34,654 matches
-
dusă? Ne-o urcat În duba aia a lor, că au o dubă cu compartimente numa’ de o personă, așa... Și ne-au dus la Jilava. Am ajuns acolo și În fața penitenciarului ne-o oprit, da’ n-am intrat În penitenciarul cu celulele acele’ groznice. În față, acolo, era o curte a birourilor și acolo ne-o dat jos din dubiță și ne-o urcat Într-un camion din ăsta deschis. Și ne-o lăsat, Doamne Sfinte, vreo zece minute ca să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mănânci, deocamdată nu facem abuz, Îi bine că poți să mănânci supă.” Când Îi vine iară tura, el avea grijă de mine să-mi deie mâncare de la restaurant, nu mâncare cum o fost... La restul le dădea mâncare ca la penitenciare, varză acră, de mirosea tot coridorul... Și zice către mine: „Am un piure de cartofi și Îți aduc, da’ nu mult, și două bucățele de carne”. Zic către el: „O, Dumnezeu vă deie sănătate!”. Odată, zice către mine: „Auzi, la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tineri, dirijați de doamna Livezeanu, care să facă naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente pentru cei din Râmnicu Vâlcea internați acolo. Lucrul era legal. Datorită și prietenului meu Vasiliu și unui cârciumar, care avea o cârciumă lângă penitenciar, am putut să contactăm pă unu’ din brigadierii dă la pușcăria din Pitești pentru acest lucru. Făcând aceste drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins În gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră tot ăia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost arestați: eu, doamna Livezeanu, fratele lu’ Dumitrescu-Coltești, avocat la Timișoara, și un profesor, Niță. Și ce s-a Întâmplat după arestare? Unde v-au dus? Am fost ținuți aicea la Vâlcea o perioadă dă câteva săptămâni, dar nu la penitenciar, la Siguranță, că nu-i zicea Încă Securitate... după care am fost trimiși la București, la Ministeru’ dă Interne. Înainte, acest Filip, care era șefu’ Siguranței, ne-a spus că a vorbit cu Nicolschi, care era ministru de Interne, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Tribunalul Militar. Cum s-a desfășurat procesul? Acolo, președintele Tribunalului era maiorul Marinescu, camarad cu un cumnat al meu, tot maior, și tot Marinescu. Acesta ne-a spus să nu fim prezentați În după-masa aceea, că vom fi trimeși la penitenciar și de acolo va fi foarte greu să fim scoși... Prin el am convins gardienii să rămânem la cumnatul meu În noaptea aia, unde am stat până a doua zi dimineață... Ne-am dus apoi la Tribunalul Militar, care ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care și oameni muncitori, cooperatori agricoli d-aici din Râmnicu Vâlcea, cum era Mirică sau cum era Răduca, care a și murit În Închisoare... Și după condamnare unde v-au dus? Imediat după ce ne-a judecat ne-au dus la penitenciar la Pitești. Am stat Într-o cameră, 53 se numea, unde erau 27 de paturi și noi eram 120... Nu să ocupa nimeni cu nimic de noi. Apă și mâncare, și În rest nimic. Dacă te mai scotea să mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
separat: țărăniști, muncitori, țărani. Și a venit duba, și pe noi, țărăniștii, ne-a dus la Galați.... Țăranii au plecat spre Gherla mi se pare, iar alții spre Aiud... Acest triaj Îl făceau ei acolo, la Jilava... Cum era regimul penitenciar la Jilava? Prost. N-aveai voie să vorbești, n-aveai voie să faci nimic. Regimul cam așa a fost În toate Închisorile, să știți. La Jilava cât ați stat? Nu-mi mai amintesc. De ce să spun... Câteva luni... Despre Galați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
hârdăul de apă, și hârdăul În care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar... Dacă Îl respectai Întocmai nu aveai probleme cu bătăi și alte chestii de genul ăsta. Eu așa am făcut... Nu trebuia să vorbești, nu aveai voie să stai pă pat Între anumite ore, În special ziua, până au făcut ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spre 11 aprilie 1959 ne-au suit Într-o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a făcut percheziție Într-un hol acolo și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă Însor io prima dată (zâmbește - n.n.). Și ea a venit și ne-a luat amprentele... Atunci ea avea un