7,150 matches
-
fără titlu, curgând unele din altele ca filele unui amplu, niciodată (sau chiar imposibil de) finalizat tratat despre miracolul etern al cuminecării, al împărtășirii cu/ din Ființă coagulează, pe spații reduse doar pe orizontala vederii, tensiuni extreme, fulgurații și viziuni, nostalgii, deliruri mistice și cataclisme interioare care își cer o textură poetică pe măsură. O textură adesea oximoronică, alăturând stihialul tihnitului și grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept o ,"Beție de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ncearcă/ Pe gândul cel mai tăinuit, firește,/ Spre-acasă pașii vor să ne întoarcă:/ Simțim, copilăria ne-ndumnezeiește" (Acasă). Altminteri, spațiul rural care i se înfățișează înstrăinatului este o colecție de piese muzeale, greu de restaurat chiar și prin adorația sau nostalgia poetice aferente ("Ca-ntr-un muzeu cu ușile de iarbă,/ Ca-ntr-un muzeu cu ușile de lut/ Intrăm în sat și-avem pământ în barbă;/ Cămașa de pământ ne-o punem scut". Muzeu de sate) ori ca o colecție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un climat de fericire perpetuă, nu pot fi întreținute prea mult. Mutația de semn/ percepție a evaziunii erotice are loc mai ales atunci când privirea poetului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în nuntirea în sens mai larg, căci aceasta conferă existentului un sens ascensional ("în sfera luminii perechea") și, uneori, vibrația unei rostiri poetice de exultanță ("guști/ iubire-ntr-un poem"). Unghiul care dictează percepția e prin urmare tributar mai degrabă nostalgiei stenice decât amărăciunii de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
luminii perechea") și, uneori, vibrația unei rostiri poetice de exultanță ("guști/ iubire-ntr-un poem"). Unghiul care dictează percepția e prin urmare tributar mai degrabă nostalgiei stenice decât amărăciunii de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează abilitatea de a retrăi, la nesfârșit, cu o memorie senzorială cât se poate de trează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la zero, Editura Junimea, Iași, 1985; Zodia nopții, Editura Cartea Românească, București, 1994; Piatră de încercare, Editura Junimea, Iași, 1995; De dragoste și moarte, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Intrarea în apocalipsă (ediție bilingvă, română și franceză), Editura Cogito, 1997; Arta nostalgiei (poeme cuantice), Editura Cartea Românească, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Editura Axa, Botoșani, 1997; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Editura Dyonisos, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Pornind de la zero (antologie de versuri), Editura Cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cămașa flutură/ ca pânza corabiei/ ajunsă în port/ totdeauna singur/ am un cerc roșu/ desenat (acolo unde se află inima)". Deloc întâmplător, cel mai frecvent este intertextul eminescian, ceea ce denotă afilierea la poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice se retrage doar pentru a contempla infinitul și a înțelege deșertăciunea celor omenești. A se vedea, spre exemplu, primul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de viață, deci o binefăcătoare regressus ad uterum: "de ziua Mamei/ să vină Îngerul Durerii/ să-mi rupă deget după deget/ cum se frâng lemnele/ din raze/ ale tristeții/ să-mi apese ochiul/ dreptul/ stângul/ cum se lasă peste umeri nostalgia/ când prin pustiul stepei/ se adună pașii/.../ de ziua celei care nu mai este/ scriu cartea desăvârșitei tristeți./ cu inima frântă și mâna-nghețată/ direct pe pielea întinsă a sufletului/ cu o peniță bine ascuțită/ înmuiată într-un sânge gâlgâitor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cănd Franța și Parisul devin capitale ale lumii, iar o lume întreagă visează la Pariziene: "Le monde entier rêve aux Parisiennes!" [Juin, p.6]. Hubert Juin, care aduce imaginea Parizienei între 1880 și 1914, scrie că Republica a Treia are nostalgia secretă a unui monarh, pe care îl găsește în persoana Parizienei, femeia care este o mitologie 38. Ea se construiește că mit deoarece este recunoscută ca atare de către un public care proiectează în femeia pariziana visele, fanteziile și fantasmele tabuizate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să chambre surtout l'enthousiasma, une chambre qu'un tapissier d'Orléans avait tendue de cretonne Louis XVI" [ibidem, p.175]. Similitudinea s e x e l o r este un indiciu al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care femeile se exprima. 