5,267 matches
-
și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc. Mai e și muzica. Nu baladele răgușite și moralizatoare pe care le mai ascultă uneori Selina - ci jazz, operă, muzică clasică. Îmi citesc și cartea, Freud, să zicem, sau Hitler. Nu Banii. Banii îmi produce panică, chiar și atunci când tipul povestește despre sistemul bancar italian sau despre nașterea corporațiilor americane. Nu știu de ce. Jucăm șah. Întotdeauna câștig. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iveală de accident. Sprijinindu-mă de geamul din spate al taxiului, m-am surprins că tresar de surescitare la vederea fluxurilor de trafic din intersecțiile de pe Western Avenue. Lăncile scăpărătoare ale luminii după-amiezei, refractate în ornamentele cromate, îmi sfâșiau pielea. Jazzul agresiv al grilajelor de radiator, mișcarea mașinilor îndreptându-se spre Aeroportul Londra de-a lungul benzilor opuse de circulație luminate de soare, obiectele stradale și indicatoarele de traseu - toate acestea păreau amenințătoare și suprarealiste, la fel de captivante ca niște aiuritoare jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
politico-religioase), moravurile, relațiile dintre sexe, identitatea feminină „tradițională” se emancipează, cel puțin la nivelul elitelor urbane (după modelul „băiețismului” din romanul de succes La Garçonne al lui Victor Margueritte), revoluția tehnologică imprimă, în zonele urban-industriale, un alt ritm de viață, jazzul invadează dancing-urile Capitalei, tendințele radical-naționaliste coabitează cu proiectele confederative, internaționaliste, stînga, dreapta și centrul politic se „reinventează”; victimă a erei „masselor“, Partidul Conservator dispare (odată cu dispariția votului cenzitar), lăsînd locul unor formațiuni noi, fluctuante, și unui nou sistem electoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va include acolo, bunăoară: „Un personaj eteroman - ca document, pentr’un roman“ sau „Răsturnica. Domnișoara Hus“, „Cîntec de rușine“, „De sufletul lui Fox“ (în volum: „In memoriam“), „Pentru Isarlîk“ (în volum: „Încheiere“), „Preludiu la dansul planetelor exterioare“ (în volum: „Paznicii“), „Jazz Band pentru nunțile necesare“ (subintitulat „Versiune ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București în 1910. După cîteva cuvinte introductive ale lui Marcel Iancu despre arhitectura și plastica modernă, vocalista Martha Serdaru a interpretat piese muzicale de Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus în scenă versuri ale poeților germani Herwarth Walden și Lothar Schreier, iar comediantul George Ciprian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deasă și complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele privind omologiile dintre literatura anarhică și muzica primitivilor, jazz, compozițiile lui Stravinski ori Satie și baletele lui Djaghilev. Refuzîndu-i valoarea estetică, autorul îi concede anarhismului poetic doar o valoare documentară (ca formă de „reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observațiile sale „sociologizante” sînt elocvente: „Dacă poezia anarhică nu are valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastic și literar, ne-am întors sufletul către modelele pe care le oferă imaginația primitivilor. E, desigur, un efect paradoxal al excesului de civilizație. Lumea nu mai caută emoții artistice, ci excitante drastice care zdrobesc nervii obosiți. Ritmurile absurde ale jazzului concordă cu ritmul dezordonat al vieții noastre de azi. Același vîrtej sălbatic le străbate pe amîndouă”. Evitînd, prudent, orice conotație antisemită, autorul urmează constatările lui E. Lovinescu referitoare la rolul semnificativ al evreilor în propagarea „atitudinilor anarhice”: „Trebuie să înregistrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul și de talentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de un Vef adus de la ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse Încă bacalaureatul, Grațian era acceptat fără nici o rezervă de boema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
își avea propria casă de pariuri. Dyer și Morrie Ryskind de la ziarul Mirror întrețineau toată nebunia cu articolele lor, iar un disc-jockey de la postul de radio KMPC compuse un cântecel intitulat Tangoul Foc și Gheață. Acompaniată de o formație de jazz, o soprană senzuală susura: „Focul și Gheața nu sunt doar sare și piper,/ Două sute de kile puse la bătaie nu-s lucru lejer./ Dar domnul Foc mă-nfierbântă, iar domnul Gheață îmi dă fiori,/ Mie asta-mi sună a serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vieții în tabăra inamică. Împreună cu Pete, l-am instalat acolo, iar când am plecat, o bălăcărea pe sora șefă și îi făcea ochi dulci unei fete de culoare care aranja paturile. După asta m-am izolat în apartament. Citeam, ascultam jazz la radio și lipăiam înghețată și supe, singurele mâncăruri pe care le puteam băga în gură. Mă consolam cu gândul că am luptat cât de bine am putut și că astfel am rezolvat jumătate din ceea ce-mi propusesem. Telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
