5,657 matches
-
trece prin criza cedărilor teritoriale iar în curând va izbucni războiul, cu nenumăratele sale jertfe și cu nemiloasa ocupație sovietică. Familia Gheorghiu va fi și ea lovită de aceste evenimente, dar va reuși să le înfrunte așa cum a înfruntat celelalte nenorociri, iar prin Săndel își va realiza continuitatea în noile condiții de după 1944. în ansamblul său romanul aduce în peisajul localismului creator, un aspect inedit despre oameni și locuri. Profesor Dan Răvaru De la cei ce au fost, Pentru cei ce vor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu Marița, după cum veți lectura în carte, motiv pentru care Marița, îl determină pe soțul ei Ghiță, să jure fals la un proces prin care a cîștigat un teren dobândit de Costache. Feciorii lor, Ion și Gheorghe, au provocat multe nenorociri familiei moșului lor, Costache Gheorghiu, ducând la procese interminabile și hotărâri judecătorești nedrepte, acestea ca urmare a unor legi rămase în vigoare de pe vremea iobăgiei, ce fusese desființată încă de părintele statului modern, Alexandru Ioan Cuza. Nenorocirile ținându-se lanț
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au provocat multe nenorociri familiei moșului lor, Costache Gheorghiu, ducând la procese interminabile și hotărâri judecătorești nedrepte, acestea ca urmare a unor legi rămase în vigoare de pe vremea iobăgiei, ce fusese desființată încă de părintele statului modern, Alexandru Ioan Cuza. Nenorocirile ținându-se lanț, familia Costache Gheorghiu nu poate decât să blesteme nedreptatea, judecătoria, avocații « care nu se mai satură de bani, mulgând de la ambele părți în conflict ». Dar viața-și continuă cursul ei, cu bune, cu rele. Din nefericire, relele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gândește cu Maria și ceilalți ai familiei, rugându-se lui Dumnezeu, să rămână numai cu aceste pierderi, că cine știe ce se poate întâmpla mai târziu, își spune Costache pe patul de suferință, deoarece auzise multe despre bolșevici. Dar se întâmplă altă nenorocire și mai mare. Explozia unei grenade, e auzită și de dânsul, din cămăruța unde se afla. « Ce s-o fi mai întâmplat oare ?» își pune întrebarea Costache, tremurând de spaimă. Răspunsul l-a aflat după vre-o trei ore, de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vine și Emilia, care a stat la căpătâiul lui Dumitru până ce doctorii i-au spus că nu mai au ce-i face. L-au externat și venind acasă cu Emilia la căpătâiul lui, a murit pe la Brodoc. în noianul de nenorociri, Costache își mai aduce doar aminte că de pe acolo i se trage suferința bolii. E copleșit de dureri, care s-au înmulțit peste măsură și sunt greu de suportat. Se stinge și el. Durerile sunt neînchipuit de mari în întreaga
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
umble după fete, amândoi îs premilitari . „Trebuie să fim atenți cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Săndele, să ții minte și când vei fi mare să scrii despre aceste întâmplări nenorocite. Bine ar fi ca oamenii să se împace între ei, să nu se mai învrăjbească și să poarte războaie care ne aduc numai năpaste și nenorociri, spuse Maria mezinului ei, ce ajunsese la vârsta când putea să înțeleagă mai bine rosturile lumii. Capitolul XXVIII Timpul La sfârșitul lunii septembrie, după ce frontul s-a deplasat spre apus iar refugiații s-au întors acasă, s-a întors și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când au fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-a dovedit grenadă, după cum au spus oamenii care se pricep; − De, Marie, ce să spun eu? Săndel, la anii lui...câți ani are Săndel? − Doi’șpe jumătate, cumnate; − Da’ Dumitru, întrebă Ghiță Nașcu; − El are