37 Cum observa Pierre Fauchery [1972, p.550], idealismul romantic exalta femeia, dar o distruge că ființă în carne și oase. 38 "Cette République, la III (...) soupire après un monarque: c'est son vœux secret, să nostalgie et son ambition dissimulée mais ce monarque, elle l'a: c'est la Parisienne. Un monarque en chair et en os, en costume et en masque, en odeur et en saveur: une femme qui est une mythologie" [Juin, p.5
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parra precizează că nu se poate vorbi despre un Montale critic al lui Leopardi decât reliefând distanțele ce ii separă, deoarece laureatul premiului Nobel neagă orice continuitate metrica sau tonala cu poezia trecutului, considerând că amintirile sunt inutile prilejuri de nostalgie, inclusiv în domeniul literaturii.146 În ciuda distanței ce separă operele celor doi creatori, statuarea absenței totale a ecourilor leopardiene din poezia lui Montale constituie o absolutizare forțată, date fiind cele câteva puncte de contact evidente la nivel etic, estetic și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
depline și secretul inspirației (la Quasimodo), mistere refuzate muritorilor, cărora, în opinia poeților noștri le rămân, ca singure certitudini, durerea, singurătatea și, desigur, moartea. 3.2.3. Tăcere și interioritate sau tăcerea prezentului Pentru Giacomo Leopardi tăcerea începuturilor generează o nostalgie similară cu cea a desprinderii de universul confuz și tăcut al nopții din unele poezii quasimodiene. Moartea că promisiunea a fericirii la finele unei vieți de durere și suferința devine țintă dorințelor. Nașterea și trecerea în neființă reprezintă momente cheie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
stabilite până acum, în acest sens, între poezia sicilianului și cea a recanatezului. Privind îndeaproape modul de reprezentare a absenței sunetelor în primele volume ale sicilianului, este evident că acest motiv și cele conexe sunt vehicule ale sentimentelor eului, de nostalgie sau teamă: În mlaștină fierbinte, 'nfipt în țină, / (...) se zbuciuma în mine / un bâtlan mort (...) Eu mă topesc în lumina și sunet; / Bătut în palide ecouri / din vreme-n vreme se tânguie o adiere / uitată. // Indurare, să nu fiu / fără
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aici deplasările, asemenea unor șoapte venite din vechime: Mă cheamă din nou uneori glasul tău / și nu știu ce ape și ceruri / se deșteaptă-nlăuntru-mi (Ulicioara, trad. MB).324 Anulând dimensiunea spațială prin unirea înaltului cu întinderea apei, ermeticul introduce imaginea sonoră a nostalgiei: vocea ulicioarei. Că o epifanie, glasul drumului deschide în interiorul eului poetic imaginea satului, a strălucirii soarelui pe zidurile caselor, a lămpilor și tavernelor puștii. Alteori succesiunea imaginilor sonore trasează o linie invizibilă ce unește casele unui sat, ca o șoaptă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
altissima quiete ce amintește de profondissima quiete din Infinitul). O dimensiune în care exteriorul și interiorul se întâlnesc, un spațiu de liniște răsfrânt în interioritatea ființei, care, prin însăși natură lui, favorizează și declanșează meditația din versurile succesive, dominate de nostalgia pentru pierderea trecutului numit quel dolce / e irrevocabil tempo, timp al dragostei și speranței: Iubire, o, iubire, ce departe / de sânul meu, atât de cald pe vremuri, / te-ai rătăcit (...) De speranțe / nedezmințite și dorinți își simte inima-n piept
