5,961 matches
-
Naționale, Dumitru Iliescu a organizat la 26 decembrie 1989 o grupare militară de patru ofițeri M.Ap.N., care a fost însărcinată cu protecția fizică a membrilor marcanți ai conducerii FSN, în care i-a cooptat pe diverși ofițeri, printre care și locotenentul major Gabriel Naghi, viitor director al SPP (2000-2005). Prin Decretul nr. 204 din 7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a înființat Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale (în componența Brigăzii de
Dumitru Venicius Iliescu () [Corola-website/Science/311663_a_312992]
-
a douăsprezecea să străpungă la Bovec (Flitsch), Kobarid (Karfreit, Caporetto) și Tolmin (Tolmein) frontul italian, care pentru a evita o încercuire sunt nevoite să se retragă pe Valea Piave. De menționat este faptul că la aceste lupte a participat și locotenentul Erwin Rommel, care devine general în al doilea război mondial, primind porecla de „Vulpea deșertului” în luptele din Africa. În prima bătălie au lupte grele pentru platoul de la Doberdò, situat între Monfalcone și Sagrado pentru a ajunge la podul de la
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
linia frontului a avut loc în bătălia a douăsprezecea (24 octombrie-27 octombrie 1917) numită și „Bătălia de la Vinerea Mare” () când a pornit o ofensivă germano-austriacă, sub comanda generalului german Otto von Below care a fost trimis la Isonzo, fiind prezent și locotenentul Erwin Rommel care a contribuit la luarea de prinzioneri că. 10 000 de soldați italieni, el va fi decorat cu Pour le Mérite. Un factor determinant care a favorizat victoria austro-germană a fost folosirea gazului de luptă fosgen, la data
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
apeluri pentru identificarea victimelor, doar foarte puține au fost identificate. Victimele au fost inhumate într-o groapă comună uriașă situată la aproape 500 de metri de gară, mormântul existând și în ziua de astăzi. În accident a pierit Vasile Cantacuzino, locotenent în armata română, fiul lui Matei B. Cantacuzino și a fost rănit istoricul Vasile Pârvan. Pentru a nu demoraliza și mai mult populația, deja încercată de mersul nefavorabil al războiului, guvernul a controlat și limitat răspândiriea detaliilor legate de importanța
Catastrofa feroviară de la Ciurea () [Corola-website/Science/311749_a_313078]
-
în țară printr-un noroc, fiind inclus în lotul ofițerilor români prizonieri făcuți cadou guvernului român cu prilejul alegerilor din 19 noiembrie 1946. Decorat cu Coroana României cu Spade și Panglica de Virtute Militară, veteran de război cu gradul de locotenent colonel, fiind distins cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Bârlad. După întoarcerea din prizonierat, s-a căsătorit cu învățătoarea Mitrița Podoleanu, fiica învățătorului Gheorghe Podoleanu din satul Pogonești. Familia Stamatin are 2 copii, Veturia (căsătorită Crânganu) profesoară de
Horia Stamatin () [Corola-website/Science/310986_a_312315]
-
care împreună cu alți conspiratori neidentificați, ar fi plănuit asasinarea pastorului. Jowers a recunoscut că ar fi primit 100 de mii de dolari pentru a pregăti asasinarea pastorului. El era convins că cel care l-a împușcat pe King a fost locotenentul Earl Clark de la poliția din Memphis. Un juriu compus din 6 albi și 6 negri l-a găsit pe Jowers vinovat, împreună cu alte agenții guvernamentale. În anul 2000, Departamentul de Justiție a reluat investigațiile privind afirmațiile lui Jowers, dar nu
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
amintindu-le că regele nu poartă nicio ranchiună vecinilor săi catolici. Puterile străine s-au distanțat de complot, numindu-i pe complotiști atei și eretici. Sir a fost responsabil de interogatorii. Peste o perioadă de aproximativ zece săptămâni, în apartamentele locotenentului Turnului Londrei (acum denumite Casa Reginei - Queen's House), i-a interogat pe cei care au fost implicați în complot. Pentru prima rundă de interogatorii, nu există dovezi reale că acești oameni ar fi fost torturați, deși în mai multe
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
