5,749 matches
-
în fața morții. Fata asta are mai ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește pe Bogdan-Vodă frumos nu l-a știut niciodată îl iubește pentru vitejia și curățenia lui... El însă urmărește fantoma tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă, un muzicant orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr. de Marenne înaintea lui Montesquieu. Replica lui Alecu Ruset caracterizând pe boierii moldoveni. [Z.C.] D.I.I. e un profesor de treabă, care, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pădure, o aude lupu. Copilul orfan își taie singur buricul. Nu s-a auzit drum fără hoți. Copacul nu cade dintr-o singură pălitură de topor. Sapă fântâna până ce dai de apă. Unde-i un suflet acolo-i ș-o nădejde. După iarnă, primăvară. Azi mie, mâne ție. Nu te teme de primejdia amânată. Cu peștele din baltă nu faci negoț. Moartea, mângâierea sărmanului. Degeaba dai săpun harapului și sfat nebunului. Dacă popa iese în drum și se pișă, poporănii dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lumea rurală. Ieri, scriitorii noștri tipăreau ediții pentru trei-patru mii de cetitori. Mâni, cele cincisprezece-douăzeci de mii de biblioteci publice vor pretinde scriitorului cărți pentru publicul nou. Se apropie de noi poporul: să-i dăm cărți pentru aspirațiile și nădejdile lui. În ultimul timp literatura noastră nouă dovedește un progres de necontestat. Acest progres e legat fără îndoială de avântul obștesc al oamenilor muncii din R.P.R. în toate sectoarele de activitate. Creșterea industriei, întrecerile socialiste, electrificarea țării, marele șantiere, agricultura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până la Elba, sute de milioane de oameni, mai mult decât o treime din întreaga populație a globului pământesc, construesc o viață nouă, călăuzindu-se după învățătura măreață a lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. O lume întreagă își îndreaptă privirile și nădejdile către conducătorul cel mare al lagărului Păcii, democrației și socialismului. Tov. Stalin este învățătorul și prietinul omenirii muncitoare. Operele și cuvântările lui sunt traduse în toate limbile pământului, căci fiecare din ele sunt izvoare de înțelepciune, care aduc lumii temeiuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai prielnic. Poarta aceasta a Mării Negre deasupra căreia se înalță râpi abrupte a devenit o grădină încântată; toate grădinile se dezvoltă bine la adăpostul zidului de curenți; iarna e domoală și plantele subtropicale înfloresc. Eucaliptul în care silvicultorii își puneau nădejdea, a suferit până la distrugere din pricina gerurilor excepționale din ultimii ani. Acum s-au creat parcuri experimentale pentru diverse soiuri, spre a alege pe cele potrivite terenului și climatului de aici. Dintre toate realizările pe care le-a săvârșit omul sovietic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un singur deceniu, momentul istoric al culturii lui, pășind puntea cătră lumină deplină. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mare și Țepeș. În realitate era un conflict între domnul Moldovei și regele Ungariei. Cererea ardelenilor, făcută în octombrie 1460, ne arată că Petru Aron se afla încă în Transilvania. Matei îl va primi la curtea lui pe fugar, în nădejdea că se va ivi prilejul de a-l pune pe tronul Moldovei, care se afla acum în sfera de influență politică a Poloniei. În aprilie 1461, regele polon trimitea un sol în Țara Românească. Trimiterea solului polon a fost interpretată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apostolice erau vărsate pentru construirea unei flote. Papa realiza o alianță cu Veneția și Napoli și încerca să atragă în această alianță și pe alți principi creștini. Eforturile papei erau cunoscute la Suceava și ele trebuie să fi născut mari nădejdi în inima voievodului moldovean. Din păcate stăruințele papei se lovesc de indiferența celor mai mulți principi din Occident. Dar speranțe noi se nasc odată cu perspectiva realizării unei înțelegeri între Occident și Orient. Uzun Hassan, hanul Persiei, trimitea soli în Europa în vederea unei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dânșii l-au înșelat, și a pățit ce a pățit. Învoielile și jurămintele ce erau între ei cuprindeau că toți trebuie să fie gata și să ajute acel loc și acel domn împotriva căruia ar merge Turcul. Și, totuși, în nădejdea lor, a urmat împotriva mea (Ștefan), ceea ce am spus. Pentru că, dacă n-ar fi fost aceasta, din două lucruri unul: sau m-aș fi împotrivit dușmanului la vad și nu l-aș fi lăsat să treacă, sau, dacă aceasta mi-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și tot prin ea poate fi cu ușurință cuprins de creștini și adus la ascultare statul dușman” - adică Imperiul Otoman. Nu se realizează nici o înțelegere, iar în acest an, incursiunile achingiilor ajung până pe Isonzo. Venețienii nu găseau nici un aliat de nădejde, iar politica dusă de Matei Corvin îi izola complet. Banii strânși, pentru a fi trimiși lui Matei, făcuseră să nască speranța că vor scuti Republica de eforturi și de pierderi în bunuri și în oameni. Acești bani slujeau acum