5,144 matches
-
vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate, alunecări de teren, boli. În privința bolilor Geronimo îi întrerupea brusc și mânios. Așa că bătrânii se opreau câteva clipe, după care oftau și vorbele lor alunecau spre tineret, spre lipsa locurilor de muncă, spre lipsa de încredere în viitor. Dar, în fine, afla și ceva nou despre ce-l aștepta pe fiul său, și sărmanul cismar simțea cum i se frânge inima
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atunci când, stând de vorbă cu acei bieți oameni, le simțise revolta. Uneori da, uneori nu.Dar de îndată ce pricep că cel cu care stau de vorbă nu e un jandarm al spaniolilor, ies din letargie, se uită-mprejur, ascultă vântul și oftează: "Oricât ar fi ei de mari, în spatele norilor există soarele". "Mușcă, mușcă mereu, dar când ajungi la os, vine rândul osului să te facă să simți o mușcătură ca de cal". Sunt oameni care moștenesc înțelepciunea și inima celor din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar există ceva și mai rău. Printre ei există un obicei și mai orbil: dacă o muscă se întâmpă să le cadă în farfurie, nu fac caz de asta și o-nghit fără să le fie scârbă, cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mod intenționat: „Rău faci, rău găsești”; „Dacă faci ce nu trebuie, va trebui să auzi ce nu vrei”; „Nu vorbi vorbe-ncurcate,/ Ne-nțelese-ntunecate”; „Nu face rău celui ce-ți poate face mai rău” etc.) Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar venina. (Orice organism aflat sub o presiune Își găsește mecanisme, mai mult sau mai puțin naturale, de detensionare: „Scârba de seară s-o lași pe dimineață”; „Cine plânge pentru toată lumea orbește”; „Cine are minte multă tace
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Colosul vrea să se ridice din somn și din noroi! Templul din spinare-i se clatină și se croiește, columnele susținătoare pornesc în lături, iar idolul din templu, cu cununa căzută, cu brațe disperate, aleargă să scape de pieire”2). „Oftînd, palate de-ți lucrez,/ Eu știu și bine a dărîma”, amenință „muncitorul” lui Bacovia, în consonanță cu „declarațiile de principii” ale „marxiștilor” din presă. Rar în zilele noastre, prezent doar în reportajele de la poliție și în cronicile judiciare, „monstru” era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de plumb,/ Și flori de plumb și funerar vestmînt-/Stam singur în cavou... și era vînt.../ Și scîrțîiau coroanele de plumb”.) îl întîlnim în „Panoramă” („în jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hîde și fixe priviri./.../ în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”.), în „Poemă în oglindă” („Vezi, din anticul fotoliu - /Agonia violetă,/ Catafalcul,/Și grădina cangrenată”), în „Sepulcre violate” („Și ce-am văzut era straniu/într-un copac am găsit un craniu,/Pe o cruce niște cozi blonde”.), în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sufletul, deplin”.3) Grav în toate, Bacovia s-a angajat cu maximă seriozitate în „jocurile” de acest gen, iar faptul a lăsat urme asupra sa. „Princese” între curiozități, poemul „Panoramă” o cuprinde și pe aceasta: „în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”1). Fiecare înțelege că e vorba de niște vitrine cu păpuși animate de un mecanism invizibil. Dar de ce „princese” și nu „prințese”? Nu cumva Bacovia, care nu-i suferea pe pedanți, comite el însuși aci păcatul de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acesta din urmă lipsind din poezia sa1). Ce fel de îndrăgostiți însă? Dintre cei chinuiți de povara sentimentului, atinși de disperare. Siluetele lor se desenează, prima dată, în „Nervi de toamnă”: „E toamnă, e foșnet, e somn.../ Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
