7,232 matches
-
feminității într-o arie a ambiguității, abandonată complet pulsiunilor sale sexuale. Într-un alt tablou, senzualitatea se dublează de o notă de reverie. Culcată pe niște perne pe un divan, cu o moliciune orientală de odaliscă, femeia pare transportată în paradisul artificial al unei feerii opiacee, în timp ce farmecul corpului este expus privirii. Cearșaful îi maschează discret sexul, însă nu dintr-un reflex pudibond, Pallady nu se va reține în a doua perioadă a sa să prezinte sexualitatea feminină de o manieră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul simbolismului în artele plastice și, în particular
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de figuri feminine în atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul de recluziune în care feminitatea se recuperează în contextul unei reverii amniotice în uterul vegetal al unei jungle tropicale. Reprezintă această junglă un paradis pierdut sau face aluzie la experiența tahitiană a lui Paul Gauguin de a cărei pictură Cecilia Cuțescu-Storck a fost puternic influențată? Spre deosebire de luxurianța vegetației pictată pe plafonul holului, în celelalte două săli, atelierul se transformă într-un templu al artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tropicale cu un foliaj stilizat, spre deosebire de corpurile groase, pline de sevă ale arborilor din panourile decorative. În arabescul foliar se pot desluși animale exotice întregind ansamblul decorativ mural: lemurieni, papagali Ara sau peruși, un leneș 593, o bufniță, păsări ale paradisului, pasărea rinocer etc. Plafonul transformă holul-atrium într-o fastuoasă și intimă seră exotică, pictată. În colțurile acestei sere se află grațioase personaje feminine îmbrăcate în veșminte la rândul lor exotice, asemănătoare unor sari-uri indiene, cu decorațiuni florale, dar având
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perspectiva mitică presupune distrugerea mitului, iar cea fizionomică, anihilarea aparențelor. Perspectiva politică, potrivit punctului de vedere marxist al lui Benjamin, nu reprezintă încununarea dezvoltării istorice, ci un moment de ruptură, evidențiind istoria ca dezastru, în vreme ce orașul poate întruchipa alegoric promisiunea Paradisului sau teama de Infern. Nu în ultimul rând, orașul este un text plin de mistere, care așteaptă să fie descoperit. Contrar credinței în marile narațiuni, specifică secolului al XIX-lea, povestea care generează orașul este fragmentară, discontinuă și dislocată, creată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Island) are loc în fiecare seară un spectacol înfățișând bătălia dintre vasul piraților și vasul englezesc pe o lagună artificială asemănătoare celei din Caraibe. Pe strada pe care se află cazinoul Mirage, cu tema Hollywood-ului, dar și a strălucirii și paradisului tropical, se află un vulcan-fântână, care erupe spectaculos noaptea din 15 în 15 minute. La suprapunerea narațiunilor și a firmelor care, după opinia lui Benjamin, ar transforma orașul în text, se adaugă caracterul fragmentar al experienței urbane, care, pentru adevăratul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
I.L. Caragiale", București, secția Operatorie (1984). Doctor în Arte, Cinema și Media (2003). Filmografie (selectivă) • Ion Nicodim-Trecătorul pământului, (1998), Premiul Special la Millennium Film Festival on Fine Arts (Szolnok, Ungaria) • dAPERTutto (2000) • Eminescu sau călătorie virtuală în absolut (2000) • Imposibilul paradis (2001), Premiul UCIN • Exercițiu de libertate (2003), Premiul UCIN • Muzeul de la șosea (2006), Premiul UCIN • A fi sau a nu fi (2007) • Porto Franco 2000 (2011), Premiul pentru imagine la Festivalul Internațional de Film Dakino, București • Crulic drumul spre dincolo
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și vopsitul părului”, în vreme ce frizeria Lux avea angajată, începând cu anul 1930, o „coafeuză din Drezda, specializată în ondulațiuni cu apă și ondulațiuni perfecte cu fierul”. Doamnele puteau opta pentru „coafuri en-vogue, aranjamente pentru mirese, maniquire” ș.a. Parfumeriile „Sanitas” și „Paradis” comercializau „anexe ale toaletei” precum „rouge, pudră, eau de cologne” aduse de la „cele mai renumite făbrici mondiale” - Richard Hundnut (New Yorkă, Caron, Guerlain, Laenthèric, Colgate’s Palmolive, Coty sau Bourgeois -, iar bijuteriile și diferite alte accesorii erau achiziționate de la „Bijuteria
