5,756 matches
-
dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească apropierea armatei, care cu spaimă, care cu mânie și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui ar fi atârnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glasul maiorului. Împușcăturile pârâiau, parcă o morișcă s-ar fi pornit singură undeva să se învîrtească. Petre își simți capul greu-plumb. Lăsîndu-l jos pe piept nu-și mai putu păstra echilibrul și se rostogoli, gemând cu o ultimă sforțare de mînie: ― Dumnezeul... soarele... pământul. Mai devale baba Ioana, în mijlocul uliței, striga cu atât mai nerăbdătoare cu cât împușcăturile se apropiau: ― Păsărelele mamei, păsărele... Găinile, în șanțul celălalt, ciuguleau nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le omoare, baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie împușcați toți, fără cruțare, dacă nici ei n-au avut milă de bătrî-nețele mele?... Credeam că nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea am alergat și iacă ce-am găsit! îi tremura glasul de durere și de mânie. ― Dați-vă la o parte să treacă trăsura! strigă sublocotenentul după ce bătrânul Ștefănescu își vărsă amarul față de tânărul Iuga. Țăranii încercară să se ridice, ca să facă loc. Ofițerul răcni speriat: ― Jos! Jos!... Soldat, pocnește-l!... Dă, soldat! Trăsura își urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primire; a ajuns la consiliul de reformă. Dacă n-ar fi avut în memoriu afacerea aceea, azi ar fi de mult locotenent-colonel. ― Nu pot permite să fiu înfruntat în exercițiul funcțiunii! făcu dânsul umflîndu-și glasul, ca să-și păstreze aparența de mânie. Eu am o răspundere aici! Nu ne jucăm, nu-i așa, domnule prefect?... De la București e ușor să comanzi și să scrii, dar uite pe tâlharii ăștia care au distrus, și au jefuit, și au prădat, și au ucis!... Cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mea ? Ți-am zis ori ba ? Se vede însă că pe Golea căldura din casă îl năpădi dintr-odată. Mirosul de sudoare tânără al femeii, mâna lui apăsând pe rochia sub care se ghiceau trupul gol și spaima îi răscoliră mânia într-un alt fel. Aruncă toporul și o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a celeilalte, mă crucesc! Strămoașei Eva cu reproș Frumos exemplu, bravos! le-ai mai dat Străbună Eva, fiicelor matale! Ce, crezi că noi nu știm că te-ai culcat, Cu primul care ți-a ieșit în cale?! Strămoșului Adam, cu mânie Te blestem! Te desfid! Te osândesc! Călcând porunca Tatălui Ceresc Ai fost smintit, mișel între mișei!... (Măcar era ceva de capul ei??) Deznodământ După ce au divorțat, Și bărbatul și femeia, La scurt timp, s-au împăcat ...cu ideea. Unei epigramiste
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
Orașul Interzis am blestemat asemenea pedepse. Eram întrozită de cruzimea lor. Peste ani, perspectiva mea s-a modificat treptat. Mi s-a părut că disciplina e o necesitate. Eunucii erau capabili de crime abominabile și de o cruzime fără margini. Mânia care îi stăpânea era imposibil de controlat, încât numai moartea o putea învinge. În vechime, eunucii au instigat la răscoale și chiar mai rău. În timpul dinastiei Chou, aceștia au ars din temelii un întreg palat. După spusele lui Fann Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poate înfățișa împăratului! — Știu. Este ziua ta cea mare, Hsien Feng. Fiecare zi este o zi mare. În fiecare zi mi se împlântă în scalp o vergea lungă de metal. Marea Împărăteasă oftează. E cât pe ce să răbufnească de mânie. Respiră adânc pentru a se controla. Ți-a plăcut Nuharoo, nu-i așa? întreabă ea. — De unde să știu? Fiul Cerului își rotește ochii înspre tavan. Capul meu e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul își trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
