5,217 matches
-
de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente, ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi. Se hrănesc cu resturi vegetale și cu detritus. Masculii nu se hrănesc. Femela stă, de regulă, în cuibul țesut cu fire de mătase, în pământ, pe sub pietre, sub trunchiuri, sub scoarță sau își fac cuiburi în mușuroaie de termite. S-au descris până în prezent circa 360 de specii care
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
le (Ceratopogonidae) este o familie de insecte diptere foarte mici, cele mai multe având 1-2 mm, puține specii fiind de 4-5 mm. Se asemănă cu țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
le (Ceratopogonidae) este o familie de insecte diptere foarte mici, cele mai multe având 1-2 mm, puține specii fiind de 4-5 mm. Se asemănă cu țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
de 4-5 mm. Se asemănă cu țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
ipoteză sugerează că diversitatea formelor și dimensiunilor osului penian constituie un fel de mecanism "cheie-broască", care izolează din punctul de vedere al reproducerii speciile care sunt prea apropiate din punct de vedere morfologic. Forma particulară a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată ar putea prin urmare provoca, în timpul copulației, o serie de comportamente și reacții neuroendocrine foarte specifice la femela din aceeași specie și care ar face imposibilă o împerechere cu un mascul dintr-o specie asemănătoare. Acțiunea
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
a osului penian a unui mascul dintr-o specie dată ar putea prin urmare provoca, în timpul copulației, o serie de comportamente și reacții neuroendocrine foarte specifice la femela din aceeași specie și care ar face imposibilă o împerechere cu un mascul dintr-o specie asemănătoare. Acțiunea osului penian este concomitentă cu alte mecanisme (de exemplu: stimularea olfactivă) pentru a prezerva integritatea reproductivă a unei specii. O a treia ipoteză, cea de fricțiune vaginală susține ideea că osul penian asigură o rigiditate
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
printr-o comisură inelară. "Sistemul excretor" are forma unei rețele periferice de vase. Girocotilidele nu au protonefridii. Peretele intern al vaselor poartă cili vibratili. "Aparatul genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
genital" este unic și se aseamănă, în general, cu cel al monogenelor. La aparatul genital mascul lipsește punga cirului. Orificiul de pontă este separat de orificiul vaginal. Au 3 orificii genitale (pori genitali) separate și se deschid independent la exterior: mascul, femel (sau orificiul uterin) și orificiul copular (sau vaginal). Adulții parazitează în celomul peștilor; gazda intermediară este un nevertebrat. Ciclul de dezvoltare se petrece în una sau două gazde intermediare. Din ou iese o larvă caracteristică numită "licofora" sau "larvă
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
sau proglotul (din greaca "pro" = înainte, în fața + "glottis" = glotă, limbă - datorită formei) reprezintă fiecare din "segmentele" corpului (strobilul) la diferite cestode. Proglotele sunt dispuse cap la cap, în ordine liniară sub formă de panglică. Fiecare proglotă conține atât aparatul genital mascul, cât și pe cel femel. După fecundație, fiecare proglotă devine un adevărat "sac cu ouă". Numărul proglotelor este foarte variabil de la specie la specie, între 3 și 4500. La "Taenia solium", numărul proglotelor poate ajunge până la aproximativ 900, iar la
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
pe una din marginile laterale, puțin mai în urmă jumătății lungimii sale. Papile genitale alternează de la un proglot la altul, adică una se găsește pe o parte, următoarea pe cealaltă parte, însă nu regulat. Pe ele se găsesc "orificiile genitale", mascul și femel. Aceste papile apar numai o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
o dată cu formarea organelor genitale. Papile genitale nu există pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte de strobil, se pot mișca singure și pot
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
un moment dat și se constituie din ce în ce mai complet, până când ajung la maturitate. Mai departe are loc o regresie a părților generatoare și a conductelor, în proglotele bătrâne ne mai rămânând decât uterul, foarte dezvoltat și plin cu ouă. "Aparatul genital mascul." Testiculele sunt formate din foarte mulți, până la 1 000, "foliculi testiculari" mici, împrăștiați în tot parenchimul proglotului. De la fiecare folicul testicular pleacă "canale eferente", care se unesc într-un singur "canal deferent", foarte sinuos. Acesta din urmă se îndreaptă lateral
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
și numeroase "glande cochiliere". Din ootip pleacă două canale: vaginul și uterul. "Vaginul" în apropiere de ootip, este dilatat formând un "receptacul seminal", apoi se îndreaptă spre papila genitală în care se deschide printr-un "orificiul genital femel", alături de cel mascul. "Uterul" pleacă în linie aproape dreaptă prin mijlocul proglotului, spre marginea anterioară a acestuia, unde se termină orb. El are o formă simplă, tubulară, numai în faza tânără. Mai târziu, după fecundare, formează câte 7—10 "diverticule laterale", de fiecare
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
din proces, așa că zeitățile care le reprezentau puteau fi văzute că zeii creatori. După cum spune mitul, cei opt zei erau la început împărțiți în grupe masculine și feminine. Ei erau descriși simbolic ca fiind creaturi acvatice pentru că locuiau în apă: masculii erau reprezentați că broaște, iar femelele că șerpi. Aceste două grupuri s-au unit, rezultând într-o mare răsturnare care a produs muntele. Din el a aparut soarele, care s-a ridicat în cer pentru a luminat lumea. În Heliopolis