noastre din afara serviciului. În toamna aia, a anului 1946, eram nedespărțiți. Când mergeam la film, Kay se așeza pe scaunul dintre noi și ne strângea amândurora mâinile la scenele înfricoșătoare. În serile de vineri, când ne duceam la concertele de jazz de la Malibu Rendezvous, dansa pe rând cu fiecare și întotdeauna dădea cu banul ca să vadă cine-i va fi partener la ultimul dans lent. Lee nu era gelos nici cât negru sub unghie, iar avansurile lui Kay se domoliră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pe lista de la avizier în apartamentul 604 apăreau S. Saddon și alte nouă nume dar nici o Linda Martin -. Am luat liftul până la etajul al cincilea, am străbătut coridorul, care mirosea vag a marijuana, și am bătut la ușă. Muzica de jazz se opri, ușa se deschise și în cadrul ei apăru o tinerică într-un costum egiptean strălucitor, ce ținea în mână o coroniță din carton presat. — Ești șoferul de la RKOmă întrebă ea. — Nu, poliția! i-am răspuns. La care fata mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în anii ’20 fusese unul dintre principalii suspecți în cazul Hickman, legat de răpirea și uciderea cu bestialitate a unei fetițe. Cecil Durkin era un drogat, un cuțitar și un violator de pârnăiași. Fost baterist în câteva trupe bunicele de jazz, se făcuse cu două sejururi la Quentin pentru incendii provocate cu premeditare. A fost prins masturbându-se la locul ultimului incendiu pe care-l stârnise - locuința unui șef de formație, care se spune că l-ar fi tras în piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un ac de păr ca Betty. Detaliul m-a izbit ca un un-doi à la Lee Blanchard. Am pornit cu pași împleticiți pe urmele fantomei. Înăuntru, în Zimba Room, erau un fum gros să-l tai cu cuțitul, soldați și jazz de la tonomat. Madeleine stătea la bar și sorbea dintr-o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar băutura mă împiedica să nu-l umflu pe grăsan pentru niște acuzații născocite. Apoi femeia în negru și marinarul în bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam din tură la miezul nopții și de fiecare dată eram iritat și agitat. N-aveam chef să mă duc acasă și să dorm. Uneori mergeam la cinematografele non-stop din centru, alteori la cluburile de jazz din South Central. Bop-ul era în perioada lui de glorie, iar o cură de noapte cu o halbă de cocteil în față era, în general, de ajuns ca să-mi netezească drumul spre casă și spre un somn fără vise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și m-am oprit. CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Am sunat la secție, mi-am luat ultimele zile de concediu medical la care aveam dreptul și am petrecut o săptămână arzând gazul de pomană la El Nido. Am citit și am ascultat jazz la radio, încercând că nu mă gândesc la viitor. Am studiat cu atenție dosarul, deși știam că e un caz închis. Martha Sprague și Lee, ambii în varianta lor din copilărie, îmi bântuiau visele. Câteodată li se alătura clovnul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
wiki/1911" \o "1911" 1911HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1979" \o "1979" 1979), jazzman american. June Christy ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1925" \o "1925" 1925HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1990" \o "1990" 1990), cântăreață americană de jazz. S-a bucurat de popularitate mai ales în anii ’50, ca solistă vocală a orchestrei conduse de Stanley Kenton. Meyer Harris Cohen ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1913" \o "1913" 1913HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1976" \o "1976
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cântecului său de mare succes Artistry in Rhythm („Măiestrie ritmată”). Închisoarea californiană de maximă securitate San Quentin. Un dans popular în rândurile populației de culoare în anii’20HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1930s" \o "1930s" ’30, rezultat din fuziunea jazzului cu stepul și charlestonul. Ouăle fermierului (în span. în original), ouă prăjite, cu sos picant. Coaie (în span. în original). Los Angeles Countz Sheriff’s Department. Personaj de benzi desenate creat de HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Philip Francis Nowlan" \o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1977" 1977), pianist de culoare, reprezentant de seamă al genului bop. John Birks Dizzy Gillespie ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1917" \o "1917" 1917HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1993" \o "1993" 1993), celebru trompetist, compozitor și dirijor de jazz. Wardell Gray ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1921" \o "1921" 1921HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1955" \o "1955" 1955), saxofonist tenor american. Dexter Gordon ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1923" \o "1923" 1923HYPERLINK "http://en.wikipedia.org
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito, sifilitico și deshumato! Ai stors, dezarticulato, vălmășagul de ceapă?... N-am auzit nici până acum, peste căpățâna de ceapă, trântitură de ușă... Fătoaca țâșni, cu carnea dosului făcând o dulce plescăitură în aer, precipitîndu-se către tocăria ușii prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sfințenia-sa zugrăvindu- mi frumusețea dumneavoastră. Arătîndu-mi versetele din Sfântul Zohar în care numele dumneavoastră este înscris de trei ori. Și îmbiindu-mă să aflu iden- 125 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine-s? zvâcni iarăși, dinăuntru, vocea de jazz, înfășurată pe-o adiere de tuse și plutind ca pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans de primire. Se întoarse pe călcâie către cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]