6,058 matches
-
știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce "imaginează lumile posibile, spațiile cosmice, tărâmurile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și "locul în care spiritul romantic regăsește ritmurile marelui univers". Cel de al șaptelea ar fi "mitul creatorului", pe coordonatele căruia se stabilește raportul acestuia cu "toate celelalte experiențe ale spiritului", exprimând "filosofia lui de existență": Odă (în metru antic), Luceafărul ș.a., având forme lirice atât de diferite. În fine, un "mit al poeziei", cu două ipostaze; prima, ca "temă de reflecție în poem", iar a doua, aceea pe care criticul o consideră a fi esențială, este "expresia unei muzicalități interioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
romantică". În Venere și Madonă, Eminescu pune, de fapt, în discuție, "rostul poeziei", o temă ce-i preocupă pe romantici, și trebuie să înțelegem că "în loc de a nega femeia, este negată acum poezia". Firește, atenție aparte îi este acordată poemei Luceafărul, "ultimul mare acord liric al poetului", în care interpreții, în general, au căutat felurite simboluri, pe care odată identificate le-au și argumentat. Scenariul, spune Eugen Simion, este "relativ simplu", numai că "miturile poemului" sunt totuși complexe, "au mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
simboluri, pe care odată identificate le-au și argumentat. Scenariul, spune Eugen Simion, este "relativ simplu", numai că "miturile poemului" sunt totuși complexe, "au mai multe învelișuri care la lectură întrețin misterul" acestuia. Din întregul comentariu se desprinde interpretarea călătoriei Luceafărului prin haosul cosmic și dialogul cu Demiurgul, când profesorul Simion punctează: "o viziune cosmogonică formidabilă în care intră văi haotice, izvoare de lumină, mai multe straturi de stele și ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mișcate, toate, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai greu poem eminescian pentru un editor: locul acesta îl deține poemul Strigoii, cum se va vedea)" sau, pentru Luceafărul; Virgula după chip de lut (care apozitează: tu, chipule de lut) este prezentă încă din Convorbiri literare (care preiau, însă, Luceafărul din Almanah după ieșirea poetului din viața civilă) și face carieră prin edițiile Maiorescu (deși lipsește și din manuscrise). Textul din Almanah trebuie creditat și dă sensul: dacă mă voi naște din pământ (din păcat, cum își zicea el) tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neagră dar ar fi zadarnic pentru iubirea lui de acum. Astfel, câștigând înțelepciune, el refuză întinarea și, prin aceasta, cerul și pământul rămân în separație; lumea magilor, a zburătorilor, a lui "Maestro" se însănătoșește de sus în jos, dinspre zei. Luceafărul este ca o Glossă dată lor, celor de sus". Etc., etc. După cum lesne se poate observa, N. Georgescu nu face numai oficiul de grămătic sau de filolog, ci este un interpret critic al textului, marșând pe sensurile ideatice pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
modul asociativ, amintirile, gândurile înzestrate poetic ale lui Eminescu, înțelepciunea cumpătată, puterile lui vizionare, iar lacul cu toate tainele inventate ale adâncului (adică ale înțelegerii și imaginației) e, oblic, sufletul său frământat în permanență, oglinda minții lui reflexive" (?!); sau: la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) Unul dintre cercetătorii cei mai consecvenți în comentarea și interpretarea critică a operei și vieții lui Mihai Eminescu este Mihai Cimpoi, autor a numeroase studii și volume publicate de-a lungul anilor (Căderea în sus a Luceafărului, 1993; Narcis și Hyperion, 1979; Spre un nou Eminescu, 1993; Mă topesc în flăcări, 1999 etc.), ambiționând o cuprindere cât mai vastă și cât mai profundă a problematicii în cauză. Nu vreau să spun că sinteza intitulată Mihai Eminescu, Dicționar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exhaustivitatea, astfel încât se constituie într-un extrem de util instrument de lucru și informativ, necesar nu doar celor interesați în calitate de cercetători ai fenomenului eminescian, cum se exprima C. Noica, ci și tuturor iubitorilor (pasionaților) de literatură, tuturor acelora pentru care autorul Luceafărului reprezintă axul spiritual al națiunii române moderne. CALEIDOSCOP George Uscătescu * Aurelia Rusu * Theodor Codreanu LUCEAFĂRUL LA CENTENAR (George Uscătescu) Cărțile scriitorilor români, tipărite în limba maternă prin străinătăți, în anii îndelungatei lor diaspore, au ajuns, în general, în țară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doar celor interesați în calitate de cercetători ai fenomenului eminescian, cum se exprima C. Noica, ci și tuturor iubitorilor (pasionaților) de