8,009 matches
-
Religiile" au fost, pe rând, de clan, tribale, civice, naționale, continentale. Religia artei se prezintă drept prima religie planetară. Pentru a recompune ceea ce se descompune, ea îmbrățișează toți zeii, toate stilurile, toate civilizațiile. Chartres și Elephanta își amestecă volutele cu măștile din Benin în interiorul Muzeului-Pământ. Sublimul și eșecul André Malraux a celebrat, în vremea lui, aceeași speranță, însă cu altă atitudine decât a unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
implicau mai multe sensuri 21, după cum rezultă din următoarea clasificare: "a) ideologia ca fiind ceva peiorativ; b) ideologia ca fiind ceva aflat în legătură cu sentimentele și emoțiile, pasiunea și ascultarea etc.; c) ideologia ca judecată de valoare; d) ideologia ca iluzie, mască sau mit; ideologia ca fiind ceva care simplifică, distorsionează sau care este contrar realității empirice; e) ideologia ca rol sau ca fiind ceva care lucrează în interesul cuiva; ideologia ca fiind ceva care servește proiecției împlinirii dorințelor sau care exprimă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
s-ar numi libertatea minții cuiva. Ajunsese la libertatea ei pătimitoare, adică la o inteligență care absorbise cultura lumii în câmpul de experiență al vieții. Tot ce îndurase, pe toate versantele existenței, era spus când în nume propriu, când sub masca marilor figuri întemeietoare ale Europei. În ultima sa apariție publică, la televizor, într-o emisiune cu Iosif Sava - împlinise 70 de ani - un surâs foarte înalt îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și 13 că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nou tip de limbaj. A doua împrejurare în care se văd înzestrările teatrale ale lui Ariel este mult mai complexă ca punere în scenă, dar mai transparentă ca semnificație și ca funcție. El montează o adevărată piesă în piesă, o mască (masque) în sensul elisabetan al cuvântului, acela de compoziție dramatică mai scurtă, în versuri rimate, cu pasaje muzicale și coregrafice, jucată de actori neprofesioniști cu un prilej festiv în lumea 193 mare, de obicei o căsătorie, uneori chiar regească. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres, / Mă tot gândeam să-ți spun“, îi mărturisește lui Prospero ceva mai târziu. Tot el, dat fiind că se celebrează unirea a doi tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
s-ar numi libertatea minții cuiva. Ajunsese la libertatea ei pătimitoare, adică la o inteligență care absorbise cultura lumii în câmpul de experiență al vieții. Tot ce îndurase, pe toate versantele existenței, era spus când în nume propriu, când sub masca marilor figuri întemeietoare ale Europei. În ultima sa apariție publică, la televizor, într-o emisiune cu Iosif Sava - împlinise 70 de ani - un surâs foarte înalt îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și că mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nou tip de limbaj. A doua împrejurare în care se văd înzestrările teatrale ale lui Ariel este mult mai complexă ca punere în scenă, dar mai transparentă ca semnificație și ca funcție. El montează o adevărată piesă în piesă, o mască (masque) în sensul elisabetan al cuvântului, acela de compoziție dramatică mai scurtă, în versuri rimate, cu pasaje muzicale și coregrafice, jucată de actori neprofesioniști cu un prilej festiv în lumea mare, de obicei o căsătorie, uneori chiar regească. Și cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres, / Mă tot gândeam să-ți spun“, îi mărturisește lui Prospero ceva mai târziu. Tot el, dat fiind că se celebrează unirea a doi tineri caști, exclude cu tact din mască pe Venus și pe Amor, ca divinități licențioase, excesiv erotice (Prospero însuși face dese aluzii la stăpânirea pasiunii) și introduce niște naiade astfel invocate de Iris: „Veniți în grabă, nimfe cumpătate (temperate nymphs), / Părtașe fiți unei iubiri curate.“ Merite de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a atacat de data aceasta peretele sudic, mai accesibil tehnic, pornind din Nepal (Katmandu) care își deschisese între timp granițele, și a ajuns pînă la înălțimea de 8.600 m. Ei putuseră urca pînă la cota 8.500 m fără mască de oxigen. La 25 mai 1953, echipa de alpiniști Tom Bourdillon și Charles Evans, membri ai expediției conduse de John Hunt, urcă pînă la cota 8.780, dar abandonează. La 29 mai, la ora 6.30 dimineața, un alt tandem
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