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cei mai buni oameni de cultură erau și cei mai buni politicieni. Epoca aceea s-a dus. Imixtiunea cea mai mare a avut loc în perioada totalitară, însă din punctul de vedere al susținerii culturii, epoca totalitară a fost un paradis. Mă refer aici la Carol al II-lea și la comunismul de dinainte de Ceaușescu. Ce s-a întâmplat în vremea lui Ceaușescu a fost o aberație. Întotdeauna, într-o țară latină, politicul va influența cultura. "Aș numi această perioadă drept
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o sofa? Niciuna: sofaua e un pat olog, doctorul asemenea"; vezi, în alt context, relaționarea dintre mic rob și microb. Din motive gastronomice, Caragiale a menținut inclusiv în perioada berlineză o relație cu totul specială cu patronul magazinului de coloniale Paradis din Sinaia, Gh. Matheescu: patronul îl aproviziona cu icre negre, pastramă, halva; Caragiale îi făcea publicitate în versuri pe care le publica în propriile reviste pe motive de... rafinament artistic descoperit la cel care va ajunge primar al pomenitului oraș
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rafinament artistic descoperit la cel care va ajunge primar al pomenitului oraș: "Filosofu-antic, vestitul Epicur, om rafinat, Iubitor de trai cuminte, De-ar fi trăit și aflat Că-n piața veche-n centru La Sinaia, a deschis Eminentul Matheescu Magazinul Paradis Cu familia în grabă La Sinaia-ar fi venit Și pe tot sezonul verii Aici s-ar fi stabilit. O! Desigur, orice-ar zice Un ursuz de pesimist, Băcănia-i mare artă, Matheescu mare-artist!" S-a făcut chiar afirmația că
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
criticii de până la acel moment, demontând mitul incoerentei blakeene: Această carte este o tentativă de explicare rațională a evidentelor obscurități blakeene, urmărind să ofere un fundament ferm pentru înțelegerea filosofiei sale" (1924, p. IX). Blake, subliniază Damon, "ne dă Cheile Paradisului. Dar ni le oferă în simboluri al căror înțeles trebuie mai întâi să-l deprindem. Trebuie (subl. în text, n.m.) să le găsim semnificația" (1924, p. X). Ulterior, Frye (în Fearful Symmetry: A Study of William Blake din 1947) și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată subtil la creier, lăcașul paradisului și izvorul extazului estetic. Suntem, cu toții, surprinși să descoperim aceste elemente materiale într-un context aparent deposedat de materialitate :"Daughters of Beulah! Muses who inspire the Poets Song / Record the journey of immortal Milton thro' your Realms / Of terror & mild
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și pictate ca atare" (Bentley, 2004, p. 729). Seymour Kirkup mai notează că soția artistului, Catherine, avea deplină încredere în viziunile lui Blake, subliniindu-le autenticitatea: "Mă bucur foarte rar de compania domnului Blake; el se gaseste tot timpul în paradis" (Bentley, Jr., 1975, p. 42). Demn de remarcat este faptul că atitudinea celor doi soți își are originea într-o poziție tipic swedenborgiană 108, care încurajează obiectivarea intuițiilor personale că viziuni sau că dialoguri spirituale (Thompson, 1993, p. 134). Credință
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
deschis că limbajul profetic blakean face un pas dincolo de idiomul veterotestamentar, prin aceea că viziunea divină apărată de acesta este augmentată de venirea lui Christos. Întocmai cum Bernard din Clairvaux crede că gnoza absolută le aparține doar locuitorilor angelici din Paradis 138, Blake pare a susține ideea că simțurile omului sunt înșelate de senzații, percepții și reprezentări superficiale și că numai mintea iluminata, în care simțurile sunt elevate, dobândește acces nemijlocit la realitatea revelației divine. Acesta este sensul cel mai rafinat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
imanenta a imaginației. În al doilea rând, paradoxul viziunii rezidă în statutul binar al procesului de creație estetică (și, implicit, în aspectul dual al operei de artă). Precum am aratat, Blake susține că toate cărțile sale profetice sunt compuse în Paradis și că el nu este decât un simplu scrib. Rezultă de aici că opera de artă există înaintea transcrierii ei mundane, fapt care proiectează o aură de inutilitate asupra întregului proces de creație 150. Totuși, cărțile pe care noi, exegeții
