6,722 matches
-
o prezență de spirit extraordinară și un simț fin al oamenilor. Ea mi-a insuflat multă încredere și curajul de a fi eu însămi (Elena Velescu). • Nu-mi amintesc în familia mea de femei (vorbesc de mama mea și de mătuși) subordonate, exploatate, dominate de bărbați. Erau femei burgheze, din Centru și din Sud, câteva din Nordul Italiei, care păreau pentru mine destul de libere - și nu vorbesc de astăzi, ci de acum cincizeci de ani, când Italia era o țară în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
au adeverit. Tinerii au fost cei care au mers la ea ca să le ghicească din cărți. Putea să prezică doritorilor cine-i va fi soț sau soție și nu greșea niciodată. Fetele din acele timpuri și-o aminteau totdeauna pe mătușa Lina. O fată din sat avea 13 ani când femeia rromă i-a zis să-și coasă În colțul poalei o rădăcină de la o plantă, pe care ea o numea rădăcina dragostei și toți băieții numai pe ea o vor
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Sfânta Treime - Pașcanu“, așezat În palatul de vară al familiei de pe dealul Morilor de Vânt (unde se află și acum Spitalul de Ftiziologie). Evenimentul acesta a avut răsunet și la curtea domnitorului Grigore Ghica-Vodă, nepot al Profiriței, care insistase pe lângă mătușa sa pentru Dincă și, care sub influiența acestui fapt, grăbește dezrobirea rromilor pe care oricum intenționa s-o efectueze, astfel că la 27 noiembrie 1855 emite un ofis de dezrobire a rromilor de pe moșiile boierești (cu despăgubire), căci robii statului
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
de doar doi ani, cu fața bucălată și păr cârlionțat, care răspundea la numele de Mihăiță. După sărbători a plecat cu noua „familie”pe meleaguri Îndepărtate și singulare... Nu am mai auzit decât sporadic de el din scrisori. După moartea mătușii mele, Tereza, relațiile s-au răcit cu restul familiei. Acum, Michael a devenit un tânăr serios, educat, vorbind numai limba noului Albion, și uitând de primele cuvinte rostite În dulcea limbă mioritică. Spre regretul nostru s-au depus 13 eforturi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mascată platonic și, om de onoare aflat Într-o situație delicată și compromițătoare, face pasul hotărâtor spre Însurătoare. Zița e rușinoasă și rușinată („Zița vine rușinoasă”) de situație, la modul simulant, din moment ce - după lăsarea Întunericului - colindă ulița ambetată (Își lasă mătușa dormind acasă) și-l așteaptă pe Rică, noaptea, În iatacul ei. Or, Rică e un necunoscut: au schimbat Între ei doar ocheade și bilețele de amor, dar nu și-au vorbit Încă. Zița are veleități de amoreză și de aventurieră
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
poate să jure cum s-a-ntâmplat. [...] Zice: «dezbracă- te (senzație În auditoriu); scoate tot ce ai ori de metal, ori de imitație!» și eu am scos ceasul și lanțul care-l aveam cadou de suvenir de la un... de la o mătușă a mea și cu medalionul, cu o șuviță de păr de la soră-mea, și inelele, și le-am pus pe masă lângă lampă.”. Caliopa e Înduioșătoare prin naivitatea ei colorată imoral; devine victima unui presupus medium care, În timpul ședinței de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
calde”, ia fleici și bea sifon, la care se adaugă „un macmahon pe nerăsuflate”. Tabla de materii (subtitlul insolitului text Moșii) oferă contur unui tablou pestriț, balcanic-oriental, În care „soldați - mahalagioaice”, cerșetori, „copii - miniștri - pungași de buzunare”, „bone - doici”, „nepoate - mătuși - Țațe - neni - unchi - veri - văduve - orfani”, măcelari, bețivi, „muște - popi - cocoane - mateloți - impiegați - pensionari - suprimați - popor - senior - dame - M.M.L.L. - A.A.L.L - târgoveți - târgovețe - Țărani - Țărance - intelectuali - artiști - poeți - prozatori - critici - burgheji”... Își pierd identitatea printre tot felul de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
