5,243 matches
-
vreme de aproape 200 de ani. Ce s-a păstrat din fostul palat arată că un amestec dintre un mic Versailles sau Schonbrunn combinat cu elemente orientale. Este un amestec în mod egal interesant și inedit, cu un tron de marmură ce aparține foștilor regi, cu săli imense cu o multitudine de oglinzi și cu o curte interioară plină de verdeață și de liniște într-un oraș atât de aglomerat. Complexul Golestan este tot ce a rămas din fortăreața istorică Teheran
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
și grădini omonime, cu un centru comun și verde al complexului, înconjurat de un perete exterior cu porți. În forma sa actuală, complexul cuprinde mai multe clădiri și săli, inclusiv: „Imarat-e Takht-i Marmar”, (numit, de asemenea, și Sala Tronului de Marmură, „Iwan-e Takht-e Marmar” sau „Iwan-e Marmar”- 1759), „Khalvat-e Karim Khani” (Palatul Karim Khani - 1759), „Talar-e Almas” (Sală Diamantelor - 1801), „Imarat-e Badgir” ( Sală Turnurilor de Vânt -1813), „Talar-e Aaj” (Sala de fildeș - 1863), „Shams al-Imarat” (Sală Soarelui - 1866), „Talar-e Salam” ( Sala
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
1866), „Talar-e Salam” ( Sala de audiențe - 1874), „Mouze-y Makhsous” (Muzeul special- 1874), „Talar-e Ayeneh” (Sală Oglinzilor - 1874), „Imarat-e Brelian” („Talar-e Brelian”, sau Sala de diamante strălucitoare - 1874), „Kakh-e Abyaz” (Palatul alb - 1890) și „Chador Khaneh” (Casă Cortului). Sală Tronului de Marmură sau Dar-al - Hokumeh a fost folosită pentru recepțiile oficiale date de regi, în timp ce grădinile interioare ale Palatul Golestan au fost folosite pentru întâlniri private și sărbători nocturne. Grădină în formaă de pătrat, înconjurată de diverse clădiri și săli, a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
de neuitat printre vechile palate regale. Shah-ul a primit oameni din diferite medii sociale în timpul ceremoniilor oficiale pe tronul acestei verande. În 1806, Fath Ali Shah le-a poruncit sculptorilor în piatră de la Isfahan să facă un tron din faimoasa marmură de Yazd. Acesta a fost plasat în mijlocul Iwan-ului (terasă). Tronul este realizat din șaizeci și cinci de bucăți de marmură și a fost proiectat de către Mirza Babă Naghash Bashi. Mohammad Ebrahim, însărcinatul curții regale, a supravegheat construcția acestei capodopere. Patul tronului se
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
tronul acestei verande. În 1806, Fath Ali Shah le-a poruncit sculptorilor în piatră de la Isfahan să facă un tron din faimoasa marmură de Yazd. Acesta a fost plasat în mijlocul Iwan-ului (terasă). Tronul este realizat din șaizeci și cinci de bucăți de marmură și a fost proiectat de către Mirza Babă Naghash Bashi. Mohammad Ebrahim, însărcinatul curții regale, a supravegheat construcția acestei capodopere. Patul tronului se desfășoară pe umerii unor îngeri și demoni sculptați în piatră, iar treptele sale sunt decorate cu dragoni și
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
a decis să aibă un nou palat construit în aripa de sud-vest pentru a servi drept depozit pentru cadouri. Clădirea albă din secolul al XVIII-lea în stil european, a fost numită astfel datorită culorii stucului și a pietrele din marmură albă care au acoperit holul și scară acestuia. De la bun început clădirea a deservit cabinetului Primului Ministru. În 1965, aripa de vest și parterul au fost modificate cu ocazia încoronării lui Mohammad Reza Pahlavi. Din 1968, clădirea a devenit „Muzeul
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
efectivele claselor cresc considerabil. Astfel, în anul școlar 1945-1946 existau nouă clase întâi paralele, fiecare având 42-44 eleve. Tot în acest an se înființează un internat pentru copiii săraci cu o capacitate de 120 de locuri. Una din plăcile de marmură aflate în holul liceului, marchează darea în folosință a internatului, a cărui construcție a început în 1945 și s-a încheiat în noiembrie 1947. În 1955, numele liceului devine “Școala medie nr. 15”. Cuprinde ciclurile gimnazial și liceal iar în
Colegiul Național Iulia Hasdeu () [Corola-website/Science/337435_a_338764]
-
adunat o vreme doar copii de picturi celebre; însă în 1900 , el a avut ocazia să-l întâlnească pe sculptorul Auguste Rodin la Expoziția Universală de la Paris, și câțiva ani mai tarziu (circa 1906-11) i-a cumpărat șapte statui de marmură, din care patru aparțin acum Carmenei Cervera și sunt expuse în muzeul din Madrid. În 1919, înainte de revoluția comunistă, condusă de Béla Kun în Ungaria, familia Thyssen-Bornemisza, a decis să plece din țară și s-a stabilit în Olanda, unde