femeie care simte că trăiește ca să iubească, iar statutul de soție imperială îmi oferă totul, mai puțin asta. Eunucul se aruncă la pământ și imploră iertare: Sunteți supărată, doamnă, îmi dau seama. Am zis ceva greșit? Pedepsiți-mă, căci altfel mânia va ruina sănătatea Majestății Voastre. Mă cuprinde un sentiment de umilință, iar frustrarea se transformă în tristețe. Ce să fac mai departe? Dar tot vreau să încerc să cultiv roșii în august, chiar dacă e prea târziu, cântă o voce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă deranjează. Îl las. El ia un pieptene și începe să-mi scoată cu atenție podoabele din păr. — Doamnă, ați vrea să mergeți mâine în grădina de la răsărit? mă întreabă. Am descoperit niște plante interesante... Îl opresc, căci simt cum mânia mea e pe cale de a izbucni. An-te-hai tace din gură. Degetele-i se plimbă cu fermitate prin părul meu. Trage o floare de jad și apoi îmi scoate colierul de diamante. Una după alta pune bijuteriile pe măsuța de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măsuța de toaletă. Incapabilă să îmi stăpânesc sentimentele, încep să plâng. — Mintea ce cunoaște este suficient de puternică pentru a salva pe cineva de la dezastru, zice încetișor An-te-hai, ca pentru el însuși. Digul din sufletul meu se sparge și valurile mâniei ies la suprafață: — Pentru mine, însă, cunoașterea înseamnă suferință. — Suferința e începutul vindecării, doamnă. — Hai, dă-i înainte, adâncește-mi rana, An-te-hai. Adevărul e că am eșuat lamentabil. Nici o doamnă din locul acesta nu poate face ca lucrurile să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fac? Șansa mea s-a risipit înainte de a putea începe. Îmi dau lacrimile. Mi-e teamă să mă mișc. Bărbatul de lângă mine e absorbit de proprile-i gânduri, și tot ce văd în el nu e decât o imensă suferință și mânie. Hotărăsc să renunț la gândul de a-i părea atrăgătoare. Ce ar mai putea face o singură mutare a unei piese de șah, dacă partida a fost deja pierdută? În ultimele nouă zile am stat trează în fiecare noapte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta decât decapitarea unei concubine. În timp ce vorbesc, mă aștept să se înfurie. Mă aștept să cheme eunucii să mă târască afară, pentru ca apoi gărzile să mă înjunghie cu săbiile lor. Însă Majestatea Sa face exact pe dos. În loc să izbucnească de mânie, devine calm. Pare să fie cu adevărat afectat de vorbele mele. Expresia i se aseamănă opera unui sculptor în lut lipsit de pricepere, care intenționează să facă o față veselă, dar face în schimb una posomorâtă. Majestatea Sa se așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă insulte pe mine: Stăpâna mea a intrat pe Poarta Purității Celeste când a venit, pe când tu ai intrat pe o ușă lăturalnică. Îi spun lui An-te-hai să o scoată afară și să o priveze de trei mese. De parcă mânia mea îi face plăcere, Norișor continuă: — Mai bine te-ai gândi în al cui câine dai! Și ce dacă te-am spionat? Ai citit documentele Curții în loc să brodezi! Te simți vinovată? Îți este frică? Îți spun eu, e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
puternic ce vine din celălalt capăt al sălii. — Nu clintiți și liniște! Împăratul Hsien Feng se aruncă între mine și eunucul-șef Shim. E în roba sa de mătase galben deschis. Nările îi freamătă, iar ochii îi sunt plini de mânie. An-te-hai stă în spatele lui, abia răsuflând. Eunucul-șef Shim îl salută pe Majestatea Sa, dar nu primește nici un răspuns. Nuharoo se ridică de pe jilțul ei: — Majestatea Voastră, vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă eliberați. Se aruncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așteptările mele, ale țării și ale strămoșilor mei, plânge Hsien Feng. Din cauza caracterului meu necorespunzător, barbarii ne-au umilit... China a fost cotropită și vina trebuie s-o îndur doar eu. Știu că trebuie să cer permisiunea ca să vorbesc, dar mânia mă copleșește și spun: — Străinii trăiesc în China prin bunăvoința împăratului, și totuși ei ne-au făcut rău în mai multe moduri decât putem găsi cuvinte să exprimăm. Ei fac ca guvernul nostru să-și piardă prestigiul în ochii poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eunucii să împartă profitul. S-a dovedit implicarea doamnelor Mei, Hui și Li. Hsien Feng a fost furios și a ordonat ca ele să fie date afară din palatele