5,945 matches
-
a făcut, în parte constrânsă de împrejurări, dar totdeauna cu totală devoțiune, și muncă de bărbat și munca de gospodărie, de familie, de bună creștere și de educare a noastră a copiilor, având însă intuiția nativă de a nu afecta orgoliul tatălui întru deplina armonie familială. Nu avea decât patru clase primare ... avea în schimb 17 ani de-acasă ... crescută în mediul de muncă și de educație tradițional-răzeșească. Mama (cu 4 din primii 5 copii eu fiind primul din stânga) 1932 Datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
sunt mai puternici ca oricând. Ono însuși simte nevoia să-și liniștească rudele că n-o să-și ia viața, dar i se răspunde că oricum n-are de ce, n-a fost el așa de important încât să se simtă vinovat. Orgoliul lui suferă în tăcere, chiar dacă își dă seama că ar fi cazul să fie recunoscător pentru această anonimitate. Nu se poate să nu remarcăm ironia acestei dileme, a fi acuzat fiindcă afost cineva, sau a fi un nimeni căruia i
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
parte ca motiv intensitatea trăirilor închise în lumea plutitoare a lui Ono. Călătorim printr-o lume chinuită. Ono ține din toate puterile la reputația lui ca pictor, chiar dacă trebuie să se dezică de ea. Nu are puterea să se umilească, orgoliul lui vrea să triumfe chiar și atunci când recunoaște că a greșit. În mod simbolic, la poalele dealului pe care se află casa lui Ono se găsește Puntea Ezitării: ezitare între două moduri de a trăi, între două lumi în cele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au mai scris și alții despre lucrurile pe care le descriu eu, dar, iată, chiar și folosind cuvintele lor, eu sunt eu, inconfundabil". Notele au doar rolul de a înconjura poemul cu o aură de literatură din toate timpurile, sporind orgoliul poetului cu un aer de prefăcută modestie: mulți au scris și totuși ce puține scrieri rămân cu adevărat în amintire și schimbă cursul poeziei, al literaturii. Tărâm pustiu e manifestul secolului XX; el a schimbat nu numai statutul poetului, ci
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sufocă pe autor. Îmi place critica în care se judecă ce a făcut autorul cu tema aleasă, nu cea care îl dojenește pentru alegerea lui, demonstrând cu dovezi. Îmi displace critica motivată în primul rând de politica literară, resentimente ori orgolii personale. LV. Nu ești prea încântat de lumea universitară, o folosești ca inspirație pentru tiparele comice pe care îți construiești intriga. În esență, ideea este că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflezi direct, (v.
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
refacă atmosfera creatoare din Academia platonică de odinioară, de evocare a sufletului ca pe o esență, pe care să-l ferească de "precipitațiile" la care era expus de problemele pământești. "Căci dacă sufletul uman ar ceda seducțiilor lumii materiale și orgoliului și nu s-ar constitui într-o lume a sa în sine, acesta ar fi abandonat de sufletul universal" (Mueller, p. 100). În fața tentațiilor lumii materiale, sufletul trebuie să se purifice, să renunțe la atracțiile trupești prin încercarea de a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sale și de valoarea excepțională a lui Richelieu, îi acordă acestuia o încredere deplină, în ciuda furtunilor. Mai tîrziu, cardinalul va rezuma într-o frază celebră sarcina pe care și-o ia începînd din 1624: "să distrug mișcarea hughenotă, să micșorez orgoliul marilor nobili, să-i constrîng pe toți supușii la îndatoririle lor și să ridic numele [regelui] printre națiunile străine la locul unde trebuie să se afle". Ar fi totuși greșit să ne imaginăm ministeriatul lui Richelieu ca executarea punct cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1661, Ludovic al XIV-lea, care avea atunci 22 de ani, își anunță dorința de a conduce de acum încolo el însuși, fără prim ministru. Gustul său pentru "meseria de rege", hărnicia, inteligența sa sînt din nefericire alterate de un orgoliu care își găsește originea și justificarea în teoria monarhiei de drept divin și care nu va face decît să crească cu vîrsta. Profund pătruns de demnitatea regală și de drepturile și îndatoririle pe care ea le implică, Ludovic al XIV
