5,822 matches
-
toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri. Plinurile se răsuceau, Învălmășindu-se În goluri. Orificiile se umpleau de vid și apoi se goleau de la sine de același vid. Vidul crea senzații. Durere, plăcere, așteptare asiduă. Ritm, ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mariaj statornic cu muzele este suprema dorință a scriitorului. Sclipire genială Puțini sunt cineaștii care să aibă sclipirea genială de a descoperi un fapt de viață aparent banal, de a-l prelucra artistic și de a face din el o peliculă de certă valoare cu care să cucerească lumea. Artă Meșteșugul didactic poate dobândi valențe de artă paideică, dacă este practicat de oameni cu chemare și har pentru acest domeniu al activității umane, dacă munca lor este înnobilată de dăruire totală
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ci una despre care se știa precis că e mormonă, te rog să nu scapi amănuntul acesta, mă iubea și ea neînchipuit de mult și eu mă simțeam nespus de bine, ca în picătura aceea de apă; eram fericit în pelicula ei de dragoste, îți spun drept și te iubesc neînchipuit de mult, aș zice, și așa mai departe; starea aceasta de dragoste pentru tine, totală și cotropitoare, rezumă întreaga mea existență de până acum, nu știu dacă mă înțelegi; iar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toate s-au petrecut exact cum le relatez. Odată ajunși aici, v-aș sfătui să vă opriți o clipă și să recapitulați, trecând ușor cu vârfurile celor zece degete de la mâini, cu ochii închiși, peste pagini; scăpați de cuvinte, în pelicula propriei voastre disponibilități, ați afla, poate, lucrurile extrem de importante pe care, oricât aș dori, îmi e cu neputință să vi le comunic. V-aș sfătui deci să practicați exercițiul acesta de recapitulare ori de câte ori vă încearcă îndoiala cu privire la adevărul spuselor mele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ridicat de pe suflet, iar acum, nimeni... 6. Așadar, pentru că Iason, în ochii mei, reprezenta substanța altui cerc și n-aveam de gând să-i absorb ostilitatea, am spus cu glas tare, aproape declamând : „Trăim și viermuim cu toții în aceeași fragilă peliculă; uite, eu, de pildă, dacă Iason ar fi de acord, dacă Petru ar fi de acord și dacă domnul Sima ar încuviința, pentru că mi se pare că ploaia a stat, aș pleca de aici cu Zenobia, pe care o iubesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viermuit acolo, nu știu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne lipiserăm unul de altul, în beznă, iar dincolo de noi se întindea pelicula care ne cuprinde pe toți, ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi. După un timp, m-am dus cu Zenobia la pădure - noi nu ne-am despărțit niciodată, vă rog să rețineți amănuntul acesta chiar dacă uneori o să vi se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de undeva, din altă parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am văzut la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zile sau săptămâni, m-am visat în pușcărie, eu pe mine. M-am visat în pușcărie... Înainte să... L-am visat deci într-o... într-un somn din ăsta fără vise, negru, așa, cum să vă spun eu, complet negru, peliculă neagră, mi-apare figura socrului meu. Dimineața vine cineva și m-anunță c-a murit. În ziua în care a murit nevasta mea, parcă i-am auzit glasul strigându-mă în somn. Deci am niște chestii, așa, care nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care să corespundă dorințelor mele. Ei bine, atunci l-am cunoscut pe el. Keiko Kataoka Își bău apa din pahar cu o Încetineală aproape incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de moarte. Acum că erau expuse Într-un muzeu, marginile găurilor erau dezinfectate; pe alocuri betonul era scorojit, crăpat sau ciobit, Însă, cum nimeni nu-și mai făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete, vocea din fundal relata deja că prizonierii erau supravegheați chiar și când Își făceau nevoile și că li se aplicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea cenușa. La marginea vieții este ca într-o sală de spectacol, poți închide ochii ori de câte ori pelicula îți amenință memoria, poți să-i deschizi puțin câte puțin o metamorfoză voalată aplaudă. Noe și-a cioplit arca înspăimântat fiind de obsesiile sale. Noe a fost primul filosof al lumii, el și-a modelat corabia precum Dumnezeu a modelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la paranoia de a mântui specia cu o singură daltă. Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui stejar, Noe și-a construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trăgea gratia, ușa, punea lacătul în verigi, răsucea cheia de două ori, de trei ori, Ghiță încuia noaptea ca pe un deținut vinovat pentru orbirea liliecilor. Visul era o înșiruire de scurt metraje: ziua își alegea regia, decorul, personajele; noaptea, pelicula lega diminețile ca pe niște intermitențe ale memoriei. Contabilul, fericit, număra stelele, mărunțiș pentru un bilet de tramvai; Napoleon se pregătea să cucerească Ursa Mare; Newton inventa ploaia în cer; profesorul naviga într-o ecuație cu 7 necunoscute; Maria Oltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dacă stai la marginea somnului. O atingi, împarți visul în două părți egale. O privești, visul îți aparține pe de-a-ntregul. Adormi lângă ea, visele încep să ruleze precum un film de epocă, mai întâi alb-negru, apoi, color; la început, pelicula nu are glas, apoi auzi voci, muzică, vânt; florile au miros de primăvară neîncepută. Ați dormit neîmbrățișați și nu vă puteți explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când, distrat, privea un peștișor roșu care venise cu gura la suprafața apei și se Întreba, acum mai puțin distrat, de cât timp nu o schimbase, știa bine ce voia să spună peștele când tot urca câte o clipă sfâșiind pelicula extrem de subțire În care apa se confundă cu aerul, exact În acel moment revelator ucenicului filozof i se dezvălui, clară și În toată goliciunea ei, chestiunea care avea să dea naștere celei mai pasionante și aprinse polemici cunoscute În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trezit a doua zi dimineață. Era drapat cu dantelă italiană exact ca aceea pe care o folosește Dolce & Gabbana la corsete. Obloanele erau deschise și am putut să admir lacul și munții de afară, totul era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că-n Hamptons nu vezi deloc italieni. Eram destul de uluită de întorsătura pe care mi-o oferea viața. Vreau să spun, eram vie, evitasem o scenă de despărțire potențial neplăcută dintre Julie și Charlie - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fac un tort. De câte ori nu m-am pus la mintea lui și am și făcut-o. Jurnalul se întrerupe foarte des. Nu am să apuc să povestesc până la capăt călătoria. De altfel, partea de frumusețe este filmată pe o peliculă la fel de mută ca și noi în fața raiului de pe Keyes. Un rai care e cu putință și fiindcă un popor excepțional (că doar și-a strâns oameni liberi de peste tot) s-a uitat mai bine (prin reprezentanții săi, desigur) și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu mai e nevoie de noi aici, spuse Cipriano Algor, mâine dimineață, când s-au răcit, scoatem piesele, o să vedem cum au ieșit. Câinele Găsit îi însoți până la ușa casei. Apoi se întoarse lângă foc și se culcă. Sub fina peliculă de cenușă, iradiind o lumină palidă, jăratecul încă pâlpâia. Doar când jăratecul s-a stins complet Găsit a închis ochii să doarmă. Cipriano Algor visă că se află înăuntrul noului său cuptor. Era fericit pentru că reușise să-și convingă fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
singur gând: se va duce la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când să întindă mâna, cotul s-a retras. Cineva i l-a retras. — Ce faci, domnule? Mănânci porcăria asta? S-a întors, intimidat. Vocea severă aparținea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E dreptul oricui să nu revadă un film, ori un spectacol. Eu aș revedea la infinit Noaptea iguanei, All that jazz, Hair, Evita, Unchiul Vanea, Cinema Paradiso, ori Roma, dar nu și La vita e bella, La grande bouffe sau peliculele marelui Antonioni. Din Concertul lui Mihăileanu am revăzut, de zece ori, doar ultimele 15 minute. Aș revedea oricînd Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau de David Esrig, Macbethul lui Ciulei, dar niciodată Purificare de Andrei Șerban sau Trei surori al
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și inexplicabil, pentru mine. Deoarece filmele ultimilor ani mi se pare că-s făcute cu eforturi (de imaginație și finanțe) minime. Prefer filmele puțin mai complicate; nu chiar ca Avatar, dar nici precum cele În care se filmează jumătate de peliculă Într-un apartament, apoi jumătate Într-un autobuz, și filmu-i gata. Dar părerea mea, nu mai are importanță cîtă vreme producțiile românești sunt primite elogios În competițiile internaționale... Revista ComunIQue: Unii devin legende vii doar pentru că trăiesc mai mult decât
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]