6,725 matches
-
dacă așa crezi, spuse Minette. Și îmi pare rău că ai avut experiențe atât de urâte încât să crezi că toți bărbații sunt la fel. Pentru că nu e așa. Dacă ți se pare că așa e... nu prea e de mirare că ți-ai ratat căsnicia. — Nu despre căsnicia mea e vorba aici, ci despre a ta, i-o întoarse Darcey. Nu eu sunt cea care îl lasă pe fostul soț să intre din nou în casa și în viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de tine, Darcey. Perfecționistă. Nu sunt... Darcey se opri și pufni în râs văzând expresia de pe figura lui Carol. Poate că sunt, puțin. Și tu ce-ai mai făcut? o întrebă Carol. —Lucrez în finanțe, spuse Darcey. —Nu e de mirare. Întotdeauna ai fost pricepută la numere. Toți ne așteptam să ai o carieră extraordinară. —Serios? — Da, sigur. Vorbeam cu Rosa despre tine. Ea spunea că într-o zi o să ți se aprindă și ție beculețul și că n-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fabrica aia și aș fi câștigat un sfert din cât câștig acum. Așa că, în ce mă privește, a fost mai mult o binecuvântare decât un blestem. Totuși, e o schimbare mare. Nieve nu putu să-și ascundă o urmă de mirare în glas. Stephen râse. —Știu, scumpo, știu. Te-ai gândit vreodată că o să ajungi să-l vezi pe taică-tu conducând un BMW? Nieve rămase tăcută în timp ce Stephen conducea pe șoseaua principală; era uluită de traficul încărcat și de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și că avea brațul în ghips. Tresări de durere pentru Darcey când aceasta se așeză cu greutate pe scaunul ei, la masă cu Rosa și Carol. O văzu luând pachețelul cu medalionul de argint și deschizându-l. Urmări expresia de mirare de pe chipul lui Darcey la vederea medalionului, pe care îl întoarse pe toate părțile. Era mai sigură pe sine, judecă Nieve. Nu mai avea acea privire mereu speriată (deși poate că se afla prea departe de ea ca să distingă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcu o figură mirată. Cred... cred că voiam să pot da vina pe cineva, pe altcineva, pentru faptul că nu mergea. Era ușor să-mi închipui că încă îl iubeam pe Aidan. E absolut grozav, zise Carol. Nu-i de mirare că ai luat-o razna când ți l-a suflat de sub nas. —E al naibii de băftoasă, trebuie numai să își dea seama, încuviință Rosa. —În afară de cazul în care o bănuiește că știa de fraudă, comentă Darcey. Sau dacă nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și de veselă care se prezentă ca Mary Mackle, o întrebă dacă voia o hartă a zonei, dar Nieve îi spuse că nu, era doar obosită și voia să se odihnească. Așa că se întinsese pe patul extrem de confortabil și, spre mirarea ei, adormi. După-amiaza șezu în grădina din spate, cu picioarele întinse în văpaia soarelui și privi la oile de pe pajiște și la câmpurile de dincolo de ele. Se întreba dacă Lorelei făcuse rost de oi pentru castelul Rathfinan. Se întreba ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ude coafura când înoată, dacă o acoperă cu o cască...telefonică ?! 10. Câte carate să aibă prețioasa Piatră...a Craiului! 11. După doi ani de calificate antrenamente, n-a învățat a prinde șoareci, banala pisică...de mare ! 12. E de mirare că n-a murit! A tras în el sute de cartușe....de țigări ! 13. A muncit o viață! Acum locuiește confortabil într-o superbă casă...a scărilor ! 14. Metropola are zeci de cartiere; el continuă să caute, cartierul...general ! 15
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
apoi invităm coșmarurile la taifas încă mai spun că oamenii au suflete numai că au uitat să le șteargă de praf 14 mai 2011 Un oraș ca un semn de întrebare lama orizontului cădea peste ultimele regrete în urma noastră rămâneau mirări rezemate de ziduri orașul acela se sufoca curgeau prea multe întrebări prin arterele sale ne țineam de mână ca doi copii iar șuieratul unui marfar tăia cerul în două pentru a face loc apusului 17 mai 2011 Suspinul din mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe viață ca pe o roată supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze mulțimile amuțiseră gâtuite de mirare călușul tăcerii le înfundase gurile nu e bine nu așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele extrem de dureroase
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trup, un neofit Ce-și cumpără religia cu banii. Nu vă mai perpeliți ca pe grătar, Degeaba luați calmante prin speranțe, Atârnă greu, eșecul, la cântar, Când dați autografe pe creanțe. Trăiți degeaba, n-ați făcut nimic, Aceasta este ultima mirare, Doar bunul simț vă este tot mai mic Și vindeți lamentări de fată mare. Considerați că suntem predispuși La o tortură mondializată, Pe vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. 27 iunie 2011 Uitarea și cântecul ei de sirenă scufundat în uitare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un imposibil diagnostic iluzoriu Și un inimaginabil adevăr calcificat. Am să scot din analize doar statistici anormale, Pas la pas cu glicemia voi efectua plimbări, Mă vor întrema, iubito, doar confuziile tale, Iar din marile răspunsuri voi concepe întrebări. Spre mirarea absolută a bolnavilor din lume Eu voi face haz de moarte, de cangrenă și by-pass, Am să dau durerii mele o adresă și un nume, Spre-a afla posteritatea că am fost și am rămas. La congrese medicale voi constitui