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În sine. Motivația afectivă este determinată de nevoia omului de a obține recunoașterea celorlalți și de a se simți bine În compania lor. Performanțele sportivilor neprofesioniști sunt determinate de motivația afectivă; elevii și studenții Învață din dorința de a satisface orgoliul părinților sau pentru a nu le pierde dragostea sunt antrenați prin acest tip de motivație. În organizație, motivația afectivă poate apare, spre exemplu, sub forma acceptării unor sarcini și posturi din dorința de a nu fi considerat incapabil sau rău
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
În sine. Motivația afectivă este determinată de nevoia omului de a obține recunoașterea celorlalți și de a se simți bine În compania lor. Performanțele sportivilor neprofesioniști sunt determinate de motivația afectivă; elevii și studenții Învață din dorința de a satisface orgoliul părinților sau pentru a nu le pierde dragostea sunt antrenați prin acest tip de motivație. În organizație, motivația afectivă poate apare, spre exemplu, sub forma acceptării unor sarcini și posturi din dorința de a nu fi considerat incapabil sau rău
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
uitau unii la alții și nici unul nu îndrăznea să răspundă. - Hai să vedem, nu răspunde nimeni? Insistă împăratul. Atunci o copilă ridică mâna cu timiditate și spuse: - Sire, Excelența voastră aparțineți împărăției lui Dumenezeu. Un surâs de satisfacție și de orgoliu lumină fața împăratului, care, emoționat a îmbrățișat pe acea copilă și dăruindu-i o monedă de aur i-a spus: - Într-adevăr, toți oamenii aparțin împărăției lui Dumenezeu, iar tu roagă-te ca împăratul tău să nu aibă niciodată nefericirea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
gata de a se vinde și a vinde pe oricine, numai din pizmă; Căprui - “posesorul” este un spirit întreprinzător remarcabil, gata de acțiune reușită; Căprui cu nunanțe gălbui - arată talent debordant, dorință de afirmare; Negri - exprimă vicelnie, dar și tenacitate, orgoliu nemăsurat, până și în probleme insignifiante; Gri - ins ponderat, reținut în a întreărinde fapte ieșite din comun. Inspiră încredere, însă cu anumite limite; Ochii de culoare palidă - tipul enegmatic, dar caracter de mare încredere; la fel , fidel și tare calculat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate intelectuală, fire ambițioasă. Ce semnifică ridurile de pe frunte? Lipsa ridurilor - fire rece, ipocrită, insensibilă, lață; Cu riduri orizontale - moliciune, blegie, nehotărâre în acțiune; Cu riduri verticale - energie, hotărâre de a intra în acțiune; Cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nu crede în puterea rațiunii autonome. Conceptul modern de autonomie a rațiunii vine din umanismul păgân, adică din încrederea nelimitată în puterea individului de a se ridica deasupra lumii formulându-i sau dictându-i legile lui. E o atitudine de orgoliu, care reproduce la infinit și consacră păcatul lui Adam, căzut prin trufie în clipa când îl îmbăta iluzia înălțării prin propria-i natură. Lumea dinainte de Hristos a gândit în această autonomie; lumea modernă, divorțată de Hristos, s-a întors la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca lipsit de fundament. Forma cea mai ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de prisos să amintim că autonomia e altceva decât ideea libertății creștine. Pornind din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei individuale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a crea, dar creația lui nu e destinată obscurității, ci publicității. Arta e prin natura ei generoasă: frumusețea pe care o descoperă vrea s-o împărtășească lumii, căci frumusețea există pentru a fi admirată. Fie că și-o proclamă cu orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu. Să trăim în viața de toate zilele ca burghezi, zicea Flaubert, dar să creăm ca niște semizei. Profetismul însă, chiar când e de nuanță artistică, implică ideea morală. După cum am văzut, Edgar Poe atribuie poesiei truda de a coborî lumina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o putere covârșitoare, recurge fie la artificiile formale ale tuturor lozincilor abracadabrante ce bântuie arta, fie la pornografie, fericit că a provocat o celebritate de scandal sau a cucerit astfel grația gustului vulgar. În