literatură, tuturor acelora pentru care autorul Luceafărului reprezintă axul spiritual al națiunii române moderne. CALEIDOSCOP George Uscătescu * Aurelia Rusu * Theodor Codreanu LUCEAFĂRUL LA CENTENAR (George Uscătescu) Cărțile scriitorilor români, tipărite în limba maternă prin străinătăți, în anii îndelungatei lor diaspore, au ajuns, în general, în țară cu dificultate, cu întârziere și, de cele mai multe ori, destul de puține. Iată, bunăoară, poemul dramatic al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unui prieten, scriitor și el, Titu Popescu, domiciliat cam de multișor la Munchen, și care a ținut să-mi îmbogățească astfel biblioteca de eminescologie. Tipărit la Madrid, în Colecția Destin, a revistei de cultură românească omonimă, poemul dramatic în proză Luceafărul la centenar 7 de George Uscătescu, se constituie într-un eseu, la urma urmelor, pe mai multe voci, de proslăvire a memoriei acelui ""Vates" național", cum este numit de către personajul Filosoful, Mihai Eminescu, "o întruchipare a împlinirii creatoare a geniului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Filosoful, Mihai Eminescu, "o întruchipare a împlinirii creatoare a geniului românesc". Conceput în trei acte, trei trepte, trei momente de cunoaștere și recunoaștere a poetului, construcția dramatică a lui George Uscătescu este o înscenare encomiastică privind viața și opera autorului Luceafărului, într-o suită de imagini cu amplă deschidere spre simbol și mit. Primul act ni-l înfățișează pe tânărul Eminescu, obosit și bolnav, aflat la Floreasca (de fapt Florești, o localitate din vecinătatea vestitei Câmpii de la Rovine unde, grație juristului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Maiorescu), ce se lamentează, urmărindu-l: "pot să te asigur că m-a durut și mă doare nespus suferința Dtale și soarta care ți-a frânt impulsul creator într-un moment culminant când limba Țării a fost împodobită cu comoara "Luceafărului". Soartă dureros de potrivnică. Ah, cât ți-am dorit eu longevitatea creatoare a unui Goethe!" În fine, actul al treilea ne pune în ipostaza posterității Poetului, când se poartă discuții (complementare) între Filosoful, Poetul tânăr, O Voce și Marele critic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru eternitatea limbii și imaginației noastre lumina și bezna adâncă a universului, explozia unui început care, identificându-se cu infinitul, nu poate fi numai un început. Imobilitatea cosmică fixând pe ea dinamica stelelor și traiectoria unui Hyperion deosebit de oricare alt Luceafăr poetic din orice literatură ar fi vorba. A perceput cu seninătate destinul geniului atotcuprinzător și a știut să ilumineze cu lumina calmă a omenescului distanța între Hyperion-El și oricare Gretchen-Cătălina-Veronica-Leonora. Totul instaurat sub perspectiva Infinitului: "Un cer de stele dedesubt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
SPIRITULUI HYPERIONIC (George Popa) 3 IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) 3 (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) 3 EMINESCU. POLIMORFISMUL OPEREI (Cornel Munteanu) 3 DIMENSIUNEA COMICĂ (Sebastian Drăgulănescu) 3 CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) 3 SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) 3 LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) 3 ÎN CONTEXT UNIVERSAL 3 EMINESCU ÎN BALCANI (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie Naum) 3 RELAȚIA EMINESCU PUȘKIN (Dumitru Copilu-Copilin) 3 REMEMORĂRI 3 DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) 3 POEZIA PURĂ (Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Daniel Ciurel) 3 BIBLIOGRAFIE. EDIȚII 3 O LECTURĂ NOUĂ (Eugen Simion) 3 O SAGA EDITORIALĂ (Nicolae Georgescu) 3 INTERPRETĂRI DIDACTICE 3 METODICA PREDĂRII (Mihai Rusu) 3 "DOINA" (Victor Crăciun și Tudor Nedelcea) 3 DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) 3 CALEIDOSCOP 3 LUCEAFĂRUL LA CENTENAR (George Uscătescu) 3 AVATARURILE EDITORULUI (Aurelia Rusu) 3 CHESTIUNEA BASARABIEI (Theodor Codreanu) 3 INDICE al autorilor comentați 3 DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura JUNIMEA * EMINESCU, Mihai. Poezii. Selecție și prefață de Const. Ciopraga. Iași: Junimea, 1974, 292 p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eugen Simion. Fundamentări de: D. Panaitescu-Perpessicius, D. Murărașu, G. Călinescu, I. Rotaru, D. Vatamaniuc, Gh. Bulgăr, C. Popovici, Haralambie Corbu, Olivia Nedelcea, Ghiță Florea, M. Cimpoi. Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, Editura Semne, București, 2008. 7 George Uscătescu, Luceafărul la centenar (poem dramatic în proză), Editura revistei Destin, Madrid, 1989. * Pentru o mai ușoară și simplificată posibilitate de fixare a prezenței autorilor comentați în cele zece volume de exegeză eminesciană pe care le-am publicat până în prezent, cu stăruință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pus amprenta pe luciditatea jucătorilor și poate că asta e cauza principală pentru care au ratat din situații rarisime. Până la urmă, am câștigat un punct, avem ce învăța în urma acestui joc și sper să recuperăm punctele în etapa viitoare, la Luceafărul Mihai Eminescu. Consider că am controlat jocul de la cap la coadă, e adevărat că și adversarii și-au creat ocazii, dar pe fondul unor greșeli mari făcute de noi, dar ăsta e fotbalul.” Tehnicianul lui FCM Bacău a avut cuvinte
