8,290 matches
-
Liban căreia i-am operat fiul mi-a spus că știa foarte bine care era cauza formării pietrei În trupul lui George, băiatul ei. Am rugat-o să-mi mărturisească opinia ei, așa că Începu: „Soțul, care este măcelar, suferă de patima beției; acum doisprezece ani, pe când George era sugar, bărbatul meu plecă odată la târg. Voia să cumpere niște boi și luă asupra sa o mare sumă de bani de care a fost Însă jefuit, căci se afla În stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene improvizate
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război etc. Și Mihai Anastasiu, care mai semnează Mircea Postelnicu, publică, de-a lungul anilor, atât cronici literare: Al. A. Philippide, „Floarea din prăpastie”, Mihai Beniuc, „Poezii”, cât și scurte eseuri: „Patima roșie” și succesul de public al d-lui Mihail Sorbul, Încurajarea pictorilor și valoarea realizărilor de artă plastică, Traducătorul ideal, Între literatură și filosofie sau Despre moravurile noastre literare, Tinerii scriitori realiști, Scriitorii români și frământările spiritualității contemporane, Funcțiunea criticii
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
poezii. SCRIERI: Corturile neliniștei, București, 1968; Cântece și descântece de piatră, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1972; Transparența subpământului, București, 1972; Târziul clipei, București, 1973; Țara curcubeului de piatră, București, 1973; Eliberarea lui Bularda, București, 1974; Cercul adevărului, București, 1976; Patimile rădăcinilor, București, 1976; Aurul lui Bruda, București, 1978; Cetăți subpământene, București, 1979; Barieră pentru cocori, București, 1981; Avesalon cel bătrân, Iași, 1983; Gânduri pentru lauda pământului, București, 1983; Roata fără sfârșit, București, 1984; Taina munților de aur și alte povești
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
mai târziu, care se prezintă unitară în volumul din 1998, izvorând dintr-o sensibilitate acută la „misterul existenței în însăși existență”. Sintagma ce servește drept titlu al cărții, „omul ciudat”, este o autodefiniție a eului liric, așa cum îl lasă traversarea „patimilor”, trăirea contingenței, finitudinea sau „urgența” morții, absența scopului ultim, lipsa libertății, precaritatea sufletească. Fără trecut, amnezic, dar și fără viitor, eul liric se percepe ca obiect („dus de viață cu trăsura”, Palma), piatră sau lemn, copac (Eu, copacul sau, într-
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
Sartre. S. subliniază sinteza moral-cognitivă în configurația și în tensiunile destinelor de prim-plan, într-un „teatru de cunoaștere”, ferit de riscul uscăciunii disertative. Când este cazul se replică unei opinii critice nedrept ironice (apropierea, încercată de G. Călinescu, între Patima roșie, piesa lui Mihail Sorbul, și Act venețian). Exegetul crede că romancierul Camil Petrescu, pus sub semnul unor afinități și convergențe, parțiale, cu Stendhal și Proust, face din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, „romanul unei clarificări interioare
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri tulburi, primare, telurice. Protagoniștii, naturi impulsive, firi aprige, ajung, puși în situații-limită, să comită nelegiuiri și crime. Conflictele se desfășoară tensionat, bine dozate în scene de intens dramatism, inducând emoții puternice, cu reverberații prelungi. Un personaj ilustrativ
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
ibovnicul femeii cucerite astfel. Cei doi încearcă să fugă cu sania peste Dunăre, dar gheața se rupe și sfârșesc înecați. Dragostea, dezlănțuită până la sfidarea tuturor limitelor, îi încearcă și pe bărbați, și pe femei, care se lasă orbește în seama patimii. Hangița Iana, din nuvela Pe drumul Bărăganului (1908), dominată sufletește de argatul Mitrea Cazacu, e o variantă feminină a lui Sima Baltag. Făptuiește împreună cu argatul uciderea soțului ei, dar, măcinată de gelozie, îl denunță pe Mitrea că face parte dintr-
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
Reșița, 1996; Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin (în colaborare cu Victoria I. Bitte și Tiberiu Chiș), Reșița, 1998; Neputința de-a închide cercul, Timișoara, 1999; Provinciile cerului, Reșița, 2000; La Paradisul mineral Gruescu, Reșița, 2001; De o sută de ori Banat (Patima și pătimirile unui publicist în pustie), Deva, 2003. Repere bibliografice: Ionel Bota, Între mitemul romantic și postmodernism, „Semenicul”, 1995, 1; Dan Silviu Boerescu, Poemul ca o decență inutilă, LCF, 1995, 37; Victor Cubleșan, „Cochetăria cu fulgerul”, ST, 1996, 3; Geo