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întrebat pe Dumitru, care-i la o școală militară și se pricepe mai bine la armament, apăi era și Lențâca, mai mare ca el și deci știe mai multe, așa că eu cred că nu-i atât de vinovat Săndel de nenorocirea ce s-a întâmplat; − Să-ți spun drept, cumnate, cred că nu e bine să trăiască cu păcatul ista, chiar dacă l-a făcut din neștiință; − Ce fel de păcat, Marie? Al cui este păcatul? Fiecare a plătit și plătește după
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cuvântul cândva; − Multe ar fi de pedepsit, cumnate dragă, zise Maria, cu gândul la Ghiță Ciotacu, care jurase strâmb cu ani în urmă, că a plătit el pământul cumpărat de bărbatu-său Costache, pe Coastă; − Nu-ți aduci aminte de nenorocirea lui Ion Leonte, de acum doi ani când un preot, îi știi numele, nu trebuie să ți-l spun eu, s-a urcat la volanul unui camion, cu toate că habar n-avea cum se conduce, a intrat în turma de oi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spun eu, s-a urcat la volanul unui camion, cu toate că habar n-avea cum se conduce, a intrat în turma de oi a lui Leonte și a omorât pe cioban și vreo cinci oi; Da, cumnate, mi-aduc aminte, ce nenorocire a fost și atunci; − Nici acum nu-mi iese din minte preotul îmbrăcat în odăjdiile acele strălucitoare, slujind slujba de înmormântare a acelui băiat tânăr, pe care l-a omorât el, din trufia de a arăta că se pricepe să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în apele reci ale dezghețului de primăvară. Ajunși acasă, nenorocirea a continuat, Costache, desnădăjduit că feciorul iubit , Dumitru, a avut parte de un astfel de sfârșit, n-a mai rezistat și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cap neamurilor voastre, măcar în ceasul al doisprezecelea; − Mă gândesc și-mi aduc aminte cât de mult a suferit bietul Costache, Dumnezeu să-l ierte, de neomenia surorilor lui bune. înainte de a muri, după ce trecuse primul val de suferință după nenorocirea cu Dumitru, într-o zi gândindu-mă că-i este foame, am trimis-o pe Maricica să-i ducă ceva de mâncare iar el a spus: − Miai adus de mâncare, Maricică? da’ eu nu mai pot să mănânc...uite, îngerul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
camera mea din Băcani puteam să am necazuri serioase. Apoi vești cutremurătoare de la București. Mulți morți sub dărâmături, iar hotelul Carlton, poreclit apoi hotelul de Carton s-a făcut una cu pământul. Sărmană Țară!, greu ai pătimit și câte mari nenorociri aveau să mai vină peste Tine! Cât despre mine, impulsul meu nestăvilit de a citi scrisorile alesei inimii mele mă salvase, ca un adevărat înger păzitor! Cât am stat acasă în ziua cutremurului, am scris cu îngrijorare mare o lungă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mea, știind că locuia la etajul școlii aflată lângă stația Ploiești Sud. La o săptămână am aflat că nu se afla în școală în acea noapte, fiind invitată într-o familie ce sărbătorea cu întârziere un anumit eveniment, evitând o nenorocire posibilă. În săptămâna următoare fac o nouă deplasare la Priponești. Pe înserat ajung la primăria din centrul satului, întreb primarul dacă am vreo scrisoare și-mi spune de existența unui plic și a unei c.p. pe care le are
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai bune pentru primul an de facultate. Tocmai când era mai bine, izbucnește un incendiu la vecini, gata să se extindă și la casa noastră, tocmai când eu nu eram în oraș. M-a ferit Dumnezeu Sfântul de o așa nenorocire! După doi ani de activitate la școala din care speram să ies la pensie, intervine o nouă schimbare în activitatea mea profesională. Sunt solicitat să lucrez experimental la clasele 3-4, ca profesor, fost învățător. Cântăresc lucrurile, mă opun inițial, fiindcă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
găsit învățătoarea în viață, pe rezervorul de benzină, la vreo 50 de metri în fața trenului. Au fost câțiva morți. Eu eram acasă și am auzit trecând salvări. A venit după mine un maistru, Petrescu, și zice: Cred că e o nenorocire". Ne-am dus acolo. Au venit acolo generalul Milea, generalul Velicu și procurorul militar șef de atunci, generalul Iscrulescu, și m-au arestat 24 de ore în postul de Miliție din Brănești. M-au degradat și au verificat. S-au