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ea consideră că, datorită imensului volum de cunoștințe acumulat, știința modernă și-a creat prea multe specializări, a devenit extrem de fragmentară, de analitică, de fracturată, pierzînd din vedere întregul, ansamblul. Astfel, ea a intrat în criză. Dar iată că reapare nostalgia unității, recunoașterea faptului că suntem construiți după același ADN, dincolo de multiplicitatea manifestărilor, că aparținem aceleiași Ființe și preocuparea de a descoperi ceea ce este general valabil și general aplicabil. Se vorbește despre teoria sistemică, despre filosofia sistemică și despre metodologia sistemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
imposibilitatea practică a plății salariilor pentru salariații bugetari vreme de luni de zile. Avem atît de multe de învățat din acest contramodel postsovietic... Autoritatea legii este un vis îndepărtat, iar necesara asanare economică un proces extrem de dureros, ce reaprinde vechile nostalgii. Pe acest fond, instabilitatea politică ar avea un efect negativ multiplicator. O altă circumstanță agravantă o constituie reducerea prețurilor pe piața mondială a petrolului, gazelor naturale, lemnului ș.a., 80% din exportul rus bazîndu-se pe aceste produse. Invocatul "federalism corporatist" apare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
gazului din iarna lui 2009, ne-am lămurit. Prima provocare majoră la care Anne de Tinguy crede că Rusia trebuie să răspundă este "ieșirea din imperiu", adică trecerea de la statutul de imperiu la cel de stat. Aceasta presupune renunțarea la nostalgii și punerea bazelor unor relații de toleranță și cooperare voluntară, și nu de constrîngere. Greutatea moștenirii e mare. Vor putea face față rușii acestei provocări? După părerea mea, nu. Poate "Mama Rusia" să renunțe la crispările ei naționaliste? Iarăși, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
propriile criterii după care își alege elementele care merită reținute. Acestea vor popula opere noi și vor opune discontinuității din literatura universală un aer de socializare textuală în care lectorul trăiește, relaxat, certitudinea că timpul este permisiv, un prezent continuu. Nostalgia originilor, ca întoarcere la hipotext, înregistrează un dublu aspect : intertextualitate și intratextualitate. Intratextualitatea traduce, în termeni eliadieni, o formă individuală a nostalgiei. "Ceea ce se produce este ca o continuă respunere a sinelui" (Vaillant:1992, 33). Fiecare om manifestă nostalgia propriului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un aer de socializare textuală în care lectorul trăiește, relaxat, certitudinea că timpul este permisiv, un prezent continuu. Nostalgia originilor, ca întoarcere la hipotext, înregistrează un dublu aspect : intertextualitate și intratextualitate. Intratextualitatea traduce, în termeni eliadieni, o formă individuală a nostalgiei. "Ceea ce se produce este ca o continuă respunere a sinelui" (Vaillant:1992, 33). Fiecare om manifestă nostalgia propriului illud tempus de pildă, copilăria. Explicația acestei porniri este legată de faptul că timpul erodează condiția umană și cosmică, după cum apreciază istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
continuu. Nostalgia originilor, ca întoarcere la hipotext, înregistrează un dublu aspect : intertextualitate și intratextualitate. Intratextualitatea traduce, în termeni eliadieni, o formă individuală a nostalgiei. "Ceea ce se produce este ca o continuă respunere a sinelui" (Vaillant:1992, 33). Fiecare om manifestă nostalgia propriului illud tempus de pildă, copilăria. Explicația acestei porniri este legată de faptul că timpul erodează condiția umană și cosmică, după cum apreciază istoricul român al religiilor, iar din timp în timp se simte nevoia unei revigorări. Prin intratextualitate, "autorul, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se deslușește fără dificultate spectrul de conotații al seriei intaratextuale a cromaticii.Vom urmări desenul constelației intratextuale (S5) care unește seria intratextuală a lui înalt/adânc (alta,-um,-us) cu seria intratextuală a culorilor. (S5a) Părea că deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]