frate ofițer de Securitate și am văzut că și ea era parcă Împotriva noastră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura În gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat În penitenciarul din Pitești? Am stat aproape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, Într-o noapte, ne-a Îmbarcat În tren, dube, În vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doar șase luni... Din ’61 din vară până-n ’62 În primăvară... Atunci ne-a-mbarcat Într-un vagon de tren și ne-a coborât În Galați, unde am stat o zi și-o noapte. A doua zi, tot așa În dubă, de la penitenciar, ne-a dus și ne-a Îmbarcat pe niște bacuri din metal, lungi, mari, de 90 de vagoane unu’. Pe nește scări coboram acolo... E, și am mers așa vreo zi pe Dunăre... La un moment dat a acostat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În piept. Vă aduceți aminte cine erau bătăușii? Bătăușii cine să fie? Nu puteam ști... Ofițeri. Dar din milițieni d-ăștia am mai aflat că ne bătea și ei: a fost un sergent-major, Paschia Îi spunea... Și la Galați, la penitenciar, m-a mai bătut un țigan... L-am ținut minte până acu’, da’ l-am uitat. Și toate bătăile care le-am luat, numai În piept le-am luat și de la ei... Din ofițeri, țiu minte pe un ofițer care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
miel”. Manoliu ăsta, care era de-aicea, avea moară și ascunsese vreo zece butoaie de benzină; despărțise un beci și el credea că acolo nu i-o găsește. Și mai venea de la Securitate și ne mai ancheta și aci la penitenciar... Și vine odată de la anchetă și atunci ne-am dat seama că Ursescu ăsta era turnător. Și la proces lui i-a dat un an, că era arestat tot din ’50, și după proces i-a dat drumu’... La Galați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primare? Ce cunoșteam? Nu cunoșteam nimica. Așa! Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Cinșpe ani. Și după proces, În ’58, da’ nu mai știu În ce dată, ne-a scos În fața bisericii... Acolo la Galați a fost o biserică În incinta penitenciarului. N-ai de unde să știi mata... Acolo a făcut o secție de Împletituri, iar de jur Împrejur era celule cum e la maicile ăstea... Și când ne-a dat sentința ne-a scos acolo, În spatele bisericii, și a venit un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
an și vreo nouă luni, aproape doi ani. Acolo a fost moarte de om! Moarte de om... La Gherla, să nu uit, și vă rog să rețineți... Ne-a băgat În baie, ne-a dezbrăcat pe toți. Acolo era șeful penitenciarelor Goiciu, fost plutonier În armată, coleg acolo cu o rudă de a mea de aici din comună. A lucrat la CFR dup-aia... Ajutor al lui, poate trăiește și acu’, dracu’ să-l ieie, era Istrate. Așa. Și eram toți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia care erau considerați deținuți politici, erau și drept comun, și a venit Dunărea mare și au murit zeci și sute Înecați... Așa e cu digu’ de acolo... Cum petreceați Crăciunul sau Paștele În detenție? Corect! Domne, bune Întrebări! În penitenciar n-aveam cum, era imposibil... Cel mai frumos Crăciun care Îl făceam noi a fost la secția Salcia... Era o secție mai a lu’ Dumnezeu... Studenții, În special din partea Moldovii, făcea capră... Înțelegi? Nu stea, capră, din trestie de aia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țâgări la deținuți... Era și ei, unii, a lu’ Dumnezău... Și doar și acolo, dacă ești băiat bun o duci bine... Și comandantu’ ăsta, Nicolae Nica, a fost și pe la Galați șăf, și a găsit o femeie pe acolo prin penitenciar, cică studentă, sau nu știu ce era, și a luat-o de nevastă... Și l-am găsit la stațiune la Covasna. Golanu’ ăla cu pălărie de paie... era vai de capu’ lui, vai de curu’ lui. Da’ așa-i românu’... Ăla trebuie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost de nenumărate ori trimis la Văcărești, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delictul de presă. De câte ori Orășanu scria câte un articol violent sau atingător la Vodă, își trimitea imediat salteaua, plapoma și pernele la Văcărești. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orășanu îi răspundea: — Nu ți fie teamă, o să primești ordinul peste câteva ceasuri. Și, în adevăr, ordinul venea întotdeauna. bucureștiul în 1871 165 tunză muscălește. După aceea, ca să scape târgul și marginile de ceata