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
15 goluri, obiectiv absolut realizabil, în condițiile în care Boghian are deja 9 reușite la activ la jumătatea sezonului. În ceea ce privește cel mai frumos gol al său din tur, Gabriel l-a nominalizat pe cel înscris în partida din deplasare, cu Luceafărul Mihai Eminescu: „A fost un gol înscris cu interiorul, la colțul lung, din 16 metri, ușor lateral stânga.” Și Boghian a fost protagonistul unui moment amuzant, atunci când veteranul Apostol îi aprecia calitățile în fața presei, veteranul FCM-ului s-a oprit
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Bolintineanu, V. Alecsandri. Volumul, dedicat lui Spiru Haret, a apărut în "Editura comitetului organizării serbării la Borzești (județul Bacău) a celui de al patrulea centenar de la moartea marelui domn al Moldovei, 4 iulie 1904". Colaborează la revista bârlădeană Făt-Frumos. 1905. Luceafărul publică în nr. 15-10 din 15 august (p. 296) răspunsul nuvelistului de la Iași la chestionarul publicației, adresat de profesorul Sextil Pușcariu scriitorilor români. Tradusă în limba germană, nuvela Astronomul și doftorul apare în Rumänischer Lloyd. 1906. În cel dintâii număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Poveste de Crăciun, Alecsandri-Eminescu, Discurs la statuia lui Alecsandri, Jubileul Convorbirilor literare, La mormântul lui Mihail Kogălniceanu, Două lumi. 1910. În albumul Eminescu comemorativ, alcătuit de Octav Minar, întâlnim și semnătura lui Gane, care, în Amintiri, evocă figura luminoasă a luceafărului poeziei românești. Alți colaboratori: Vlahuță, Titu Maiorescu, I. Negruzzi, V. Micle, I. Slavici, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, N. Iorga, Duiliu Zamfirescu. În nr. 2 și 3 (25 februarie și 25 martie) apare în Convorbiri critice, sub semnătura lui M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și semne, ca să mă prind și eu în hora lor. Apoi, aruncându-mi ochii spre ceri, văzui luna în forma unui iartagan însângerat, trecut parcă proaspăt prin gâturi creștinești, cum se legăna și ea când în dreapta, când în stânga, dimpreună cu luceferii și stelele, îngânând hora munților de pe pământ; și doar nu s-auzeau alți lăutari decât tot grierii cei care țârâiau mocnit în iarbă. "Ce mare sărbătoare, ce bucurie a cuprins lumea, de s-au pus toate stihiile pe chef?..." gândii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care, reflectându-se pe ghețuri și zăpezi, poleiesc nenumăratele vârfuri de munți cu fel de fel de culoare. E o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și pământul s-au unit să glorifice pe falnicul luceafăr al zilei în momentul îndrumărei sale spre ceielaltă față a pământului. Am avut norocul rar să privesc această neînchipuită scenă a asfințitului de la început pănă la sfârșit, căci nu era pe ceri un strop de nour care să-i micșureze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Căci negentropia mării e aceea care o face, În poezia eminesciană, sălașul și refugiul zeilor primordiali, dacici, a lui Eminescu Însuși. Paranteză: oare Întâmplător Enescu a compus Vox Maris? Iar incompatibilitatea omului negentropic cu mediul și omul entropizat e sensul Luceafărului; omul entropic, Cătălina, refuză mediul negentropic, ceresc. Rareori codrul, lacul, marea eminesciene sunt populate cu animale. Iar cele câteva nu sunt decât excepțiile ce Întăresc regula: Eminescu vede o epocă viitoare În evoluția biosferei, hegemonia vegetală pe care mi-am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
este încolăcit un șarpe mare cu cap de mamifer și coadă globulată, presupusă emblemă a geților pontici localizati în cetatea Genuclei. Profund semnificativă este figura din cartuș, foarte probabil reprezentarea lui Zamolxis cu soarele și luna figurate pe piept ți luceafărul deasupra creștetului”. Figură ce se regăsește atât pe monedele getodace, cât și pe unele sigilii domnești ale primilor Basarabi - reprezentarea lui Cronos venerat de daci în întruchiparea lui Zamolxis. E posibil, de asemenea, ca figurarea amintită atribuită lui Zamolxis „să
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]