultimă încercare timidă de a afla adevărul urmărind același țel disperat de a rămâne împreună și din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
într-o plapumă fierbinte. Fulgii de lumină țâșnesc și plutesc în jurul lor într-un dans ipotetic. Stau îmbrățișați cu briza călduță alergând peste ei din ce în ce mai înverșunată, cu gândurile răscolite de altele mai de actualitate. - Mai tremuri, iubitule. E frigul, e gerul!? Îl strânge mai tare să-l încălzească, el se lipește până face un tot comun cu pieptul ei care îi place atât de mult. Parcă în altă viață a mai auzit aceste cuvinte, totul se repetă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îi spune unchiului de evenimentul cel mai grav petrecut acolo cu repercusiuni în timp! Într-o dimineață la ora 7 s-a dat un comunicat la radio. Crainicul, cu o voce gravă, anunța că în urma vizitei de lucru a mult iubitului conducător în China, luând exemplu de la poporul frate și prieten din răsărit, de acum înainte vom asculta numai muzică patriotică, populară și românească, vom vedea filme și spectacole mobilizatoare iar decadența vestului va fi înfierată și continua cu alte asemenea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-și o clipă gura: - Pe fată o cunoașteți, dar ginerele? Mai sorbi repede din paharul cu vin și, mirîndu-se parcă el însuși, aruncă aceste vorbe: - Cine este el? El este un om de rând, un fieștecare, sau alegerea vecinului și iubitului nostru prieten este cea mai nimerită? Se opri cu ochii pe Ghiță Bîlcu, care mesteca pe furiș o pulpă de gâscă. Acesta încremeni cu dumicatul în gât. - ...Așa e că nu știți? Păi de unde să știți? se bucură nașul, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina..., căci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decât sonoritatea transparențelor? Cui nu i se pare că după fiece amărăciune luna a devenit mai palidă și razele soarelui mai sfioase și că devenirea își cere scuze, schilodindu-și ritmul, - aceluia îi lipsește baza cosmică a singurătății
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebuie să ispășească irevocabil greul pe care altul l-a luat, trăindu-l. Așa se explică de ce nu există ratați mai mari decât eroii virtuali și femeile adorate. Căci prin moarte nu devin mai mult cei ce iubesc, ci cei iubiți. Faptul de a fi om este atât de important și atât de nul, încît nu poate fi suportat decât prin imensa nemîngîiere închisă în această hotărâre. Să respiri în sentimentul că-i mai revelator a fi om decât Dumnezeu, că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plângând. - O! zise ea încet, ca și când s-ar fi temut de ceea ce zicea, și apucîndu-i o mână o duse la buzele ei - poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... ca un copil... Am auzit că ești urîtor de femei, singuratic și am desperat iubindu-te... El îi cuprinse talia, o ridică încetinel de la pământ, o așeză lângă el; apoi îi puse mâna după cap și se uită drept și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unite. - O! zise ea încet, ca și când s-ar fi temut de ceea ce zicea, și apucîndu-i o mână o duse la buzele ei, poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... Am auzit că ești urîtor de femei și am desperat iubindu-te... El o ridică încetinel de la pământ și o așeză lângă el. - Drept vorbești!? întrebă zâmbind. Ea-și plecă fruntea în jos. Văzuse zâmbetul lui și văzuse destul pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plângând. - O! zise ea încet, ca și când s-ar fi temut de ceea ce zicea, și apucîndu-i o mână o duse la buzele ei, poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... ca un copil... Am auzit ca ești urîtor de femei, singuratic și am desperat iubindu-te... El îi cuprinse talia, o ridică încetinel de la pământ, [și] o așeză lângă el; apoi îi puse mâna după cap și se uită drept
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se par încă frumoși, poți să-ți închipuiești ce frumoși trebuia să fie ei. Frumoși a-nmărmurit în sufletul meu întunecos, rece, nebun, precum ar rămânea pin nouri pe bolta cea brună a nopții două... numai două stele vinete. Tu, iubitule, mi se pare că ai să devii foiletonistul vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi testa într-o broșurică romanul vieței mele și vei face din lungii, din obosiții mei ani, triști, monotoni și plânși, o ora, de lectură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sau pentru vro fată afectată, care nu mai are ce pierde, care nu mai poate iubi și care învață din romane cum să-și facă epistolele de amor. - O!... voi cari pozați ca eroii leșinînzi a romancierilor francezi, voi cari iubiți ca sentimentalii germani, răspunsei eu, voi cari mâncați cu toate astea ca englezii materialiști, voi trăiți mult, și te-ncredințez eu, iubitule, că tu, cu toată afectațiunea ta, cu toată fața ta de-un eroism palid, ai să trăiești mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să-și facă epistolele de amor. - O!... voi