La podul peste Nistru am lucrat până când aproape l-am terminat - l-au terminat și a fost aruncat În aer. Niște partizani care au venit pe pod l-au aruncat În aer. Acolo i-am pierdut pe unchiu-meu, În lagăr, mătușă-mea, doi veri. Ei au fost duși până la Bug și acolo au fost pur și simplu omorâți. Un singur văr de-al meu a scăpat de la Bug și a ajuns la noi la Moghilev. La Moghilev era domnul Filderman... l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de lemne acasă. Totdeauna găsea... ba că n-am steaua, ba că am vorbit așa, ba că am mers așa... totdeauna găsea ceva. Treceam pe lângă jandarmerie și ne băga de fiecare dată acolo, ca să se distreze. Acolo au murit unchiu-meu, mătușa și doi veri, cum v-am spus. Al treilea văr a venit la Moghilev și l-am luat și pe el la prefectură. A trăit până acum - a murit În Israel. Ați zis că și cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au purtat bine, ne duceau la muncă la câmp, ne dădeau și de mâncare... Dar din când În când veneau românii. Și ne ascundeam ca să nu ne ia de acolo. Ne-a fost bine acolo... Și tot așa, foarte greu. Mătușa mea, care locuia Împreună cu noi, În casă, n-a fost deportată - nici bunicii mei, care au rămas acasă, la Cernăuți. Și au luat legătura cu un domn care ne aducea de acolo haine și de mâncare, din când În când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În apă. Și am trecut Hotinul și de acolo am plecat cu ce am avut. Eu, de exemplu, am plecat singură acasă - s-a spus „15 persoane” și am plecat singură acasă. Am ajuns acasă și acolo erau bunicii, era mătușa și aveam la cine să mă duc. Dar părinții au venit după aceea? Părinții? Au venit după mine - și mama, și tata. Bucuria era mare. Îmi aduc aminte că 4-5 săptămâni nu puteam să dorm În pat. Tot jos dormeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ucraineni, era Ucraina. Un an am fost la școală; și În 1940 am fost la școala rusească și după aceea. Și oamenii cum v-au Întâmpinat când v-ați Întors? Pe strada unde noi locuiam am avut o mică vilă - mătușa mea și bunicii stăteau la etaj și noi stăteam la parter. Pe strada aceea nu s-a Întors nimeni dintre deportați, nimeni. Aveți vreun caz, vreo Întâmplare din timpul deportării pe care n-o puteți uita? Nu pot să uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai groaznic, dar totul era nemaipomenit, cu toate că pe noi nu ne-au băgat În camera de gazare. N-a fost asta, dar nu ne dădeau de mâncare, nu ne dădeau nimic de Îmbrăcat, trebuia să cerșim sau să vindem, până ce mătușă-mea a făcut legătura cu domnul acela - dar atunci mai rămăseseră doar vreo 4-5 luni. Dar acolo am stat un an și nouă luni - atât am fost deportați. Era o doamnă care cânta la acordeon... Și când trebuia să ieșim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să plece: el a vrut să rămână acolo. Lucra contabil la ruși. Erau tot grupuri, toată lumea pleca. Și am ajuns aproape la sfârșit, deci ultima grupă, și mama mea i-a spus: „Dacă nu vrei să pleci, noi plecăm. Și mătușa, și bunicii, și copiii, noi plecăm”. „Nu vreau să rămân aici”, i-a spus. Și ne-am Înscris și noi, am Închiriat un camion și așa am plecat, din Cernăuți În Siret. Am lăsat totul acolo - am luat Îmbrăcăminte, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să le primească ofițerii nemți și români. Fără să primim absolut nimic, nici mâncare, nimic... Nici nu aveam unde să dormim - nu pe pat, pe jos dormeam. N-ați stat În ghetou, În Cernăuți...? Ba am stat. Acolo unde stătea mătușa mea - acolo am stat vreo trei sau patru zile În ghetou. Și după asta unde v-au dus? După ce am stat În ghetou ne-au trimis În Atachi. Știți, În dreptul Nistrului. Acolo ne-au dus și am stat vreo lună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
