60,569 matches
-
i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un moment, spuse el, ridicând mâna prevenitor, alarmat de faptul că trezise o dorință atât de stătută. Nici unul din noi nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu alb dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-l Încurca. Când apărea un pericol sau trebuia să acționez, se putea baza pe mintea lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor, iar el o ciupi sub bărbie și-i spuse că avea ochi frumoși. — Dezbracă-te, spuse el, și suie-te-n pat. Mă-ntorc la tine Într-o clipă. Înainte ca ea să se poată Împotrivi sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era mai tânăr, citea povestiri despre mesageri regali seduși de contese frumoase, care călătoreau singure, și se Întreba dacă nu va da cândva și peste el un asemenea noroc. Se privi În oglinda geamului și Își netezi pe spate părul negru, dat cu ulei. N-aș arăta rău dacă pielea nu mi-ar fi atât de smeadă. Dar când Își scoase haina de blană, nu putu să nu conștientizeze faptul că deja se Îngrășa și că scopul călătoriei lui era stafidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o poarte cu sine, astfel Încât să poată spune: „Eu nu te-am părăsit niciodată“. Trenul se opri chiar când ajunse la locul său și tânăra văzu pe fereastră că erau Într-o gară mică și noroioasă. „Subotica“ scria cu litere negre Între două felinare. Clădirile gării nu erau decât un șir de barăci și nu exista peron. Un grup de ofițeri vamali În uniforme verzi se prezentară Între linii, Însoțiți de șase soldați. Nu păreau că se grăbesc să Înceapă verificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alta când mașina intra În gropi, urca sau se balansa. Mașina gemea și gâfâia ca o ființă omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi strigă În nemțește, peste zgomotul motorului antediluvian: — Vezi ceva? Mașina se răsucea și aluneca de-a curmezișul drumului și omul Îi răspunse, tot strigând, că nu existau motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile din spatele scenei sau plimbându-se În susul și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe malul unei mări cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de cravata lui neagră. Acum, că știu că mama ei a fost evreică, totul e mai ușor. I-a fost ușor să discute aprins tot timpul cât a ținut cina și să-și treacă un braț În jurul ei În timpul cât au mers pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de după divorț și mi-a povestit totul Într-un minut. Totuși, asta nu Înseamnă că știu, de fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele În 1972. Este superbă, i-am răspuns. Felul În care arăta Lauren la plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel ciudat, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
degerături sau de rahitism. Nu era o simplă coincidență că, a doua zi după ce Hunter a plecat În lunga lui călătorie la Paris, a apărut dis-de-dimineață la ușa apartamentului nostru un colet extraordinar de elegant. Era Împachetat În hârtie lucioasă neagră și era legat, cu precizie geometrică, cu fundă din panglică albă. Am deschis plicul care se afla deasupra. Înăuntru era un cartonaș alb cu margini aurii care avea gravat sus, cu portocaliu, numele Milton Holmes. Cu o superbă cerneală sepia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ar trebui să fii atentă. Aici nu e Geneva. E Hotel Rivington. —Lauren, sunt ocupată! șuieră Salome, de-abia desfăcându-și buzele. Salome semăna cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii de culoarea jadului, iar decolteul ei era strâns Într-o rochie cât se poate de generoasă. Avea aerul disprețuitor și eleganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înveselea cât de cât În seara aia erau ținutele lui Lauren și Tinsley. În ziua aceea Își făcuseră de cap la Chanel. Tinsley venise cu niște pantaloni de golf și cu o jachetă din tweed, iar Lauren purta o rochie neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată verde, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci, care Începu să se salute cu absolut toată lumea, cu pupături, de parcă petrecerea nu ar fi fost pe sfârșite, ci de-abia la Început. Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și cu o bluză din mătase neagră, cu o fundă uriașă la gât. Arăta exact ca În secvența din filmul Grease, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și cu o bluză din mătase neagră, cu o fundă uriașă la gât. Arăta exact ca În secvența din filmul Grease, când se produce metamorfoza Oliviei Newton John, doar că era de-adevăratelea. —Marci, am Întrebat-o, ți-e bine? Mă simt incredibil de bine, replică ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tu ar trebui să mai alegi o rochie. S-ar putea să intri În panică În seara premierei și să detești brusc rochia Grace. Trebuie să ai de unde alege. Nina Își alese și altă rochie - una de cocktail din satin negru, cu câte o fundă pe fiecare umăr și cu o despicătură sexy În partea din față a fustei. Problema era că i-o promisesem lui Salome pentru balul lui Alixe. Simțindu-mă un pic vinovată, i-am spus Ninei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai, cât timp a trecut! Ce mai face tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]