artă, mai mult ca oriunde, invidia, orgoliul și setea de glorie inventează cele mai mizerabile mijloace de exhibiție pentru a cuceri atenția publică. Și nu e metodă mai practicată pentru a o cuceri decât tocmai simularea disprețului față de vulg și izolarea ostentativă în turnul de ivoriu al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne îngrozim de puterea lui devastatoare, tot astfel admirând opera, să ne facă să ne îngrozim totodată de negativismul diabolic al păcatului. Operele imorale sunt acelea care apoteozează voluptatea ca scop în sine și în care autorul însuși își asumă orgoliul cinic al păcatului. Romanele lui Andre Gide și Marcel Proust, contrafacerile lor în literatura noastră, nudurile obscene din plastică și aproape toată arta iudaică fac parte din această categorie diabolică a perversității artistice. Obiectul unei asemenea arte nu e omul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mod de experiență e prea subtil pentru o metodă împrumutată din domeniul fizicii cu tendința de stereotipizare a celor mai înalte fapte sufletești. Izvorul atâtor explicații fanteziste stă în metoda cu totul inadecvată la obiect, dar nu mai puțin în orgoliul savant. Pe de o parte știința nu poate explica totul, dar pe de altă parte ea vrea să explice totul. Sunt foarte rare cazurile când, în fața misterului nepătruns, savantul își declară cu modestie insuficiența mijloacelor. Orgoliul îi face pe cei mai mulți
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu mai puțin în orgoliul savant. Pe de o parte știința nu poate explica totul, dar pe de altă parte ea vrea să explice totul. Sunt foarte rare cazurile când, în fața misterului nepătruns, savantul își declară cu modestie insuficiența mijloacelor. Orgoliul îi face pe cei mai mulți să construiască aparențe ale adevărului, sub care se disimulează de obicei neajunsurile științei care, în realitate, e limitată ca orice lucru omenesc. Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exces de sensibilitate nativă pune distanță între geniu și lume, din pricina vulgarității ei sau a vremelniciei frumuseților ei, fără ca el să aibă neapărat conștiința morală a cauzei adânci din care se naște această desfigurare. Adesea se adaugă la aceasta un orgoliu rănit de felul cum lumea reacționează față de opera lui. Beethoven e furios și deznădăjduit că oamenii nu înțeleg puterea mântuitoare pe care o aduce divina lui muzică. Orgoliul se ține de conștiința superiorității geniului. Alfred de Vigny, care declară în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din care se naște această desfigurare. Adesea se adaugă la aceasta un orgoliu rănit de felul cum lumea reacționează față de opera lui. Beethoven e furios și deznădăjduit că oamenii nu înțeleg puterea mântuitoare pe care o aduce divina lui muzică. Orgoliul se ține de conștiința superiorității geniului. Alfred de Vigny, care declară în prefața nemuritoarelor sale poeme că genul acesta e creat de el în literatura franceză, a dat o expresie magistrală acestui sentiment în celebra poesie Moise, unde nefericirea geniului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Vigny, care declară în prefața nemuritoarelor sale poeme că genul acesta e creat de el în literatura franceză, a dat o expresie magistrală acestui sentiment în celebra poesie Moise, unde nefericirea geniului apare din pricina nemăsuratei lui măreții față de muritorii comuni. Orgoliul lui Ovidiu găsește versuri de foc chiar în elegiile sale, scrise în nenorocirea exilului, pe țărmul barbar al Pontului Euxin. Iar Eminescu trăiește același sentiment al superiorității, ce pune între el și lume o distanță siderală, când scrie: Trăind în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Euxin. Iar Eminescu trăiește același sentiment al superiorității, ce pune între el și lume o distanță siderală, când scrie: Trăind în cercul vostru strimt. Norocul vă petrece. Iar eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Pentru ascet însă, orgoliul e păcatul capital, care a adus prăbușirea omului, durerea și moartea în lume. Căderea lui Adam din dumnezeire, cum scrie în Filocalie, decurge din păcatul orgoliului. Ascetul nu urăște și nu disprețuiește lumea ca făptură cosmică a lui Dumnezeu, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]