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
primordiale: pământul, apa, aerul și focul. Omnipotenta acestui numeral este, apoi, transferată la nivelul doctrinei creștine 171: atât biserică ortodoxă, cât și cea catolică accepta autoritatea a patru părinți (deși figurile diferă de la caz la caz). Cele patru râuri ale paradisului, Pison, Gihon, Tigrul și Eufratul, descrise în Vechiul Testament, definesc, în maniera simbolică, cele patru evanghelii care compun Noul Testament. Crezul creștin admite existența a patru virtuți cardinale: cumpătarea, înțelepciunea, justiția și curajul. În fine, discutând Evul Mediu și Renașterea, nu se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
despre patru "stări" (corespunzătoare celor patru tipuri de viziuni): prima ar fi cea a "întunericului", în care prevalează rațiunea, a doua este cea a "Focului" sau a "Furiei", în care prevalează energia, a treia este cea a "Luminii" sau a "Paradisului", în care prevalează plăcerea erotică, iar a patra le armonizează pe toate celelalte, fiind recuperabila doar post mortem (1969, pp. 27-28)174. În opinia mea, Beer confundă a treia stare cu a patra, experiența edenica reprezentând atributul misticului, în timp ce a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nou, să închidă râul între propriile sale frontiere, creând breșe în zidurile puternice ale Marelui Babilon, numit și "Urâciunea Pustiirii". Acest spațiu al infamiei vizionare nu constituie nimic altceva decât înspăimântătorul ansamblu al celor douăzeci și șapte de Biserici sau Paradisuri 208: "But Jesus breaking thro' the Central Zones of Death & Hell / Opens Eternity în Time & Space; triumphant în Mercy" (E: 231). Din cauza naturii aproape inexpugnabile a erorii în ipostaza ei spirituală, Viziunea Divină însăși suporta o serie de metamorfoze complicate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
chiar până la a pune un semn de egalitate între ceea ce el crede a fi stări esențialmente psihologice și cele patru niveluri vizionare. Cu o singură excepție notabilă, fiecare nivel este conotat religios: "Ulro este viziunea simplă, Iadul este viziunea dublă, Paradisul este viziunea triplă, iar Viziunea autentică este cea cvadrupla" (1969, p. 29). 175 Apropierea nu este fortuita. Cititorul trebuie să aibă în vedere faptul că Blake este un apologet fervent al artei creștine timpurii, în special al lui Fra Angelico
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
greco-latine. Această constă în patru etape: "un început (fiat al creației), o catastrofă (căderea omului), o criză (întruparea și învierea lui Christos) și un sfârșit (bruscă Întoarcere a lui Christos că Rege, urmată de înlocuirea vechii lumi cu "un nou paradis și un nou pământ"), transformând tragedia istoriei umane într-o comedie cosmică" (1984, p. 344). 178 Potrivit lui Damon, cele patru cărți elaborate de Urizen tratează, pe rând, sociologia, războiul, dragostea și știința (1988, p. 424). 179 Saree Makdisi observa că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
utilă analiză a celor patru prefețe prezente în epos, cf. Ferguson, 1978, passim. 207 Aceeași aserțiune se găsește în Chapter 3: "And Jerusalem is called Liberty among the Children of Albion" (E: 203). 208 Cele Douăzeci și Șapte de Biserici (Paradisuri) reprezintă pervertirea religiei de către război. Damon opinează (iar eu înclin să-i dau dreptate) că este vorba despre "creștinismul dogmatic în aspectele sale succesive" (1988, p. 85). 209 În opinia mea, Heruvimul Ocrotitor constituie reiterarea, la scară superioară, a figurii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
împlinirii erotice și, implicit, a celei spirituale, se realizează prin evadarea în spații paradisiace, printr-o regresiune în spații propice refacerii cuplului originar. Pășirea Cezarei pe insula lui Euthanasius recreează imaginea biblică a Evei. Eroina este goală și își regăsește paradisul pierdut: „În zile calde ea se dezbrăca și, lăsându-și hainele 'n boschet, se cobora la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumuseța nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]