intra, căci cădea pe tine. Acolo am stat la un frizer. Avea o frizerie distrusă - stam undeva sus, dar puteam urca numai cu scara, pentru că scările casei erau distruse. Și acolo stăteam tata, mama, eu, fratele și o soră a mătușii care nu mai avea pe nimeni, pentru că soțul ei murise cu câteva zile Înainte de intrarea rușilor. Norocul lui că a murit, că era fabricant de dulciuri, de ciocolată, și pe ăștia pe toți Îi duceau În Siberia, știți? Deci un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jos, că bani n-aveam, pe jos am mers spre casă. Și așa, vreo trei luni am mers până am ajuns acasă. Numai pe jos ați mers? Pe jos. Împreună cu mama și cu fratele? Cu fratele și cu mama, da. Mătușă-mea a murit acolo. Nemâncând altceva decât făină de mălai și câte un cartof au Început să ne cadă dinții. Din cauza lipsei de vitamine. Vă amintiți cazuri ieșite din comun, Întâmplări pe care nu le puteți uita? Asta pot să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu se Închidea - și era deja iarnă, vă dați seama, și viscolea și apa era groaznică. Și un lucru care cred că o să vă Îngrozească. Unchiul meu avea o mamă paralizată pe care o Îngrijea mama cât putea, că era mătușa ei. Și a venit el la mama și a spus că toți medicii au hotărât ca tuturor celor paralizați și cu alte boli grele, mai ales locomotorii, să li se injecteze ceva ca să plece În câteva ore de pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care aveau trusele cu ei, iar În truse Își luaseră tot: seringi... Și probabil că toți au luat și otravă, asta a fost. Bineînțeles că ce au făcut ceilalți medici a făcut și unchiul meu și s-a terminat cu mătușă-mea În câteva clipe. Condițiile de acolo erau groaznice, mai ales o lipsă teribilă de igienă. Nu știu cum trăiau ucrainenii, nu știu cum au trăit basarabenii... Medicul era fiul femeii care a fost omorâtă? Sigur, băiatul ei. Și a venit să se sfătuiască
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apropiată, iar ea i-a spus: „Ieși afară de aici! Să nu-mi vii cu așa ceva. Cum pot eu să-ți spun să faci așa ceva?”. Totuși a făcut. Mama dumneavoastră era soră cu mama lui? Era soră, iar lui Îi era mătușă. Și eu, care am stat În ușă, am auzit și asta. Bineînțeles. Dumneavoastră ce vârstă aveați atunci - 12 ani? Da, unsprezece-doisprezece. Deci după ce că apa era sub orice critică, mâncarea... Am avut ceva Într-un rucsac, ne-a pus servitoarea când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din 15 oameni s-a Întors un singur văr, care a murit după câțiva ani bolnav de tumoare la creier, după ce i s-a Întâmplat acolo. A murit toată familia lui, tata și rude apropiate, nu veri de gradul trei: mătuși, surori, frați, toți au murit. Și vărul ăsta a spus: din cauza acelorași condiții. Atât. Menționez că la Moghilău nu a fost lagăr cu sârmă ghimpată. Moghilău, domnule. Puteam, În cele 4, 5 străzi de ghetou, să circulăm cât voiam - dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Berșad, iar acolo a fost catastrofal cu tifosul. Ce să vă mai spun? Poate vă amintiți detalii, Întâmplări pe care le-ați trăit, ceva personal... Vă amintiți vreun caz ieșit din comun? Cel mai groaznic m-a șocat cazul cu mătușa mea. Că atâția bătrâni au fost omorâți de copiii lor sau de rude, vecini, doctori care n-au văzut altă ieșire. Alte cazuri? Lângă noi au stat niște oameni tot foarte de treabă. Într-o zi am auzit niște țipete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am fost bolnavă de febră tifoidă. A fost mizerie multă, a murit foarte multă lume. În fiecare dimineață vedeai căruțe pline cu oameni pe care Îi duceau spre, știu eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nou-veniți și le fac percheziții. Fără să bage de seamă cei din familie, ei strecoară undeva o grenadă sau altceva, pe care spun că au găsit-o la acea percheziție, și Îți iau și puținul pe care Îl aveai. O mătușă de-a mea, care provenea din regiunea Cernăuțiului și vorbea limba ucraineană, le-a cerut celor care au intrat În casă să scoată imediat mâinile din buzunare. Astfel ei nu au putut strecura nici un obiect și nu ne-au făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bianca Idel, povestiți-ne despre familia dumneavoastră dinainte de război. Bianca Idel: M-am născut pe 29 iunie 1937, la Iași. Înainte de război am locuit Împreună cu părinții mei, Iancu Flori și Iancu Lazăr, pe strada Sfântu Lazăr nr. 50. Și cu mătuși, veri, la aceeași adresă, fiind o curte mare, de aproximativ 700 de metri pătrați. Actualmente mătușile mele se găsesc În Israel. În vara anului 1940, la 3 ani și jumătate, am plecat Împreună cu mama mea la Cernăuți pentru a scăpa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]