titluri de rubrici. El e în „aerul timpului”, inevitabil. Recurgem la vorbele lui pentru a caracteriza nebunia lumii contemporane, violența, sărăcia, lipsa de perspectivă, mizeria, disperarea. Iar acesta nu mai e un gest de afectație literară, ci unul firesc, evocator. Oftăm cu Bacovia („Ce lume goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de toate...”). Trăim deci și „ca-n Caragiale” și ca-n Bacovia. Lumea romînească oscilează permanent între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cîte-un pahar lui biet Barbu Lăutar", el își ridica paharul dacă eram la pahare ciocnea cu noi, îl golea dintr-o dată, stînd apoi lung timp, dus pe gînduri. Iar dacă-l cînta cînd nu eram la pahare de vin, el ofta numai și sfîrșea cu cuvintele sale melancolice: "Of... neamul nevoii!"144. De observat că, în asemenea ocazii, Barbu Lăutaru servea poetului numai de pretext. "Lăutarul", cu cîntecul, era acum însuși Eminescu, care, deși trecuse cu puțin peste 20 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la apogeul secolului Luminilor a fost visată și conceptualizată de principalii săi interpreți. Prin ocultarea noțiunii de păcat originar, arierplanul escatologiei biblice este, fără îndoială, în întregime bulversat. Totuși, în Adaos la Călătoria lui Bougainville, bătrînul tahitian al lui Diderot, "oftînd după frumoasele zile apuse ale țării sale", apără de invadatorul venit din altă lume tocmai această stare de inocență primară, intactă, castă, neatinsă, necunoscînd răul și nici păcatul originar. Sîntem nevinovați, proclamă el, sîntem fericiți și tu nu poți decît
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tot vorbind într-una, îi împinse într-o capelă plină cu balustrade, dădu la o parte vreo cîteva și dezveli un fel de pietroi, care putea foarte bine să fi fost o statuie prost făcută. Asta împodobea odată, spuse el, oftînd prelung, mormîntul lui Richard Inimă-de-Leu, rege al Angliei și duce de Normandia. Numai calvinii, domnule, l-au adus în starea asta. L-au înmormîntat, din răutate, în pămînt, gol, sub scaunul episcopal al înalt preasfinției-sale. Uitați-vă, aici e ușa
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
culori trandafirii tot ce e străin și în negru tot ce are aparență românească. Și, făcând așa, se crede foarte occidental și foarte civilizat. Ceea ce însă nu l-a împiedicat, toată vremea cât a umblat printre minunățiile civilizației străine, să ofteze adânc după naționalii mititei. Excesivul nostru autocriticism în toate domeniile e cel mai inofensiv verbalism. De aceea nici nu e luat în serios de nimeni, nici măcar de criticii respectivi. Totuși, călătoria, chiar fără voința călătorului, devine o explorare. La Berlin
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
noroacele." Copila, deșteaptă, "cum îi dedese soarta să fie", ajunge în trei luni de zile să se poarte de "parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată de-mpărat se născuse". Soacra, deși o duce bine la palat, oftează adesea: "bine mai e omul la casa lui!" Trec 15 ani; între împăratul vecin, care le cotropi țara, și ginerele văduvei se iscă un război, în urma căruia ginerele este prins și dus la curtea potrivnicului. Chiar dacă acolo i se făceau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
snobul (sine nobilitas) lui Caragiale este în ultimă instanță recuperabil și emană chiar o adiere de discretă și veritabilă poezie a echivocului: "...cu sufletul încărcat de fermecătoare amintiri, seara, la București, cînd își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftînd: Ah, mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!" Din perspectiva care interesează aici și acum, o interesantă relație între Ion Luca și Mateiu stabilește Vasile Lovinescu care recunoaște la ambii o vulgaritate a primului fond din moment ce "și în om și în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
zeu învins, părăsit de puteri și umilit. Eu mă uitam la el, mi se rupea inima de milă și nu știam ce să-i spun. După câteva minute de tăcere, își împreună mâinile și, ridicându-și aiurit ochii în sus, oftă din adânc și repetă rar, c-un glas nespus de sfâșietor: „Of, Doamne, Doamne!...” Era în acest suspin al lui și-n aceste cuvinte sinteza întregei lui vieți, și poate c-o ultimă străfulgerare de conștiință a străbătut în clipa
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