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ființau spitalele Colțea (200 de paturi), Filantropia (165 de paturi), Pantelimon (80 de paturi), Colentina (100 de paturi), spitalul de copii (90 de paturi), o maternitate (25 de paturi), spitalul Brâncovenesc (200 de paturi), spitalul israelit (24 de paturi), spitalul penitenciarului (40 de paturi), ospiciul Mărcuța (170 de locuri) - în cadrul cărora activau în total 19 medici; în același an în București dădeau consultații 23 de medici particulari și patru chirurgi, iar în 1875 erau înregistrați 92 de doctori în medicină și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
doctorului Nicolae Tomescu. Una din piesele Cloștii a vândut-o unui bijutier-ceasornicar din strada Șerban-Vodă, care a topit-o. Descoperit din cauzia indiscrețiilor sale, Pantazescu a fost osândit, precum și ceasornicarul. Acesta din urmă și-a făcut anii de osândă la penitenciarul Văcărești, iar Pantazescu la penitenciarul Cozia din județul Râmnicu Vâlcei. anul 1877 395 170. Procesul asasinilor Alexandrinei Orăscu Nicolaide și a fiicei ei, Cleopatra, în vârstă de 14 ani, a avut loc la Brașov, ucigașii - servitoarea Nagy Roszy, de 24
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
piesele Cloștii a vândut-o unui bijutier-ceasornicar din strada Șerban-Vodă, care a topit-o. Descoperit din cauzia indiscrețiilor sale, Pantazescu a fost osândit, precum și ceasornicarul. Acesta din urmă și-a făcut anii de osândă la penitenciarul Văcărești, iar Pantazescu la penitenciarul Cozia din județul Râmnicu Vâlcei. anul 1877 395 170. Procesul asasinilor Alexandrinei Orăscu Nicolaide și a fiicei ei, Cleopatra, în vârstă de 14 ani, a avut loc la Brașov, ucigașii - servitoarea Nagy Roszy, de 24 de ani, și bărbatul ei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceste puteri, se risipește tot...“ („Hoții la Muzeu“, TEL., an. V, nr. 1093, 21 noiembrie 1875, p. 1). Pantazescu a fost condamnat, în mai 1876, la șase ani închisoare, dar a fost într-adevăr ucis pe când încerca să evadeze din penitenciarul de la Cozia. Supoziția lui Bacalbașa că ar fi fost suprimat „din ordin superior“ este foarte puțin probabilă, Pantazescu încumetându-se, de mai multe ori, în toată perioada de detenție (la început în închisoarea de la Bisericani) să evadeze cu un curaj
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Societatea de tragere (dare) la semn: 110 Societatea Filarmonică Română: 104, 262 spitalul: Brâncovenesc 183; Colentina 178; Colțea 20, 178, 261, 270; de copii 174, 178; Filantropia 178; israelit 178; materni tate 178; Mărcuța (ospiciu) 178; Pantelimon 178, 197, 198; penitenciarului 178 Splaiul Independenței: 50 Stadt Pesth (Orașul Pesta) (cafeneaua; grădina; café-chantant-ul; hotelul): 118, 138 statuia: lui I.C. Brătianu 127; Anei Davila 270; lui Gh. Lazăr 124; lui Mihai Viteazul 124, 200, 214-216, 219, 227229, 234, 376, 377 Stavri (grădina): 139
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
148 Turnul Colței: 25 ulița: v. strada Union ( Suisse; grădina): 303, 378-381, 419, 420 Universitatea (v. și Palatul Universității): 25, 124, 135, 174, 227, 228, 240, 276, 283, 325, 337, 395 Uzina de gaz aerian (de la Filaret): 139, 183 Văcărești (penitenciarul): 158, 165, 201, 243, 251, 252, 262-264, 395, 406, 410 Zdrafcu (grădina): 136 Znagov: v. Snagov tabla de materii Cincizeci de ani din istoria Bucureștilor. Studiu introductiv 5 Notă asupra ediției (1987) 35 Notă asupra ediției (2013) 39 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dovedesc prostie! *Am fost trimis (împreună cu Petru Cimpoeșu și Viorel Savin) pentru o „șezătoare literară” la Casa de Copii școlari din Tîrgu Ocna, care a împlinit 20 de ani de la înființare. Sub această denumire inocentă funcționează, de fapt, unul din penitenciarele pentru minori. Cînd am intrat, curtea era dezolant de curată și pustie. Am fost conduși imediat la club, unde, în rumoarea specifică unor atari momente, se aștepta începerea serbării. Prezența noastră a fost receptată ca un semn că ea nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]