cari pozați ca eroii leșinînzi a romancierilor francezi, voi cari iubiți ca sentimentalii germani, răspunsei eu, voi cari mâncați cu toate astea ca englezii materialiști, voi trăiți mult, și te-ncredințez eu, iubitule, că tu, cu toată afectațiunea ta, cu toată fața ta de-un eroism palid, ai să trăiești mai mult decât mine. Pe ce ne prindem? - Pe ce ți-am spus, replică Toma, pe biografiile noastre scrise în formă de nuvele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o zi el plecase din București fără măcar să-și ia adio de la mine sau de la vrounul din cunoscuții săi. {EminescuOpVII 185} N-am mai auzit de el vrun an. Într-una din zile primesc o scrisoare din Copenhaga. Iat-o: "Iubitule, trimite-mi poeziile lui Alecsandri, poste - restante - sub literile Y. Y. ". ș-atîta tot. I le-am trimis. Pe urmă am plecat la țară, la o moșioară a părinților mei, unde - am petrecut o vară frumoasă, plină de povești și de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mi ce ai? - Ce am? Nu-ți pot spune ce am. Dar să uităm asta... să le uităm. Ce frumos ești tu în astă sară. Părul tău pare a fi de eben și ochii tăi diamanți negri! Ce frumos e iubitul meu... iubitul meu? Nu al meu... - Nu al tău, Poesis?... Tu nu ești a mea, îngerul meu cel blond? Aide, poate c-ai plâns unde - am lipsit atâta vreme, de-aceea oare să nu mai fiu al tău? Poesis, această
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai? - Ce am? Nu-ți pot spune ce am. Dar să uităm asta... să le uităm. Ce frumos ești tu în astă sară. Părul tău pare a fi de eben și ochii tăi diamanți negri! Ce frumos e iubitul meu... iubitul meu? Nu al meu... - Nu al tău, Poesis?... Tu nu ești a mea, îngerul meu cel blond? Aide, poate c-ai plâns unde - am lipsit atâta vreme, de-aceea oare să nu mai fiu al tău? Poesis, această patrie va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
își schimbă tactica. Băiețelul (sau fetița) încearcă să-și seducă părinții. În scrierile erotice din Orient, imitația se numără printre mijloacele de atracție. În textele sanscrite, de exemplu, ocupă un loc important jocul prin care femeia copiază veșmintele, expresia, cuvintele iubitului său. Acest gen de mimodramă îi este recomandat amantei care, "neputînd să se împreuneze cu iubitul, îl imită pentru a-și împrăștia gîndurile". Și copilul, datorită artificiilor constînd în imitarea atitudinilor, veșmintelor etc., încearcă să-și seducă, într-o intenție
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
imitația se numără printre mijloacele de atracție. În textele sanscrite, de exemplu, ocupă un loc important jocul prin care femeia copiază veșmintele, expresia, cuvintele iubitului său. Acest gen de mimodramă îi este recomandat amantei care, "neputînd să se împreuneze cu iubitul, îl imită pentru a-și împrăștia gîndurile". Și copilul, datorită artificiilor constînd în imitarea atitudinilor, veșmintelor etc., încearcă să-și seducă, într-o intenție magică, tatăl sau mama și "să-și împrăștie gîndurile". Identificarea înseamnă în același timp că renunți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cînd profită de ascendentul lor pentru a transforma o admirație de îndrăgostit într-o cucerire erotică. Adevăratul sens al proverbului " Nimeni nu este un erou pentru valetul său" ar fi poate următorul: nimeni nu este nici ideal, nici șef pentru iubitul său. III Deși pune fără încetare argumente peste argumente, cu toate că se apropie de sfîrșitul întreprinderii și al vieții sale, Freud continuă, pe cel mai serios ton, să ne explice că este din ce în ce mai convins, vai, că nu vom ajunge niciodată să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Marion, care într-un important capitol consacrat fenomenologiei trupului 1 menține verdictul lui Michel Henry despre autismul oricărei relații epidermice cu celălalt, sugerând că doar fecunditatea întâlnirii dintre bărbat și femeie reflectă și asigură în sens profund unitatea celor doi iubiți. Cu alte cuvinte, nu simpla acuplare sexuală, ci trupul copilului nou-născut face ca cei doi să fie una (Mt. 19,6). Dacă eșecul întâlnirii erotice își păstrează timbrul autenticității atunci când trupul celuilalt palpită în chip magic (dar înșelător, conform legii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
notarea cuvintelor, dar o figură veche În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
geloasă („jaluză d-al meu bine făcu nenorocirea un semn și te pierdu...”). În acest limitat timp de „delir”, de fericire la care participă și puterile cerești, Îndrăgostitul trăiește o clipă de intimitate și Îndrăznește să-și apropie „obiectul de iubit”. O apropiere prin intermediul privirii: „Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare Subt vălul ce sălta; Te privii În tăcere; cunoscuși a mea stare, Văzuși puterea ta...”. O comunicare trecută deja În amintire („dar depărtat de tine”), intrată din tăcerea emoției
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]