că ele au ajuns la noi pe căi diferite: trecând prin diverse limbi, au căpătat forme și sensuri diferite. Persoană este la noi un neologism împrumutat din fr. personne. În franceză, el a fost moștenit din lat. persona, care însemna „mască de teatru“, apoi „personaj“ și, în sfârșit, „persoană“ în epoca clasică (apare la Cicero). Cuvântul a fost moștenit de toate limbile romanice, cu excepția românei. Dacă ne interesează care este originea în latină a cuvântului persona, constatăm că el vine din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lin, 45 Lituania, 48 liurcă, 132 loază, 129 loc, 43 logodnă, 102 lozie, 131 a lua, 48 lud, 130 lujer, 130 lume, 48 maghiar, 67 mai, adv., 186 mal, 53 mană, 135 Maramureș, 74 mare, 53 Marea Neagră, 138 masă, 97 Masca, 57 Mastacăn, 57 măi, 69 mănunchi, 44 măr, 130 măre, 69 Mășcătești, 57 mâl, 43 mână, 44 a mântui, 44 mânz, 134 a meni, 44 a menține, 44 mertic, 104 meserie, 135 Meseșeni, 57 mia, 134 miel, 134 mierță, 104
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Michael Faraday, încă din 1818 și utilizat în al cincilea deceniu al secolului XIX — în SUA de Crawford Longi, Thomas Jackson, John Collins Warren și de europenii Sir James Simpson (Anglia), Jobert de Lamballe (Franța), Johann Ferdinand Heyfelder (Germania) ș.a. Masca Schleich (1891) cuprinde un amestec de cloroform, clorură de etil și eter. Abia în 1934, John Silas Lundy (Chicago), folosește soluția barbituricelor. în 1905 se realizează primele anestezii rahidiene cu procaină. Anestezia endotraheală sub intubație (1909 - 1912) a deschis calea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Gomoiu, strălucit chirurg, numit președinte al Societății Internaționale de Istoria Medicinii și creatorul Societății române de (1929). Principiile chirurgiei moderne sunt introduse în țară de G. Assaky, care a utilizat, în spitalul Colțea, iodul ca dezinfectant, mănușile de cauciuc și masca. După generația sa, la sfârșitul sec. XIX, se remarcă Thoma Ionescu, venit de la Paris în 1895, pentru el creându-se la Facultatea de Medicină din București, o catedră specială. Chirurgia înregistrează noi progrese în secolul XX, datorită perfecționării anesteziei, hemostazei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
3.3. Un spectacol edificator / 191 4. Goldoni, reformatorul comediei în Italia / 194 4.1. Commedia dell'arte, un gen cu reguli fixe / 195 4.2. Reforma / 197 4.2.1. De la improvizație la text / 197 4.2.2. Abandonarea măștii / 198 4.3. Scopul reformei / 201 4.3.1. Cronica moravurilor / 202 4.3.2. Moralitatea râsului / 205 5. Drama romantică / 206 5.1. Influența străină / 208 5.2. Modernitatea și libertatea artei / 212 5.3. Alianța dintre grotesc și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai puțin partea consacrată comediei decât pe cea în care examinează tragedia, căci nu pare să-i acorde o mare importanță din cauza inferiorității
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
luată în serios: într-adevăr, corul comic a fost tardiv furnizat de arhonte; înainte erau voluntari. Iar poeții comici despre care se vorbește sunt menționați prin tradiție într-un moment în care comedia avea deja forme determinate. Cui se datorează măștile, prologurile, numărul actorilor și toate lucrurile de acest gen, nu se știe. În ierarhia genurilor, comedia este considerată, în Antichitate, drept un gen minor, judecată care se va menține până în secolul al XVIII-lea." 2. Condamnarea platoniciană Platon se manifestă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
moravuri care este oferit acolo spectatorului să fie asemănător. Autorul comic, ca și etnologul, trebuie să fie un observator clarvăzător, chiar un fin clinician, care să știe să demonteze cele mai fine mecanisme ale sufletului uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a poetului, mi se pare. După exemplul chimiștilor, să nu ne descurajăm, și să căutăm o transmutație mai importantă și mai frumoasă." Anunțându-l pe Zola, el dorește să introducă în câmpul literaturii personajul lucrătorului și să-l reprezinte fără mască. "Nu vreau nicidecum ca acești lucrători să fie eleganți și împodobiți, așa cum sunt reprezentați în fadele noastre opere-comice. Dacă introduc țărani pe scenă, nu vor fi văzuți împodobiți cu flori și panglici, vorbind pe un ton pastoral și cântând (....). Mi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât aparentă, căci se bazează pe un anumit număr de tehnici învățate. 4.2. Reforma Goldoni, care pornește războiul împotriva unei asemenea tradiții, incompatibilă cu teatrul modern pe care vrea să-l creeze, impune simultan comedianților abandonarea improvizației și a măștilor, două tehnici de joc tributare una alteia. Comedianții dell'arte pot improviza, pentru că ei încarnează un tip imuabil, înscris invariabil, cu ajutorul măștii, pe fața lor. 4.2.1. De la improvizație la text Goldoni degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]