rezultat al Pactului Molotov- Ribbentrop, a fost inspector la Comisariatul Norodnic pentru învățământ din RSSM. Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, a făcut parte din diferite unități militare ale Armatei Roșii, fiind avansat pe rând la gradele de locotenent, căpitan și apoi maior. În anul 1943, a fost selectat împreună cu alți 150 de ofițeri cunoscători ai limbii române, ca instructor politic al prizonierilor români de război (aflați în pădurile de lângă Reazan) ce vor face parte din Divizia română de
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
fapt care nu a permis numirea sa ca episcop într-un alt scaun episcopal. A devenit atunci episcop în retragere, care a continuat să slujească doar ca arhiereu invitat. În perioada ianuarie - noiembrie 1942, PS Galaction a îndeplinit funcția de locotenent (locțiitor) de episcop al Eparhiei Tomisului . Episcopul Galaction Cordun a fost numit apoi ca stareț al Mănăstirii Neamț. În calitate de stareț al Mănăstirii Neamț, el l-a hirotonit pe monahul Cleopa Ilie ca ierodiacon (27 decembrie 1944) și apoi ca ieromonah
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
în curtea mânăstirii pentru a supraveghea evoluția evenimentelor, IPS Galaction și arhimandritul Glicherie au hotărât totuși să plece. Plecați de la Mănăstirea Slătioara pe la orele 16.00, a doua zi dimineață, în timpul călătoriei, mașina a fost oprită la Ploiești de către un locotenent de miliție, care a cerut actele șoferului pentru control. Cu această ocazie, protopopul a coborât din mașină, s-a îndepărtat puțin și a schimbat câteva cuvinte cu ofițerul. S-a urcat apoi în mașină, iar la întrebarea mitropolitului "" Acum unde
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
la Regimentul nr 91 din Oldenburg. Începând cu 1 octombrie 1887 a urmat timp de trei ani cursurile "Academiei de Război a Prusiei", la Berlin. În iulie 1890, s-a întors la regimentul său în Oldenburg și a fost avansat locotenent, la 21 septembrie 1889. Începând cu 22 martie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. În prima perioadă el a lucrat în serviciul topografic, apoi în serviciul transporturilor pe cale ferată, fiind avansat
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
reprimarea Răscoalei Boxerilor. După o lungă ședere în Manciuria și Coreea Falkenhayn a revenit în Germania. La 18 octombrie 1903, a fost numit comandant de batalion la Regimentul nr 92 din Braunschweig, iar la 15 septembrie 1905 a fost avansat locotenent colonel. La 10 aprilie 1906, a fost din nou mutat în Statul Major General. Un an mai târziu, la 22 martie 1907 a fost numit șef de stat major la Corpul XVI Armată din Metz, iar la 18 mai 1908
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
Iașului, județul Argeș. Absolvent al Școlii de Ofițeri de Infanterie în anul 1955, al Academiei Militare Generale - Facultatea de Arme Întrunite între 1966 - 1969 și al Cursului postacademic superior în 1983. Ofițer în cadrul Centrului Militar Municipal Petroșani cu gradul de locotenent major. Comandant al Brigăzii 9 Grăniceri Timișoara (1982 - 1987). În perioada 1 iulie 1987 - 20 iulie 1990 colonelul a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri. La data de 25 decembrie 1989, în calitate de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a dat
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției Trupelor Operative și de Pază a Ministerului Afacerilor Interne) și de la 5 august 1955 a condus Comandamentului Trupelor de Grăniceri și Securitate (subordonat
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
și repartizat în Regimentul 26 Infanterie Rovine, comandant de pluton. Evidențiindu-se că bun instructor, cu frumoase trăsături de comandant și cu perspectivă sigură de afirmare pe scara valorilor militare, la 10 mai 1902, a fost înaintat la gradul de locotenent. Întors din Austria specializat în problema tragerilor, a elaborat numeroase lucrări pe această temă, le-a publicat în revista "Armata Română" și a contribuit personal la îmbunătățirea teoriei și procesului de instruire în acest domeniu din unitățiile noastre. În 1909
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent. Locotenent major în 1887, șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din "Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent. Locotenent major în 1887, șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din "Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
