5,648 matches
-
pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noastre: tuit-tuit, tec-tec. Cea mai interesantă poate fi socotită, însă, pasărea bellier. De ce? în timp ce rândunica noastră își „zidește” cuibul din glod amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
asupra lor, o fac pe-a niznaiul, se uită așa cam într-o dungă în altă parte și nu este exclus, ca unii chiar să reproșeze, că este prea dur atacul, fiindcă noi suntem obișnuiți să mângâiem cu trandafiri și mănuși de catifea, pe călăii noștri naționali. Asta doar, până când vin străinii și ne pun să-i împușcăm. Există o teamă colectivă, ridicată la nivel național, de a ridica vocea împotriva celor, care după ce au luat votul mulțimii, se poartă cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
până în anul trei și vorbiți tot ca în sat la voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să repare casa unui vecin, să cosească tarlaua altuia, își luau banii și reveneau cu nașul la București. În felul ăsta nu se contaminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am pus haine pufoase, albe și am început să ne jucăm plutind încet. Te-am recunoscut într-un grup de copii care strigau: ninge! ninge!... și m-am așezat pe mănușa ta albastră. Eram atunci un fulg de zăpadă. Ai suflat spre mine. Mi-era cald. Mi am aruncat haina cea albă și am devenit din nou o simplă picătură de apă. Dragul meu prieten noi ne-am întâlnit de mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
direct proporțional cu viteza superluminică! A fost informat că își băgaseră coada Diavolii Răzbunători! Trebuiau luate măsuri.Și-a pus echipamentul special cu glugă, costum utilizat nu de mult în războiul cu Balaurul cibernetic, și-a luat armele de luptă: mănușile electronice, mitraliera cu ultraunde și șocuri electrice, binoclul cu infraroșii, ochelarii tridimensionali 5D și umbrela care nu se deschidea... înfuriat ceru ajutorul bunicului: - Ce are stupizenia asta de umbrelă de nu reușesc s-o desfac? - Mecanismul... uneori e blocat, dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se pregătește să învingă frigul iernii cu o capă Royal Samink de la Furs Renée, din Dover St 39, W1 (3460 lire sterline), un pulover pe gât din cașmir de la Pringle, din Old Bond St 28, W1 ( 52,50 lire sterline), mănuși din păr de cămilă, mărime medie, de la Herbert Johnson Ladies Shop, din Grosvenor St 80 W1 (14,95 lire sterline) și cizme din piele bej, până la jumătatea gambei, cu tocuri stratificate, de la Midas, din Hans Crescent 36, SW1 (129 lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar trebui să mă întorc în salon... Am urmat-o pe coridor, dar n-a mai vrut să-mi răspundă la întrebări și am renunțat când am zărit-o pe doctor Gillam în parcare ocrotindu-se de frigul iernii cu mănuși și palton, M-am grăbit spre intrarea principală și am alergat după ea, ajungând-o din urmă în momentul în care se căuta în buzunare după cheile de la mașină. Pot să schimb câteva cuvinte cu dumneavoastră? — Desigur. — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
no-si-po! Dar de sus din corcoduș, între ceas și barca de fier menită recreerii celor mici, goală acum și în repaos, dintr-o scorbură prelungă iese vânturându-și aripioarele un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu și cu Iancu Paraschiv, care erau și rude apropiate cu Butnaru, și-au luat fiecare hainele pe ei și opincile, căciuli și mănuși și au plecat după vecinul lor, Butnaru. Și l-au găsit aproape mort, dar nu înghețat, nemaiputând să meargă că era amorțit. Tonu și cu Iancu au tăiat doi drugi din lemn, că era pădure, cu barda lui Butnaru, au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
al păcii pe care englezii au încheiat-o cu Franța spre sfîrșitul războiului de succesiune a Spaniei. Nici miniștrii împăratului Iosif, nici cei mai mari filosofi, nici cei mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și bogății. Această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de tot ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Îl Înfipse-n podea. — Promisiunile n-au nici un sens. Deschiseră ușa și ieșiră. Era foarte frig. Zăpada avea o crustă tare. Drumul urca pe deal printre pini. Își luară schiurile pe care le rezemaseră de peretele hanului. Nick Își puse mănușile. George pornise deja, cu schiurile pe umeri. Acum se Întorceau acasă, Împreună. Capitolul 12 Cum mergeam pe stradă, am auzit Întâi tobele, pe urmă fluierele și cimpoiul, și apoi au apărut ei de după colț, dansând cu toții. Umpluseră toată strada. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când Jack termina cu ridicatul greutăților și cu antrenamentul la sac, și-și punea mănușile: — Batem ceva? Îl Întreba pe Soldier. — Da, sigur. Și cum vrei să te bat? Mai tare așa, cum o să te bată Walcott? Să dau jos cu tine de câteva ori? — Da, chiar așa, răspundea Jack. Dar nu-i plăceau glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce bagi atâta leucoplast acolo? Pune mâna, spune Jack. Ia zi, nu-i moale? Ș-atunci ce ești țăran? Freedman nu s-a mișcat de lângă noi cât Jack și-a bandajat și cealaltă mână; unul din asistenți i-a adus mănușile, iar eu i le-am tras pe mâini și i-am Înnodat șireturile. — Auzi, Freedman, Întreabă Jack, ce naționalitate mai e și Walcott ăsta? — Nu știu, spune Solly. Un fel de danez, ceva. — E din Boemia, spuse băiatul care adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar eu i le-am tras pe mâini și i-am Înnodat șireturile. — Auzi, Freedman, Întreabă Jack, ce naționalitate mai e și Walcott ăsta? — Nu știu, spune Solly. Un fel de danez, ceva. — E din Boemia, spuse băiatul care adusese mănușile. Arbitrul Îi chemă la mijloc și Jack se duse. Walcott veni și el, zâmbind. Se-ntâlniră la mijloc și arbitrul Își puse brațele pe umerii fiecăruia. — Sal, băi Popularitate, zice Jack. — Așa ești tu. — De ce-ți spui așa, „Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se duse repede spre mijloc. Walcott Îi ieși În Întâmpinare, Își atinseră mănușile și, imediat ce Walcott Își lăsă mâinile, Jack Îi aplică două lovituri de stânga În față. Nimeni n-a boxat mai bine decât a făcut-o Jack În seara aceea. Walcott Îl urmărea prin tot ringul, deplasându-se mereu Înainte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un upercut, atingându-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu umăru-n nas și pe urmă și-a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fac? Jack n-a vrut să recunoască că ăla l-a lovit intenționat și pe urmă, când mai e și amețit, Îi bagă el una sub centură. — Lasă, că oricum pierdea, spuse John. Jack stă pe scaun. I-am scos mănușile și se ține de acolo cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]