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]
-
sunt sarcofagurile pictate ale mumiilor. Nucleul colecției a fost alcătuit din piese achiziționate de la Paul Arndt, un colecționar de antichități din Munchen. Expoziția cuprinde în principal lucrări din Grecia și Roma Antică. Cea mai importată piesă achiziționată este statuia de marmură din secolul al III-lea numită Dansatoarea din Budapesta. Colecția cipriotă și myceniană este, de asemenea, notabilă, ca și piesele din ceramică și bronz. Cele 3000 picturi din colecție reprezintă un studiu aproape neîntrerupt al dezvoltării picturii europene începând din
Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta () [Corola-website/Science/328413_a_329742]
-
bolta se află un candelabru de Baccarat de 4,60 metri, cu 16.800 de cristale, ce era destinat inițial pentru tarul Nicolae al II-lea al Rusiei (un exemplar identic se află la Kremlin); podeaua salonului este confecționata din marmură de Carrara. Restul hotelului nu este modernizat: întrerupătoarele electrice sunt acționate manual, curățarea se face prin aspirarea aerului, autoclava cu aburi și un serviciu pneumatic de livrare a mesajelor printr-un tub în camere. Până în ajunul Marelui Război, hotelul avea
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
transformat într-un „carusel Pompadour”, cu heruvimi și căi de lemn, asortați cu culori luminoase și cu vesminte bărbătești într-un cort de campanie napoleonian. Hotelul are propriul studio de artă și angajează anual un restaurator, tapițeri, un lucrător în marmură și doi dulgheri de la scoala Boulle. În 1965, la cererea președintelui Republicii Charles de Gaulle, Jeanne Augier a supravegheat crearea pentru șahului Iranului a primului palat din țară, la Isfahan, datorită vastei sale experiențe dovedite în amenajarea hotelului Negresco. La
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
octogonala cu două cupole și o pereche de turnuri clopotnița pitorești în spate. Așezată pe o platformă susținută de 1.000.000 de piloni din lemn, ea este construită din piatră de Istria și "marmorino" (cărămidă acoperită cu praf de marmură). În vârful frontonului se află o statuie a Fecioarei Maria, care domină biserică care a fost ridicată în cinstea ei. Fațadă este decorată cu sculpturi ale Sf. Gheorghe, Sf. Teodor Tiron, evangheliștilor, profeților, Iuditei cu capul lui Holofern. Biserică are
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Sânto Stefano. Din același motiv absida bisericii este construită pe un pod sub care trece Rio del Santissimo di Sânto Stefano. Plafonul bisericii are o structură în formă de chila de navă, fiind susținut de grinzi sculptate și coloane din marmură de Verona. Biserică Sfanțul Ștefan conține numeroase opere de artă, printre care unele ale următorilor artiști:
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
dar este clar asimetrică, deoarece a fost derivată din două clădiri anterioare, deținute anterior de familiile Contarini și Da Ponte. Toate deschiderile altele decât ferestrele dreptunghiulare ale celor două mezanine au arcade rotunde și balcoane, cu chei de boltă din marmură decorate în arcade cu capete expresive. Efectul de ansamblu este unul simplu și elegant. Interiorul a fost decorat cu stuc de bună calitate și cu picturi realizate de Antonio Zanchi, Luca da Reggio și Pietro Liberi. Multe camere au tavane
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
al XVI-lea, datorită lucrărilor de restaurare făcute pentru a repara multiplele avarii cauzate de cutremurul din martie 1511. Aceste lucrări, inițiate de către arhitectul Giorgio Spavento, apoi executate sub conducerea lui Bartolomeo Bon din Bergamo, au adăugat clopotnița, realizată din marmură; mansarda, în care a fost amplasată sculptură leului Sfanțului Marcu și a Veneției; și turnul, în foita de aur. Lucrarea a fost finalizată la data de 6 iulie 1513, cu amplasarea statuii din lemn aurit a Arhanghelului Gavriil în cursul
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
frescă mare, o capodoperă, reprezentând instituția Rozariului. Fecioara, pe un cer albastru cu nori, îngeri și heruvimi, îl sprijină pe copilul Isus care îi întinde Rozariul Sfântului Dominic. Sfântul stă în picioare în partea de sus al unei scări din marmură din care pune Rozariul la dispoziția poporului, atât celor bogați, cât și celor săraci, inclusiv un doge și un papă. În partea de jos, cea mai întunecată parte a tabloului, sufletele blestemate (eretici) se rostogolesc din rama tabloului. Aceasta a
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