insula Hispaniola, conducător al luptei sclavilor din colonie, apoi împărat al Haiti, sub numele de "Jacques I". s-a născut la 20 septembrie 1758, la Grande-Rivière-du-Nord, în insula Hispaniola, într-o familie de sclavi negri. În tulburările din insulă, devenind locotenent al lui Toussaint Louverture, Jean-Jacques Dessalines a organizat răzvrătirea armatei din Saint Domingue contra ordinei napoleoniene, combătându-i pe generalul mulatru André Rigaud și pe generalul francez Charles Leclerc. A reușit, în toamna anului 1803, să-i învingă pe francezi
Jean-Jacques Dessalines () [Corola-website/Science/311841_a_313170]
-
cursurile Liceului Militar "Ștefan cel Mare" din Cernăuți (1939-1947), ale Școlii de Ofițeri de Infanterie din Sibiu (1947-1949) și apoi ale Facultății de Tancuri din cadrul Academiei Militare Generale (1953-1956). A parcurs apoi toate gradele militare, de la sublocotenent (mai 1949), general locotenent (decembrie 1982), la general colonel (1990), fiind încadrat în funcții de conducere și răspundere, printre care cea de conferențiar la Academia Militară și culminând cu cea de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (1983-1990
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
stele) Dumitru Pletos a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a, cu comandamentul la Buzău. A fost trecut în rezervă cu acest grad la 22 februarie 1990 . La 28 aprilie 2009 a fost avansat la gradul de general locotenent (cu trei stele) în retragere. În anul 2008, generalul-maior (r) Dumitru Pletos, veteran de război, a fost decorat cu Ordinul Național "Steaua României" în grad de cavaler.
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
Militare de Ofițeri Activi de artilerie „Ioan Vodă” de la Sibiu și ale Facultății de artilerie din cadrul Academiei Militare din București, absolvindu-le în 1977, respectiv 1989. După absolvirea Școlii de Ofițeri în anul 1977, a fost înaintat la gradul de locotenent. A parcurs etapele ierarhiei militare începând cu cea de comandant de pluton (până în 1982) și comandant de baterie (până în 1987) în cadrul Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, iar evenimentele din anul 1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Major General; Emblema de Merit „În Serviciul Armatei României” cls. I; Emblema de Onoare a Forțelor Terestre; Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene; Emblema de Onoare a Forțelor Navale; Emblema de Onoare a Comunicațiilor și Informaticii. Grade militare succesive: 1977 - Locotenent, 1981 - Locotenent major, 1986 - Căpitan, 1990 - Maior, 1993 - Locotenent colonel, 1996 - Colonel, 2000 - General de brigadă, 2006 - General maior, 2009 - General locotenent, 2015 - la trecerea in rezerva este avansat General.
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Emblema de Merit „În Serviciul Armatei României” cls. I; Emblema de Onoare a Forțelor Terestre; Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene; Emblema de Onoare a Forțelor Navale; Emblema de Onoare a Comunicațiilor și Informaticii. Grade militare succesive: 1977 - Locotenent, 1981 - Locotenent major, 1986 - Căpitan, 1990 - Maior, 1993 - Locotenent colonel, 1996 - Colonel, 2000 - General de brigadă, 2006 - General maior, 2009 - General locotenent, 2015 - la trecerea in rezerva este avansat General.
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
cls. I; Emblema de Onoare a Forțelor Terestre; Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene; Emblema de Onoare a Forțelor Navale; Emblema de Onoare a Comunicațiilor și Informaticii. Grade militare succesive: 1977 - Locotenent, 1981 - Locotenent major, 1986 - Căpitan, 1990 - Maior, 1993 - Locotenent colonel, 1996 - Colonel, 2000 - General de brigadă, 2006 - General maior, 2009 - General locotenent, 2015 - la trecerea in rezerva este avansat General.
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Aeriene; Emblema de Onoare a Forțelor Navale; Emblema de Onoare a Comunicațiilor și Informaticii. Grade militare succesive: 1977 - Locotenent, 1981 - Locotenent major, 1986 - Căpitan, 1990 - Maior, 1993 - Locotenent colonel, 1996 - Colonel, 2000 - General de brigadă, 2006 - General maior, 2009 - General locotenent, 2015 - la trecerea in rezerva este avansat General.
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]