8,611 matches
-
pierdea deloc curajul, iar la lecția următoare, revenea la atac. Asta, pentru că-și dăduse seama că-i ascultam cuvintele cu destul interes. Măcar pe unele dintre ele, care-mi reaminteau uneori de vreun hadith 1 al profetului Mohamed, rugăciunea și mântuirea fie cu El! Nu recomandă oare Luther scoaterea din lăcașele de cult a tuturor statuilor, socotindu-le obiecte de idolatrie? „Îngerii nu intră într-o casă unde se află un câine sau o înfățișare a unui chip“, a spus Trimisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Titus. — E un soldat foarte bun. A adoptat și el religia mea, ca atâția alți soldați și funcționari de la granița de pe Danubius. Acum Titus e adeptul cultului lui Mithra. Zeul îl va apăra în viața pământească și îi va dărui mântuirea după moarte, adăugă încet Antonius. Titus a fost deja inițiat în misterele lui Mithra și a susținut sacramentum-ul... Tăcură. De data aceasta Antonius vorbi mai întâi. — Unde ai îngropat cenușa Velundei? — Velunda s-a născut în ținutul ăsta, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat sacrul, orice substanță reală”, la fel ca grifonii sau monștrii care „păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de strajă în jurul Pomului Vieții sau unui alt simbol al lui”4. Monștrii și șerpii se dovedesc în interpretarea eliadescă a avea o anumită relație cu sacrul. Ea nu este neapărat de opoziție, ca în tradiția iraniană, ci
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
pe sine. Asta e diferența dintre noi. Eu nu pot decât să mă pierd. Domnule Vultur, dumneata nu ești un om realizat. Asta ți-e slăbiciunea, dar și puterea. înainte de a se realiza, fiecare are optimismul ignoranței. Asta poate constitui mântuirea unei vieți. Odată realizat, trebuie să înfrunți groaza cunoașterii a ceea ce ești și ai făcut... Omul realizat poate avea un efect profund asupra lumii de lângă el. Trebuie să suporte consecințele și vinovăția și pentru acest lucru... în sfârșit, ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmbunătățire și întărire sufletească. Păcătuiesc atât cât mă pricep și am conștiința păcatului, în virtutea acestui gând ascuns al înțelegerii cu Domnul. El mă vede, îmi cunoaște și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă rog. Pornirea mi-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toiag al vredniciei. Știu că nu sunt așa. Știu că mă mint în toate clipele mele. Dar mai știu, cred că știu, nădăjduiesc acest văl al științei, că minciuna mea nu este decât o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai spre a ne întări sufletele, spre a ne însănătoși și spre a ne da încredere că în noi există drumul spre mântuire. E credința mea profundă, descoperită poate mai limpede, în acest an scurs, dar e credința care m-a dus pe tot drumul vieții. Așa am trăit, crezând că ticăloșia este trecătoare, oricât de odioasă ar fi. Crezând celui slab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adună și ne veghează cu jertfa sa, necerându-ne nimic altceva decât să n-o uităm și să ne bucurăm că, an de an, se întoarce în noi, dându-ne lumină, învățându-ne calea atât de simplă și curată a mântuirii și a Luminării. Instinctiv m-am alăturat și eu grupului aceluia de țărani, cineva mi-a dat și mie o lumânare, am luat și eu lumină, adeverind prin cântare, alături de ei, că Iisus învia și în acel miez de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nopții, proptindu-și labele de balustradă, cu ochii ațintiți la cer, cei doi urlau la lună plină. Pornind de la această revelație și mergând din treaptă În treaptă, Oliver descoperi și calea, sau mai bine zis, scara ce duce spre adevărata mântuire. Scara se afla În el, rezemată de un zid prăbușit În bezna de nepătruns. Bezna nu-l Îndepărta Însă pe Oliver de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea mântuirii se confunda cu centura de asfalt ce curgea dinspre Iași spre București, ieșind prin Păcurari și trecând prin Podu Iloaiei și Târgu Frumos, pe unde totuși pașii săi călcau arareori. Unul din aceste două adevăruri, ce exprimau În aparență același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Hristos... Fericiți acei ce au purtat în mâini Crucea și în inimă dragostea pentru Hristos și Neam. Credința este un dar, fapta e datorie. „Legionar, tu făptuiește... lasă pe alții să vorbească”. Nu există viață fără muncă, nu există mântuire fără pătimire și răstignire, nu există înviere fără moarte... Căci numai prin moarte ne întoarcem vieții! „O, Iisuse veșnic, tron însângerat Nu cu moartea sfântă pe moarte-ai călcat? N-ai lăsat Tu lumii lege ce nu piere? După orice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