universal. Stilul indirect, confesiv, conturează un spațiu oglindă care transformă umanul într-un alter ego al codrului: "Prin pădurea rămuroasă, / Toate crengile se lasă, / Și se lasă la pământ / Și mă-ntreabă de ce plâng, / Cum n-oi plânge ș-oi ofta, / Dacă n-am pe nimeni, / Numai pe mândruța mea / Care mă iubesc cu ea. Și la mine, în grădină, / O prins doru rădăcină. / Ș-am chemat un om să-l sape / Și nu l-o mai putut scoate; / Ș-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Această co participație a elementelor naturale la viața umană este pusă în evidență de interogațiile interne explicative: În pădurea-ntunecoasă / Toate crengile se lasă, / Se lasă pân la pământ / Și mă-ntreabă de ce plâng. Cum n-oi plânge ș-oi ofta? / Rău mă doare inima; / Că la mine în grădină / A prins scârba rădăcină. Și l-am pus pe-un om s-o sape, / De scârbă ca să mă scape / Și el a săpat de-un stat, / Dar de scârbă n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rechizitele școlare necesare programului școlar; - solicită permanent atenția profesorului; - își deranjează colegii cu atitudinea și neștiința sa; - este dezinteresat să învețe ceva nou; Elevul depresiv - nimic nu-i stârnește curiozitatea; - stă izolat de ceilalți colegi; - de obicei, este comod și oftează; - are sentimente de inutilitate, frustrare, autodepreciere și oboseală; - are o percepție negativă față de sine și față de ceilalți; Elevul agresiv - este intolerant la frustrări; - nu are capacitate de autocontrol; - are izbucniri frecvente; - este interesat de satisfacerea propriilor trebuințe; - îi culpabilizează pe
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
persoană absolut extraordinară“. (trad. n.) Doamna de Motteville remarca șocată:„După ce s-a închinat, s-a aruncat în fotoliu și-a pus picioarele de o parte și de alta, peste brațele scaunului. A intrat în transă și a început să ofteze des și adânc, apoi brusc s a ridicat ca și cum un zgomot ar fi trezit-o la realitate. [...]Este absolut extraordinară[...] Aproape toate acțiunile sale sunt cumva extravagante [...] sub nici o formă nu seamănă cu o femeie, și nu are nici măcar modestia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dedramatiza prin derizoriu, a păstra zâmbetul, a tachina, a căuta un aspect pozitiv cu orice preț Ascultarea superficială A reacționa la detalii, a solicita repetarea relatării, a da din cap, a face remarci grosolane ("a fost greu într-adevăr"), a ofta Egocentrism A întrerupe ca să vorbim despre propria persoană, a vorbi despre propria persoană după relatare, a întrerupe, pentru a pune întrebări (Sursa: B. Rimé, 2008, p. 256) Rezumând, putem spune că pentru o reacție și pentru o atitudine adecvate este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Astăzi a fost prima zi în Camera de Așteptare. Cam plictisitor 1000 de persoane decedate dintre care de trei a trebuit să veghez 60 de zile pe Pămănt pănă mor de-a binelea. Acum înțeleg de ce se numește Așteptare.” Gavriel oftă. „Asta e partea ușoară.” „Nu contează! Abia aștept, acum hai la treabă.Găsești hărtie și cerneală în sertarul din birou. Hai odată!” Și se apucă de scris. Vedea cum cerneala stiloului impregna pe hărtie lumea în care crescuse însa abordată
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
mă scol devreme sau și mai și, doar... off. Că îl întrebam apoi dacă off e de la oftat sau e off opusul lui... on și vrea să-mi zică ceva cu asta. Încerca să-mi explice cu năduf că e oftat și nu se descurcă cu scrisul, de fapt mă întrebam dacă se descurca cu vreo formă de interacțiune, oricare ar fi fost ea, și chiar fusese dureros de sincer când mi-a spus: păi da, ce să fac? ... ție ți-
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
gunoiul și de curățat aspiratorul, participând cu entuziasm la tot felul de treburi casnice. Și știe și altele, de pildă își întâmpină musafirii cu un întreg discurs și nu poți vorbi de el fără să ciulească urechile. Câte seri am oftat la unison numai eu și el știm, și nu se lasă dus de lângă mine orice ar fi, e în stare să stea ore cu ochii nedezlipiți de ceea ce fac, cum nedezlipit la somn a fost de patul meu, din momentul
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mai jos: (a) "După ce îi înapoie lui John pălăria, răsuflă de mai multe ori ușurat, căci ăsta îi era obiceiul atunci când ieșea dintr-o ananghie." (J. M. Barrie, Peter Pan) (b) " După ce umblă cât umblă, cu ochii pe jumătate închiși, oftă fără să știe de ce, fără să știe ce vrea, și se lungi pe iarbă, la umbra unei perdele de chiparoși. Cum sta lungită, o apucă o piroteală și, cum privea într-un adânc fără fund, printre genele lungi, i se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]