KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...203 204 205 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de condoleanțe folosită era un model În genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte bună educație. Totuși Marie o simți febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era acasă, și de asemenea În defensivă. Se hotărî să se folosească de avantaj și dădu la iveală un lănțișor de prins la Încheietura mîinii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
enervare nimerind a nu știu cîta oară peste robot. Privi cu coada ochiului spre taică-său care, ajutat de Jeanne, scotea ultimele fețe de masă brodate de mînă pe care bunica lui le păstra pentru ocazii speciale. Căsătoria mătușii lui, Marie, trebuia să fie una din ele. Lăsă un nou mesaj, rugînd-o să-l sune, și Închise telefonul. Nicolas nu mai izbutea să gîndească deloc coerent de cînd Marie Îl Încolțise, cu un ceas mai devreme. Fusese uluit să afle că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe care bunica lui le păstra pentru ocazii speciale. Căsătoria mătușii lui, Marie, trebuia să fie una din ele. Lăsă un nou mesaj, rugînd-o să-l sune, și Închise telefonul. Nicolas nu mai izbutea să gîndească deloc coerent de cînd Marie Îl Încolțise, cu un ceas mai devreme. Fusese uluit să afle că-l văzuse cînd se Întorcea acasă, cam pe la ora trei noaptea, dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe la ora trei noaptea, dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla Împreună cu Aude, În noaptea care trecuse, pe faleză, dar că nu văzuseră nimic, nu auziseră nimic. O rugase pe Marie să-i Înapoieze brățara, să nu facă scene, dar În fața refuzului ei, Îi sărise muștarul. Violența cu care reacționase o surprinsese În mod vizibil pe mătușa lui, care Începuse atunci să-l bombardeze cu Întrebări. Noroc că Aude plecase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tot se vedea marea. O terasă din lemn mergea de-a lungul vilei, literalmente suspendată deasupra valurilor. O scară săpată În stîncă permitea accesul la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
insuportabilă și cedau, În general, În mai puțin de un minut. - Și chiar dacă Aude ar fi fost cu Nicolas noaptea trecută pe faleză, nu văd legătura cu moartea lui Gildas. Treizeci de secunde. Chantal avea să fie o pradă ușoară. Marie rămase tăcută. Paharul așezat brusc pe masă scoase un zgomot sec. - Ce vrei de fapt? Ca soțul meu să-l acuze pe Nicolas pentru corupere de minori? Aude nu a Împlinit Încă cincisprezece ani. Îmi imaginez mutra fratelui Loïc! În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i se adresă. - Scuză-mă, Marie, ești Într-adevăr ultima persoană de care ar trebui să mă leg. Acum ar fi trebuit să te căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o șuviță de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă, dacă fiica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
căsătorești... Toate astea sînt atît de oribile... Își Îndreptă o șuviță de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă, dacă fiica mea ar ști ceva despre moartea fratelui tău, mi-ar fi spus-o deja. Mie Îmi spune tot. Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila expresie de ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele albă, cu capul În mîini. Descurajarea. Marturisirea nu avea să Întîrzie. Marie simți brusc nevoia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele albă, cu capul În mîini. Descurajarea. Marturisirea nu avea să Întîrzie. Marie simți brusc nevoia să termine. - Brățara asta nu e a lui Aude, nu-i așa? Nici un răspuns. - Într-un fel sau altul, pînă la urmă tot am să aflu... Chantal Înălță capul și o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii. TÎnăra polițistă știa deja că nu avea să-i placă. - E a mea. I-am agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu cînd Îi Întindea brațele ca să străbată sufrageria familiei Kermeur, la fel de nesigur pe piciorușe ca micul Bambi. Nu o șoca legătura lui Chantal cu Nicolas, cu toată diferența lor de vîrstă - totuși -, ci faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
scuterul acvatic Într-o scobitură a stîncii astfel Încît să nu poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
astfel Încît să nu poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea, nu se va opri aici, poți fi sigură de asta. Dacă află ce s-a petrecut cu adevărat... Chantal Îi aruncă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mașinuța Méhari opri În port. Literele cursive, albe, se deslușeau net pe emailul bleumarin al coșului. Compagnie de l’Iroise. Gildas spunea că Într-o bună zi o va răscumpăra, iar naveta va duce turiștii direct la hotelul lui Loïc... Marie urcă la bord. Jeanne și Loïc Înconjurau targa pe care odihnea trupul Într-o husă Închisă. Absența tatălui ei n-o miră. Dacă el o susținuse, asta nu Însemna că În sinea lui digera mai ușor ca alții trimiterea trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
glas scăzut. Asta ar Însemna că cineva i l-a pus În mînă după ce a murit? - Se poate. Cerneala folosită este dintre cele mai obișnuite, hîrtia de asemenea. Tipii de la laborator n-au putut scoate mai mult, Îmi pare rău. Marie dădu din cap și Îi Întinse lui Franck o altă pungă de plastic ce conținea un telefon mobil făcut bucăți. - E al lui Gildas. Se corectă, Înghițind În sec. - În sfîrșit, era. În cădere s-a sfărîmat complet, apa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ceva concret. Oricît de fugară fusese, Încruntătura lui Franck nu-i scăpă. - E vreo problemă? - Nu știam că tu ești cea care conduce ancheta, răspunse el prudent. Tocmai voia să mai adauge ceva cînd răsună sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică mulțime se strînsese În fața locului de Îmbarcare. Doar la ultima sărbătoare a Solzului de pe insulă se mai adunase În port atîta suflare omenească. Dacă toți Își Întrerupseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să sfărîme zidul de ură. - Am să descopăr adevărul. Cu sau fără voi. Numai că, fără voi, o să-mi ia ceva mai mult timp. Cum Îmi putusem Îngădui asemenea emoții? Cum de putusem crede fie și doar o clipă că Marie era nevinovată? Și cum mă putusem lăsa Înduioșat de ea? Haide! Haide! Era Înainte de toate polițistă. O nesuferită de polițistă. Am Început s-o urmăresc cu o privire rece pe cînd continua: - În loc să mă judecați, vă cer să mă ajutați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
durase destul și, făcînd un pas Înainte, Îi tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi. Poliția n-are ce să caute aici! Pleacă, Marie Kermeur! Un murmur surd urcă dinspre mulțime, scandînd somația. Pleacă... Pleacă... Pleacă... Yvonne dădu semnalul de plecare Întorcîndu-se cu spatele și Îndepărtîndu-se. CÎnd trecu limuzina familiei Kersaint, Îi adresă o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să clipească imperceptibil și ridică geamul cerîndu-i șoferului să-i conducă Înapoi la castel. În mai puțin de un minut, portul rămase pustiu. Înghițindu-și dezamăgirea și durerea, Marie se Întoarse spre Stéphane Morineau, care se legăna de pe un picior pe altul, neștiind ce atitudine să adopte. - Gildas a părăsit cafeneaua pe la ora unu noaptea. Anne l-a văzut Îndreptîndu-se spre șantier. * * * Fiul mai mare al familiei Kermeur nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Christian, pe atunci cu o situație financiară foarte bună, investise bani În afacere și devenise, cum era și firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție. Christian le propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție. Christian le propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau că, dîndu-și osteneală, vor simți mai puțin tristețea... Cu toții ținuseră mult la Gildas. Marie tocmai trecea pe lîngă un trauler căruia nu-i mai lipsea decît un strat de vopsea, cînd observă Încercarea unui tînăr muncitor de a se retrage sub coca vasului. Făcîndu-i semn lui Stéphane să meargă mai departe fără ea, dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]