corabie fără busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în perioada comunistă. Viața de atunci era un chin, o junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim acest dar! Multe din osemintele celor căzuți în slujba neamului și a lui Hristos sunt flori sfinte ce emană mireasmă divină... Pământul românesc, cântecul românesc au altă tonalitate și ne predispune la alt lăuntric sufletesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mari încercări și greutăți, avem nevoie de dragoste și unitate, credință și luptă, pentru a scoate neamul din restriștea în care se zbate. Orice român trebuie să iasă din izolare și indiferență și să se integreze în marea luptă de mântuire a sa. Să nu ne gândim numai la viața noastră personală, ci și a Neamului, pentru ridicarea la demnitatea de altădată, când strălucea în istorie. Pentru aceasta trebuie jertfă. Căpitanul a întemeiat o școală a jertfei și iubirii de Dumnezeu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi român și creștin. Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a părăsit până la mormânt. Ei au murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Și veacul care curge peste țară Începe din cenușa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne tămâiezi cu marea ta tăcere... Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai moartea legionară ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți.” Când Dumnezeu va trimite îngerii Săi să culeagă faptele omului spre răsplata veșnică, pe legionari îi vor întâlni în tabăra celor care, aici pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au trădat convingerile și nu i-a părăsit nădejdea mântuirii. Să nu-i uităm! În fața greșelilor, nu trebuie să-ți ascunzi fruntea, e nevoie de căință și rugăciune. L-am cunoscut pe Toma Bontaș și am lucrat cu el până la plecarea mea în munți, pe 25 mai 1948. S a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță Aiud pentru credința lor în destinul legionar a mântuirii propriului lor suflet și al neamului, într-un moment istoric de jalnică rătăcire, de înstrăinare și îndepărtare de măreția faptelor părinților noștri și de Învățătura Domnului Iisus Hristos Cel răstignit pe Cruce pentru păcatele și pentru izbăvirea noastră. Jertfa lor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge. De aceea noi, legionarii, vom primi suferințele cu drag. Fiecare suferință e un pas înainte către mântuire, către victorie. O suferință nu-l va descuraja pe legionar, ci îi va oțeli, îi va căli sufletul. Cei ce-am suferit și cei care vor mai suferi, vor fi adevărați eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
perioada de pregătire, depunea acest legământ aidoma primilor legionari, după care primea un număr de ordine și săcușorul cu țărână. Cu acest talisman la piept, Fratele de Cruce, cu fruntea spre cer, va pleca pe singurul drum care duce la mântuire, drumul Crucii lui Hristos, departe de a se îneca în apele îmbuibării, a luxului și a îmbogățirii. Eu am primit numărul 29, adică al douăzeci și nouălea Frate de Cruce, Unitatea C, Grupul F. D. C., nr. 47, Ștefan Vodă, Bacău
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai întâlnim nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul e fard, dosire și mașinal. Goană după ban și, ca pe timpul „indulgențelor”, care dă mai mult primește mai multă slavă, mai multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt singura lor aspirație și nu mai văd scopul suferinței, esență divină a rostului omului în viață, care aduce pace și mântuire pentru care trebuie să militeze tot omul generos și devotat unui ideal. „Cea mai dureroasă rană este aceea făcută de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în apele lor. Cortegiul de suferințe și bârfe pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]