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
mânie, precum și remediile acesteia. Un loc important ocupă în opera filosofică și morală a lui L.A Seneca și sănătatea mintală, pe care el o numește „echilibru sufletesc” (tranquillitate animi), specifică stării de echilibru interior a înțeleptului care luptă împotriva patimilor sufletești, înfrânându-și-le (De constantia sapientiorum). Juvenal este cel care ne-a lăsat celebrul adagiu „Mens sana in corpore sano”, exprimând raportul de echilibru fericit al sufletului cu trupul, care este dat de sănătate. Considerând dragostea o suferință sufletească
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
contribuțiile lui L.A. Seneca, filosof și moralist sceptic, care, discutând despre „mânie”, pune accentul pentru prima dată pe remedii, în care putem vedea, în germene, ideea de igienă mintală din perspectiva unei atitudini morale asupra nebuniei. Pentru Seneca, „mânia este patima cea mai teribilă și cea mai turbată” care vine să tulbure „liniștea sufletească” (euthimia; tranquillitate animi). În sensul acesta, el recomandă următoarele remedii împotriva apariției acesteia: evitarea conflictelor la mânie; cuvântul bun; muzica și culorile plăcute, care calmează spiritul; abținerea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cele mai semnificative în epocă principiile medicale ale Școlii din Salerno, care recomanda următoarele: „Si tibi deficiunt medici, medici tibi fiant. Haec tria: mens hilaris, requies, moderata diaeta”. În epoca modernă, R. Déscartes este cel care încearcă primul să separe „patimile” de sfera morală, transformându-le în „pasiuni” și integrându-le sferei psihologiei, în lucrarea sa Les pasions de l’âme. Ulterior, ne oferă și măsuri de remediere în Reguli pentru îndreptarea sufletului. Preocupări de ordin filosofic, moral și antropologic referitoare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
argumente pentru o teorie a moralei, capabilă să amelioreze inteligența, mentalitatea, comportamentele, modul de viață socială civilizată (H. Damaye). Psihoigiena, privită în perspectiva moralei, trebuie să ofere „exemple” și „modele” pozitive de idealuri și aspirații. În sfera religioasă, pasiunile devin patimi și sunt sursa păcatului, considerat vinovăție morală. Această metamorfoză are un caracter de diferențiere semantică și traduce faptul că simptomele psihiatrice pot fi interpretate ca fiind de esență morală (H. Damaye). Acest tip de manifestări, considerate ca avându-și originea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tipică discursului tradiționalist. Poate cea mai tipică pledoarie conservatoare a lui Boerescu a fost pronunțată În 1874, În replică la o interpelare a lui Mihail Kogălniceanu referitoare la Biserica Ortodoxă (punctual, la decizia de interzicere a spectacolelor publice În Săptămâna Patimilor). Importanța practicilor bisericești era legitimată, Înainte de toate, prin argumente de ordin moral: „Respectați credința și simțul religios al națiunei; nu veniți cu substituiri filosofice abstracte sau cu considerațiuni artistice (Kogălniceanu Își exprimase Îndoiala față de calitatea muzicii bizantine), spre a combate
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
griji pentru viitor. Rentele noastre sunt la paritate - un succes strălucitor după enormele greutăți pe care le-am avut de Înfruntat cu doi ani În urmă când se credea pretutindeni că statul va da faliment. Presa evreiască ne atacă cu patimă deoarece voia să se folosească de Încurcăturile noastre bănești ca să obțină emanciparea evreilor de aici. Sunt scoși din fire pentru că le-a scăpat această ocazie favorabilă” . Ziarele germane scriau În aceeași perioadă: „Criza financiară din România poate fi considerată ca
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
august, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Creștinul postește mai ales în timpul celor patru posturi mari de peste an: Cel mai lung și mai aspru este Postul Paștelui sau al Învierii Domnului care ține șapte săptămâni. Acest post se încheie cu Săptămâna Patimilor care ne amintește de Jertfa Mântutorului. Al doilea post ne anunță bucuria Nașterii Domnului, ține 40 de zile, de pe 15 noiembrie până pe 24 decembrie. Al treilea post este cel al Adormirii Maicii Domnului, durează 14 zile, de la 1 la 14