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
slabi înotători cu corpul înalt și foarte turtit, acoperit cu solzi ctenoizi și gura protractilă. Lungimea adulților variază de la 10 cm ("Zenion hololepis") până la 90 cm și 5,3 kg ("Zeus capensis"). Cele mai multe specii sunt argintii, bronze, cafenii, sau roșcate. Masculii și femelele au o colorație similară. Au corpul foarte înalt și puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi ctenoizi, mai rar nud. Linia laterală este continuă, foarte curbată, paralelă cu linia spatelui. Pe spate au două înotătoare dorsale distincte, dar apropiate
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
suprafeței apei. Sunt răpitori; se hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul se hrănesc cu zooplancton (copepode, pteropode, larve de pești sau de crustacee). Sexele sunt separate. Femelele cresc mai mari decât masculii. Icrele și larvele sunt pelagice și plutesc aproape de suprafață; icrele sunt sferice, cu un diametru de 1-2,8 mm. Speciile mai mari de zeiforme au o anumită importanță comercială fiind pescuiți ca pești comestibili. Ordinul Zeiformes cuprinde șase familii: Pe
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată în apropiere, cu o mișcare rapidă a capului. Lepisosteiformele adulte au o platoșă bine dezvoltată formată din solzi ganoizi groși și oase dermice și prin urmare, ele au puțini prădători. Masculii ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar femelele la 6 ani. Depunerea icrelor are loc din martie până în mai, în ape de mică adâncime, fiecare femelă fiind însoțită de trei sau patru masculi. Fertilizarea este externă. Numărul mediu de icre
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
și prin urmare, ele au puțini prădători. Masculii ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar femelele la 6 ani. Depunerea icrelor are loc din martie până în mai, în ape de mică adâncime, fiecare femelă fiind însoțită de trei sau patru masculi. Fertilizarea este externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Liliacul frugivor gulerat mic (Myonycteris torquata) este un liliac frugivor din familia pteropodide ("Pteropodidae") care trăiește în Africa de Vest și Africa Centrală și este probabil gazda naturală a virusului Ebola. Masculii au un guleraș de fire de păr pe partea anterioară a gâtului. Lungimea cap + trunchi este de aproximativ 85-112 mm, lungimea cozii este de 4-13 mm, iar lungimea antebrațului este 55-70 mm. Au o greutate de circa 34 grame. Masculii
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
Masculii au un guleraș de fire de păr pe partea anterioară a gâtului. Lungimea cap + trunchi este de aproximativ 85-112 mm, lungimea cozii este de 4-13 mm, iar lungimea antebrațului este 55-70 mm. Au o greutate de circa 34 grame. Masculii sunt ceva mai mari. Colorație spatelui este cafeniu-deschisă, cafeniu-roșcată sau cafeniu-închisă, uneori cu o nuanță roșcată sau gălbuie. Masculii au un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
85-112 mm, lungimea cozii este de 4-13 mm, iar lungimea antebrațului este 55-70 mm. Au o greutate de circa 34 grame. Masculii sunt ceva mai mari. Colorație spatelui este cafeniu-deschisă, cafeniu-roșcată sau cafeniu-închisă, uneori cu o nuanță roșcată sau gălbuie. Masculii au un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri aspri, care se extinde pe piept, este legată de o glandă cutanată cervicală. Este răspândit în Africa de Vest, Africa Centrală
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
a soarelui. Migrează din pădure în zonele de savană în luna aprilie când sezonul ploios avansează. În acest perioadă femelele sunt gravide, și ele se întorc în păduri mai târziu în sezonul ploios pentru a naște (aproximativ în august-septembrie). Majoritatea masculilor nu se întorc în păduri, dar urmează ploile în partea de nord și nu se deplasează spre sud până în luna octombrie. Femelele nasc de obicei un singur pui, prin în august-septembrie. Un al doilea vârf al nașterilor poate avea loc
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
și nu se deplasează spre sud până în luna octombrie. Femelele nasc de obicei un singur pui, prin în august-septembrie. Un al doilea vârf al nașterilor poate avea loc în februarie-martie. Un studiu al indivizilor captivi din Gabon a arătat că masculii sunt sexual activi pe tot parcursul anului, iar femelele sunt poliestrale; nașterile au loc de două ori pe an, în luna decembrie-ianuarie și iunie. Nu este o specie amenințată cu dispariția Este rareori vânat și consumat de către băștinași. Acest liliac
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
denotă că ambii parteneri sunt gata de împerechere la momentul respectiv. Diversitatea ritualurilor nupțiale Ritualurile nupțiale ale speciilor de păsări strâns înrudite diferă în mică măsură. Aceste mici diferențe dovedesc însă, că numai păsări din aceeași specie se atrag reciproc. Masculul și femela joacă roluri diferite, ce se completează reciproc și au efect numai asupra sexului opus, din cadrul speciei respective. Înaintea perioadei de împerechere, masculii multor specii îmbracă un penaj pompos și fac totul pentru ca această podoabă multicoloră să le exprime
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
mică măsură. Aceste mici diferențe dovedesc însă, că numai păsări din aceeași specie se atrag reciproc. Masculul și femela joacă roluri diferite, ce se completează reciproc și au efect numai asupra sexului opus, din cadrul speciei respective. Înaintea perioadei de împerechere, masculii multor specii îmbracă un penaj pompos și fac totul pentru ca această podoabă multicoloră să le exprime clar sexul și apartenența la o anumită specie. Penajul multor specii mai puțin colorate, cum ar fi silviile și pitulicele, nu evidențiază diferențele între
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]