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lătraturi de câini, Othello desfidă batista Și plânge-n culise artista, Ținând o factură în mâini. De jur împrejur, destui mașiniști Mănâncă salam pe scenarii, Se-njură-n direct adversarii, Iar toți dramaturgii sunt triști. De jur împrejur, aceiași actori, Mirările lor și-ale noastre, Doar luna, prin voaluri albastre, Trimite buchete de nori. De jur împrejur, atâtea dispar, Supuse torturii fiscale, Eu cad la picioarele tale Și-mi torn, ca-ntr-un rol, în pahar. 23 iulie 2011 Mutarea în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un cal înhămat la trăsura propriei vieți (irezistibilă chemare) numai biciul mă oprește o șfichiuire lasă urme atemporale atunci îmi iau zilele la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fiindcă se tem de ei înșiși unii oameni nu privesc oglinzile în fiecare zi își sufocă sufletele cu o pernă a ipocriziei apoi se strecoară printre ceilalți zâmbesc strâmb fac glume răsuflate socializează de complezență și (nici nu e de mirare) aplaudă mecanic oamenii aceștia se ascund de propriile obsesii numai că (fără să știe) le trag după ei cotidian pietre de moară prinse pentru totdeauna la glezne vine o vreme trebuie să te scuturi de umbra lor oamenii fără chipuri
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
putere prin dezastre, Eu voi fi nebun, asta pot să spun, Vindecat de gândurile noastre. Absolut firesc, spun că te iubesc Cu o forță impresionantă, Chiar dacă acum, pe același drum, Urlă viața-n mine, disonantă. Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar, Fă-ți un șal din coadă de cometă, Îți promit să cânt și să te încânt Cu o piesă simplă, desuetă. Oamenii bat nuci, tu să nu te duci Înainte mea, în altă lume, Te-am visat plângând
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Noapte bună, oricine ai fi. Apoi fu Înghițită de bibliotecă Înainte ca eu să apuc să-i răspund la fel. Mi-am Închis gura și m-am uitat la ceas: era 3:30. Ulrich Își făcu apariția. — Nu e de mirare că el stă treaz până târziu, am zis și l-am urmat pe ușă afară. 3 Dimineața care a urmat a fost cenușie și umedă. M-am trezit având În gură un gust de parcă aș fi mestecat lenjeria intimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de o putere nemaintâlnită. Trecând Dumnezeu pe acele locuri, nu mică i-a fost mirarea să găsească doar o baltă de sânge. Înduioșat de dorința arzătoare a bătrânului, a luat o picătură de sânge și a aruncat-o în bătaia vântului; acolo unde a căzut s-a ridicat un deal, născut din sânge, pe care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și a devenit luceafărul de dimineață... * * Nu trecuseră decât douăzeci și patru de ore de când coborâsem dintr-un Jumbo-jet. Și deodată această poveste despre un șarpe înaripat! N-ar fi fost de mirare să o ascult până la capăt, cum am început, cu detașarea unui spectator politicos. Sincer să fiu, am ezitat să mă duc la spectacol. Și, dacă aș fi găsit un pretext convenabil, aș fi rămas la hotel, să mă odihnesc, după
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că beția pune omul în comunicație cu zeii, dar în acest domeniu n-am nici o șansă. Zeii nu mă pot ajuta decât să gust. Ca să nu se observe, mă arăt mirat că n-am văzut deloc porumb în Yucatan. Dar mirarea mea se pierde într-un accent mai forte al orchestrei care cântă "Această noapte, aici". Nu. Peste câteva minute vom pleca. Iau cu mine bulgărele de rocă în care se vede amprenta unei scoici, dovadă că Yucatanul este un pământ
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care se vede amprenta unei scoici, dovadă că Yucatanul este un pământ născut din apă. Și mă mai întorc o dată spre grota din apropiere, în apa verzuie a căreia ne-am uitat înainte de a veni la masă. o plantă "ciudată" Mirarea mea că n-am văzut porumb în Yucatan nu era întîmplătoare. Cortes a trimis și el în Spania, ca și Columb, boabe din această plantă ciudată. Dar nu li s-a dat mare atenție. Abia douăzeci de ani mai târziu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
părintelui Ioan să urmez Seminarul, altfel, apoi la facultate m-au sfătuit să dau toți profesorii de la Seminar, deși îmi doream atât de mult să mă reîntorc la mănăstire, Fără să cauți întâi iubirea, când nici nu știi ce înseamnă?! Mirarea lui Theo, zâmbește iarăși în felul lui clarvăzător, Bastonașe mici, cu capătul de jos îndoit spre stânga, iar codița dreaptă, Nu-mi plac deloc bastonașele! Eu cunosc deja literele, și-aștept ca Învățătoarea să treacă pe lângă banca mea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai mult, și-aș face toate păcatele, mai ales unul, Care?! m-aș îndrăgosti! de cine? întreabă prostește Daniel, și e firesc ca Theo să râdă, nu cunoști nicio fată?! insistă Theo, Pe Ileana! răspunsul meu e sincer, Pe Ileana?! mirarea lui Theo, Îndrăgostește-te de Ileana! De ce? întreb eu, dar știu că nu-i nevoie ca Theo să spună mai mult, eu m-am îndrăgostit de ea încă din momentul în care el i-a cuprins mijlocul cu brațul, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Până data viitoare. —Iisuse, mă bucur că nu sunt în locul tău. Kelvin știa că Jack merge în permanență pe o sârmă foarte subțire, undeva între cererile celor de la conducere, cererile sindicatelor și cele ale clienților de publicitate. Nu era de mirare că era tot timpul stresat. Și audiențele au crescut, spuse Gerry. —Chiar? exclamă Kelvin, fără să fie cu adevărat interesat. Felicitări, Jack. E rândul tău, îi spuse el lui Gerry. Cumpără-i liderului nostru neînfricat ceva de băut. Mașini, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]