pictura finalizată a fost instalat în biserică abia în 1748. Ea prezintă trei sfinte dominicane: Așezată în spatele și deasupra celor trei sfinte este Madonna, părând detașată și neobservată de către acestea. Al doilea altar din dreapta are o sculptură de îngeri în marmură de Giovanni Maria Morlaiter (prima lucrare pe care a executat-o pentru biserică - 1739), încadrând o pictură mică a Sf. Dominic de Giambattista Piazzetta (1743). Deasupra celui de-al treilea altar este o pictură în ulei de Giambattista Piazzetta cu
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
este un exemplu de stil gotic internațional. Biserica Sf. Agneza a fost desființată în 1810. Altarul principal se află în vârful celor cinci trepte sub un baldachin arhitectural susținut de coloane, sub cupolă. Altarul este realizat în stil rococo cu marmură colorată și scoici sculptate, capete de îngeri și reliefuri cu trandafiri, boabe de porumb și de struguri. Corul din spatele altarului principal are bănci sculptate din lemn datând din perioada 1740-1744 și o pictură a plafonului cu "David cântând la harpă
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
Mănăstirea Alcobaça unde sicriul ei se mai poate vedea, vizavi de cel al lui Petru astfel încât, potrivit legendei, la Judecata de Apoi, Petru și Inês se pot uita unul la altul, deoarece se ridică din mormintele lor. Ambele sicrie din marmură sunt sculptate cu scene din viața lor și o promisiune a lui Peter că vor fi împreună até ao fim do mundo (până la sfârșitul lumii). Inês de Castro și Petru I au avut următorii copii:
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
incendiu. Abia în anul 1956 a fost restaurată complet. La fel ca și celelalte moschei imperiale din Istanbul, Moscheea Suleymaniye este precedată de o curte interioară în partea de vest. Curtea moscheii este una excepțională fiind decorată cu coloane de marmură, granit, porfir și peristil. La cele patru colțuri ale curții se află cele patru minarete. Tot în curte, în spatele moscheii, se află două mausolee unde sunt îngropați sultanul Soliman I, sultana Hurrem, sultana Mihrimah, sultanul Soliman al II-lea, sultanul
Moscheea Suleymaniye () [Corola-website/Science/330453_a_331782]
-
clădirii, iar apoi i-a ascuns cu o galerie de coloane. Există o singură galerie în interiorul structurii și o galerie exterioară cu două etaje. Interiorul este subtil și grandios, fiind decorat cu plăci de İznik. Mihrabul și minbarul sunt din marmură albă și lemn și decorați cu fildeș și sidef.
Moscheea Suleymaniye () [Corola-website/Science/330453_a_331782]
-
domenii au fost unite. Thomas Bruce, al VII-lea conte de Elgin a fost un diplomat și ambasador al Imperiului Otoman între 1799 și 1803. El a cheltuit o mare parte din avere în operațiuni de salvare a sculpturilor din marmură din Panteonul de la Atena, care decădeau în ruină.
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
între terase se făcea printr-o scară cu trepte largi și înalte din calcar. Amenajările muzeistice adăpostesc colecții de mărfuri de pe corăbii, găsite în magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutăți, amfore cu vopsele și rășini, statuete, colecții de opaițe, placaje de marmură, mozaic policrom, capete de pilastru. În fostele magazii sunt expuse monumentele epigrafice descoperite în diferite centre din Dobrogea.
Edificiul Roman cu Mozaic () [Corola-website/Science/331332_a_332661]
-
Năsăud a satului Prislop și a fost inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului dedicat romancierului, operă a profesorului Ioan Nichifor Someșan. Pe fațada nordică a casei este montată o placă de marmură cu următorul text: „ÎN ACEASTĂ CASĂ RECLĂDITĂ ÎN ANUL 1957 PRIN MUNCA LOCUITORILOR DIN PRISLOP-NĂSĂUD, A TRĂIT ÎN MIJLOCUL EROILOR SĂI DIN ROMANUL ION, MARELE SCRIITOR LIVIU REBREANU”. Sunt expuse biroul de lucru, fotografii de familie, alte obiecte aparținând prozatorului, ediții
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
din lemn, cu capiteluri ornate, conturează o linie ondulata, sprijinind acoperișul din țiglă. De la înălțimea pridvorului poți privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică La intrarea în locuință, pe o placa de marmura stă scris “Aceasta casă în care au muncit, s-au bucurat și au suferit Nicolae și Ecaterina Iorga”. In interior, ansamblul exponatelor evocă personalitatea marelui savant prin numeroase cărți, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier sau diverse alte documente. Un hol
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]