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu se întâmple ceva rău cu oamenii Regimentului și cu populația. Atunci am dat cele mai fistichii ordine din viața mea. Ducându-ne, am trecut peste stații de metrou, n-am mai ținut seama de zguduieli, se putea întâmpla o nenorocire, mai știi? Treci cu tancurile în coloană, unul după altul... S. B.: Până la urmă ați trecut pe podul de la Lebăda. N-a fost problemă? M. M.: Nimic, nu ne-am mai uitat. Eram în ordine: Batalionul I, II și III
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și-au făcut fiecare nevoile pentru că în primele două zile nu puteau ieși din tanc de teama că ar putea fi împușcați. S. B.: Și cum goleau sacii? M. M.: Îi țineau afară lângă tanc. Primele două-trei zile a fost nenorocire, apoi am descoperit WC-urile din preajmă, la Cina, Athene Palas, Ateneu. În zilele astea nici nu prea am mâncat. Pe 23 sau 24 decembrie au venit țiganii din blocul în care stăteam și mi-au adus de mâncare și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zică: Găsește soluție, fă pod de pontoane, du-te!" Aveam pe unde și găseam. S. B.: Da, normal, pe unde ați găsit și când ați plecat. M. M.: A fost conștient că ceea ce se întâmplă, dacă ieși cu tancurile, e nenorocire. Toți comandanții de Regimente au fost protejați. Da, că cel de pe Olteniței a primit dispoziție și s-au dus până la un loc, până la Piața Sudului. Din Divizie, altcineva n-a mișcat. De ce vă spun? Îmi amintesc că ulterior eram Comandant
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
zis că dacă trec peste ei sau intru aici mă pun ministru de interne". "Băi, Nelule, întoarce-ți tancurile și treci în cazarmă că te bat de-ți sar capacele!" S. B.: L-ați oprit. M. M.: Se puteau întâmpla nenorociri. S. B.: Da, li s-au promis. De asta, probabil, au făcut greșeli și cei care au avut de plătit după aceea. Li s-a promis: "Dacă ești erou, te punem". Or, trebuia ca ei să-și vadă de regulament
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se așteaptă, se coordonează, se dirijează. Deci, a fost o totală încurcătură. A fost o punere în opoziție a două elemente. S. B.: Chiar dacă ar fi fost o diversiune, dacă s-ar fi respectat procedura aceasta nu ar fi generat nenorocirea care a fost. M. M.: Sigur. De asta n-au clacat ai mei, pentru că ei au respectat regulamentul și mai știau că ies pentru o cauză care nu poate fi contestată. A doua chestiune: comandantul. Nu știu în zilele noastre
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
localitate cu ai noștri. S. B.: Și, în plus, împotriva unor civili care reprezintă poporul tău. Era o chestie total contradictorie cu doctrina. M. M.: Deci, acesta este comandantul ideal, cel care-și apără subordonații. Nu ne-a împins la nenorocire. De asta spun. Că dacă dădea el ordin, era sfânt, trebuia să ieșim. S. B.: Deci, importantă a fost înțelepciunea lui. M. M.: Ne sfătuia, ne pondera tot timpul. Cu toate că era mai mare doar cu doi sau trei ani decât
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Da. Cu capul pe sacul pentru merinde, care era plin de cartușe și de grenade. M. M.: Și ați văzut că nu s-au furat, nu s-au împușcat între ei. S. B.: Da. Și-mi amintesc ce nenorocire era la trageri când nu se găseau tuburile. M. M.: Da, ăstea era anomalii la care nu aveai ce face. S. B.: Când a fost, de s-a tras ca la nuntă... M. M.: Nici dracul n-a întrebat. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul și era Regimentul de Artilerie Antiaeriană a Armatei. S. B.: A fost o nenorocire că s-a trezit Kemenici cu ei pe cap? M. M.: Nu zic, dar Kemenici e chiar primul la intrare, pe stânga. Cum intri pe poartă e el, Divizionul, iar Regimentul e mai încolo. Sunt două unități acolo, în aceeași
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]