lor. Eu și Nuharoo am fost cele care i-am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al comandantului Gărzii Imperiale, Yung Lu. — Tati, tati! Fiul își scutură tatăl. Împăratul Hsien Feng e pe jumătate ridicat, fixând tavanul. Nuharoo vine și își pune brațele în jurul lui Tung Chih. Mă ridic și mă reped lângă băiat. Cuprins de mânie, Su Shun îl împinge înapoi, înainte ca el să-și poată atinge din nou tatăl. Copilul își scoate brațul din strânsoarea lui Su Shun și se eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în viață, ne vom onora angajamentul față de soțul nostru. Înainte de a apuca să rostesc ultimul cuvânt, Su Shun se ridică în picioare. Pielea lui măslinie s-a înroșit, iar ochii îi trădează mânia: — Inițial, nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea Sa, dar nu-mi dați de ales, doamnă Yehonala. Su Shun se îndreaptă spre oamenii săi și vorbește tare: împăratul Hsien Feng a văzut încă de când era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atât de sus, încât se uită practic spre tavan. Ne privește cu ochii pe jumătate închiși: — Curtea are dreptul de a emite documente de natură urgentă fără sigiliile voastre. — Dar asta încalcă înțelegerea noastră, zic eu încercând să-mi controlez mânia. În calitate de regenți ai Tinerei Sale Majestăți, zice Nuharoo, avem obiecții față de conținutul ultimului decret. Prințul Kung are dreptul să vină la Jehol pentru a-și jeli fratele. Ne-am dori să vedem îndeplinită dorința prințului Kung, insist eu. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de cont șase-trei-trei-opt. Am nevoie de o mașină la adresa... Sunt toate rezervate! lătră o femeie dispecer ce părea furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am un cont la firma dv. și... Clic. Am rămas acolo, udă, fierbând de mânie. Nici o mașină, ai? Nasol, spuse el, croncănind compătimitor, fără să-și ridice privirea din carte. Reușisem să răsfoiesc Amantul doamnei Chatterley când aveam doisprezece ani, după ce spicuisem cât de mult putusem despre sex, dintr-o combinație de Forever, Wifey și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pot să-mi petrec Anul Nou cu tine. Ce? Cum de se Întâmpla asta? Oare deja aflase cumva despre problema cu Turcia? Era oare atât de supărată Încât hotărâse să contramandeze ea prima? Probabil că interpretase tăcerea mea nedumerită drept mânie, pentru că se grăbi să continue. — Ești acolo? Bette, Îmi pare atât de rău, nici măcar nu pot să-ți explic cât de rău Îmi pare. Tocmai au sunat părinții mei să ne spună că au Închiriat o vilă la Las Ventanas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minunile pe care le făcusei pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robii lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mînie și bogat în bunătate, și nu i-ai părăsit, 18. nici chiar atunci cînd și-au făcut un vițel turnat, și au zis: "Iată, Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!" Și s-au dedat la mari ocări față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
această faptă rea pe care o faceți, pîngărind ziua Sabatului? 18. Oare n-au lucrat așa părinții voștri și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mînia Lui împotriva lui Israel, pîngărind Sabatul!" 19. Apoi am poruncit să se închidă porțile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, și să nu se deschidă decît după Sabat. Și am pus cîțiva din slujitorii mei la porți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
corvezi în diverse scopuri publice. Statul nu era o instituție pe care țărănimea, adică majoritatea covîrșitoare a populației, o considera ca fiind a lor, rămînînd pentru ea o organizație străină, de care se temea și pe care adesea o ura. Mînia încercată de țărănime vreme de secole la rînd împotriva clasei feudale era transferată acum înspre birocrația statului și reprezentanții noii ordini socio-economice de la oraș... Erau puține motive pentru ca țăranii să privească la nou întemeiatul stat al secolului al XIX-lea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]