unor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luptă. Atunci când pretențiile Porții creșteau sau când împrejurările erau favorabile, românii nu au ezitat să pună mâna pe arme. De aceea, domnii munteni s-au străduit să păstreze legăturile cu Transilvania și cu regele Ungariei, căruia îi jurau credință în nădejdea că puteau primi un ajutor, dacă Țara Românească era atacată de turci. Așa se explică de ce în înțelegerile dintre munteni și Ungaria apare o clauză a cărei importanță este decisivă în raporturile dintre cele două țări. Se specifica, anume, că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căruia intrau stepele din nordul Mării Negre, devenise vasalul sultanului. Stăpânirile tătarilor erau vecine direct cu cele ale regatului polon; așadar, primejdia se afla acum la hotarul regatului. Mizând pe interesele economice și militare ale Poloniei, Ștefan, fără nici un aliat de nădejde, s-a orientat spre realizarea unei înțelegeri mai strânse cu regele Cazimir. Acesta, de la începutul domniei lui Ștefan cel Mare, a insistat ca domnul Moldovei să vină în fața lui și să depună omagiul vasalic, în care intra jurământul personal (corporale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
însemnate, nu mai este cuprinsă de spaimă la zvonul că dușmanul s-ar putea să atace. După această întâmplare, au sosit călăreții lituani, cam la o mie, spune Wapowski. Sosirea a produs o mare bucurie regelui și taberei, „deșteptându-le nădejdea că le va merge bine de vor năvăli dușmanii”. Conducătorii cetelor lituane îl roagă stăruitor pe rege să le îngăduie să „năvălească în Moldova, s-o pustiască și să bată pe dușman în vreo luptă mai mare”. Adică, ceea ce nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe domn, era complotul, care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni din Moldova nu le-au făcut boierii cu cetele lor, ci pretendenții, care veneau cu ajutor străin, lor alăturându-se o parte dintre boieri, în nădejdea că vor fi răsplătiți. Curteni și slujitori. Temeiul oștilor feudale l-au format feudalii cu banderiile lor, în Țările Române domnul putea să cheme la oaste pe toți locuitorii în stare să poarte o armă și, în acest caz, se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Senatului venețian drama petrecută cu un an în urmă. Solul nu va face altceva decât să reproducă vorbele domnului său. El a citit un text scris după dictarea directă a lui Ștefan, relatarea fiind făcută la persoana I: “cu toată nădejdea mea în ei [în principii creștin] - m-au lăsat singur și mi s-a întâmplat cum am spus mai sus”. Atacat din trei părți, domnul s-a aflat singur “cu toată oastea mea împrăștiată ca să își salveze familiile lor”, din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trei dimen¬siuni, unde „e posibilă ruperea de nivel” și apar hierofaniile. Uriaș anterior apariției oamenilor de azi, Iovan este caracterizat în balade hiperbolic, în sintagme devenite aproape fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz,/ Ogari din Provaz,/ Boldei de la munte/ Și dulăi de frunte,/ Cu Vijla-nainte,/ Să le ia aminte”. Accentul puternic cade pe multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și, de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului vânătoresc” este o cățea cu o funcție narativă în creștere pe parcursul baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal dobrogean,/ Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună,/ Cu ogarii-n pază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiilor largi parcurse, asemănătoare cu cele din balada Iovan Iorgovan: „Începu Negru d-a fugea,/ Dar nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde./ Lăsa buza la pământ,/ Și coada, fuior în vânt,/ D-așa fugea amărât.../ Șearpele să-ncolăcea,/ După Mistricean să lua,/Șeapte hotare-l gonea”. Calitățile speciale ale calului inițiat în toate modurile animaliere de manifestare nu sunt însă suficiente pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lor în unele fragmente conturând un portret expresiv armăsarului mitic: „Începu Negru d-a fugea,/ Dar nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde”. Capacitățile calului de deplasare cumulează puterile speciilor recunoscute pentru rapiditate, sufixul adverbial fiind aici foarte eficient în a sugera abilități consubstanțiale naturii cabaline, și nu doar simpla lor asemănare. Nivelul morfologic dezvăluie cele mai ample semnificații textuale, în special prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plan local "Tribuna învățătorilor fălticeneni" sau în plan național "Revista generală a învățământului", "Revista Asociației învățătorilor", "Albina", "Răvașul poporului", "Comoara satelor"21 dar și gazeta celor doi colegi de la Baia. Presa a devenit astfel "o armă, un sprijin și o nădejde"22. Primul cerc cultural în care a fost membru se numea chiar "Baia". La 3 ianuarie 1910, membrii cercului "Baia" s-a întrunit la școala din satul Dumbrăvița unde a Gheorghe Rădășanu a conferențiat pe tema " Cum își poate câștiga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit vecinic credința că marele vis al
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]