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Național din București (1926-1949). E prima interpretă a protagonistei din piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1927) și se afirmă cu roluri ca Amalia (Hoții de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik Ibsen), Anca (Năpasta de I. L. Caragiale), Tofana (Patima roșie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venețian de Camil Petrescu). Prezență fascinantă a generației ’30, este eroina unor povești de iubire cu Mihai Codreanu, Sorin Pavel, Mircea Eliade și Emil Cioran, trezește admirația lui E. Lovinescu (participă la ședințele
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
nu apare decât Omul ascuns (1947). Piesele, admirate de unii contemporani pentru inteligență și energie spirituală, ilustrează principii morale. Călătorie-n întuneric încearcă să probeze că într-o lume deviată nu pot răzbate spre lumină nici făpturile instinctuale, stăpânite de patimi, nici cele guvernate de un raționalism maladiv. Omul ascuns este o pledoarie pentru egalitatea sexelor și pentru căsnicia întemeiată pe dragoste, pe respect și înțelegere. Impregnate de un lirism meditativ, aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
din periodice și arhive, interpretată, bineînțeles, în spiritul timpului în care au fost elaborate. În schimb, amplul studiu introductiv la o ediție din dramaturgia lui Sorbul (1956) include o exegeză critică de natură a reliefa judicios sensurile textelor. Observațiile privind Patima roșie, bunăoară, punctează faptul că, sub aparența de „anecdotă dramatizată”, piesa „îndemna la lungi meditații” într-o vreme când se montau aproape numai spectacole de divertisment, că autorul opunea teatrului bulevardier un teatru de idei, urcând pe scenă „o lume
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
și pasionat. După un scenariu scris de T. a fost realizat, în regia lui Stere Gulea, filmul artistic de lung metraj Iarba verde de acasă (1977). Alte scenarii de film (Toată lumea vrea să joace Hamlet, Vreau să cânt la violoncel, Patimile, Întâlnirea, Bucătăria de vară) s-au publicat postum. În 1977 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor. La dispariția lui T. critica literară nu îl așezase încă pe locul pe care îl merita. Omologarea faptului că este un mare prozator
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
a formula adevăruri esențiale despre existență, dar având o încredere neclintită în posibilitatea de cunoaștere prin revelație, T. a devenit un contestatar tot mai vehement al modului de viețuire contemporan. Apropiat, inițial, de cei mai de seamă frondeuri „bântuiți de patima de foc a Duhului înnoitor” (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a.), el visează, în articolul-program din „Floarea de foc”, „un stil arzător cum sunt flăcările”, menit să demoleze o ordine spirituală „hâdă”, falsă, și să reformeze viața socială. Revoltat
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.), ca și în alte scrieri apărute în „Apărarea națională” și în „Secolul XX” (Din tainele vieței, Amintiri contimporane), își privește cu seninătate viața, relatează fără patimă, ba chiar cu un surâs pornit din înțelepție, ciocnirile cu semenii. În sfârșit, când compune și improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
pref. trad., București, 1873; Heinrich Zschokke, Blondinul din Namur. Pașa de la Buda, București, 1873; Friedrich Gerstäcker, Plutașul, pref. trad., București, 1874; Goethe, Patimele junelui Werther, pref. Gr. H. Grandea, București, 1875; Wilhelm Hauff, Othelo, București, 1875. Repere bibliografice: A. D. Xenopol, „Patimile junelui Werther”, traducere din limba germană, CL, 1875, 10; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 74; Ion Gherghel, Schiller în literatura română, București, 1935, 69, 74; Amelia Pavel, Radu Ionescu, Nicolae Vermont, București, 1958, 9, 38; Dicț. lit.
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
eroina impresionând și datorită purității sufletești. Simțul progresiei pare a fi însușirea de căpetenie a dramaturgului, care într-un bine susținut dozaj injectează în text, odată cu fiorul tragic, presentimentul unui zguduitor, de neevitat sfârșit. „Vina tragică” a personajelor rezidă în patima care le-a înrobit și le devastează. Elementele de comedie sunt utilizate cu măsură, spre sublinierea contrapunctică a filonului dramatic. Deschiderile către expresionism, realismul robust, care poate fi pus alături de cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]