5,484 matches
-
roagă la Dumnezeu ca să vă ajute să-l vedeți liber pe fiul Ilie, să trăiască liber, fără închisoare, fără suferință! Să vă ajute și să vă întărească Dumnezeu! întru mulți ani dumneavoastră și familiei ! Măicuța Natalia Ilașcu a izbucnit în plâns: “Le urez sănătate la toată lumea, la toată Europa. Sănătate și ani fericiți! De-acuma nu mai am cuvinte și nu mai am putere...Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să-l mai văd nici eu. Poate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și îl cheamă pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce am făcut eu pe lumea asta? (plânge în hohote). M-am săturat de plâns, m am săturat de toate. Da!... Eu nu-l mai văd. Cum nu l-a văzut tata lui, tot așa nu-l mai văd nici eu.... Nina mi-a spus că tot nu poate răzbate la Tiraspol, la Ilie. La
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
al vameșului și nu-i venea a crede că românii pot face așa ceva românii să i-o dea și tot românii să i-o ia? A trecut vama plângând și nu-i venea a crede, nu se putea liniști din plâns, nu putea înțelege de ce i a oprit icoana, o icoană dăruită. Actele specificau că icoana respectivă nu este valoare de patrimoniu, avea toate parafele și semnătura donatorului. în partea stângă de Prut, în vama „moldovenească”, s-a petrecut un lucru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vadă măcar pe mama, dacă nu i o dat păgânii drumul să vină acasă. Mama a făcut tot ce a putut. Da’ tu n-ai mai venit, dragul meu. Dragul mamii!” (Plânge.) Am mai stat puțin, să se liniștească din plâns. Ne-a condus până la poartă, cu ochii tot în lacrimi. Nu bănuiam că ne petrecea pentru ultima dată. La 29 iulie 1999, la împlinirea celor 47 de ani ai patriotului român închis la Tiraspol, Ilie Ilașcu, Nicolae Dabija și întregul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
adâncimea cărărilor pe care le lasă în conștiința consătenilor, a neamului în întregime. Cred că această femeie, Natalia Ilașcu, cu soțul ei, ștefan Ilașcu, au făcut ceea ce pe parcursul anilor dumneavoastră nu ați văzut, nu ați știut, fără să fi ascultat plânsul lor. Dar putem judeca după tăria copilului lor Ilie, care rabdă de atâția ani și nu știu, dacă eram în locul lui, ținut atâta vreme în temniță, dacă nu cedam, pentru a fi în sfârșit la libertate. Dânsul stă acolo pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Să iei, de exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o mătușă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o mătușă care, în afară de bijuterii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a ajuns la 1,85 m, iar comisia medicală care l-a examinat i-a dat vestea cea proastă. Avea să crească în continuare. Într-o zi, Sofica s-a lăsat în genunchi în fața lui și s-a pus pe plâns. „Bate-mă, omoară-mă, Iliuță - a zis ea printre sughițuri -, eu sunt de vină. În nemernicia mea, c-am dorit ca orice muiere bărbați înalți și m-am ales cu un soț scurt, ți-am pus decoct de brânca ursului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ilie I. Ilie și-a dat seama că de aia îi ieșeau lui gâlme pe spate și i se umpluse burta de păr, de la contraindicații. „Să nu te superi pe mine, Iliuță - i-a zis ea după ce a terminat cu plânsul -, că ți-am vrut binele. Și ce dacă-ți cade părul din cap, măcar te umpli de păr prin alte părți. Cât despre faptul că ți s-au lungit urechile, eu te iubesc și așa.“ „Are dreptate Sofica - și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rău? Soția unui deputat află dintr-un ziar al opoziției că bărbatul ei a fost făcut bou de șef. Profund afectată de cele citite și convinsă că toți se uită la ea ca la consoarta boului, femeia se pune pe plâns, iar la unsprezece noaptea, când deputatul se întoarce acasă de la partid, îl ia la rost: „Mă, tu n-ai mândria ta? Păi, să-mi zică mie oricine vacă, îl mănânc de viu! Trebuia să-i spui în față: «Bă, nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se găsesc Într-o stare Încă și mai rea, iar aceasta este o provocare pentru aceia dintre noi - precum acest tînăr care peste ani avea să devină Che -sensibili la datele realității care Îi nedreptățește pe cei mai vrednici de plîns dintre noi, pentru aceia care și-au luat angajamentul de a ajuta la crearea unei lumi mai drepte. Vă las, În continuare, cu omul pe care l-am cunoscut, omul pe care l-am iubit din tot sufletul pentru puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cunună / Plopii sînt ai mei“ Pe 7 martie 1952, În Valparaíso, cei doi se Întîlnesc cu nedreptatea: victima sa este o bătrînă astmatică, clientă a unui mic birt numit La Gioconda: „Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima.“ După ce zugrăvește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Alberto ne vedeam fiecare de treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima. În asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
jucăm astfel o vreme, pînă cînd Îl văd pe puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În față abuzul. Mă retrag oarecum temător, dat fiind că sînt cu toții excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele grupului - inclusiv de cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Dar mă ruga atât de stăruitor, încât am promis că voi veni imediat. După ce am sunat și mi s-a deschis, încă din hol am văzut-o pe Alice, în dezabie, bântuind prin sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ceva. Am încercat să-nvăț de la ele cum ar trebui să procedez în cazul oamenilor. Dar era cu neputință. Tatăl meu a trebuit să-și ducă singur beția în cârcă, iar mama n-a avut cu cine să-și împartă plânsul - chiar dacă plângeam împreună cu ea, o făceam din alte motive decât ale ei. Mama plângea fiindcă avea de bărbat un bețivan care o amenința cu cuțitul când îl lua la rost. În vreme ce eu plângeam fiindcă aș fi vrut să am o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cuțitul cu cel mai mare firesc, fără o vorbă. În afară de tăiatul șuncii, nu-i trecea nimic altceva prin minte, nu se-ntreba niciodată ce făcusem atâta vreme cu cuțitul. Lumea spune: „batistă“ - dar ce fel de batistă? Batista de plâns nu-i batista cu care-ți iei bun rămas, nici cea în care-ți sufli nasul când eștirăcit, ori în care-ți faci nod ca să ții minte ceva, ori în care legi niște bani ca să nu-i pierzi, și nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de bătaie. și se simțeau abandonați, suspendați într-un vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe a celorlalte „tovarășe“ erau tot ce-i mai făcea să se simtă persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului. Trecând pe lângă ușile întredeschise ale celorlalte săli de clasă, auzeam bețele lovind și trosnind și copiii plângând. În ce mă privește, și directoarea, și colegele mele educatoare, careadministrau cu regularitate bătăi, dar poate încămai mult
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Te-a impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe de pamflet, de data aceasta: "De aceea vreau ca tatăl ceresc să-mi explice cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de copilă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
comunica, nu știam să mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă văd și acum împin gând-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
atunci când, într-o secvență lungă, Smirkovsky - vorbind unui grup de studenți despre libertatea fără de care comunismul nu mai are sens să fie numit comunism - era demascat ca spion al imperialismului; am simțit cum mă ia o greață simultană cu un plâns care-mi răsucește inima și-mi taie respirația (pentru a mă exprima tot ca la doctorul unde totul începe cu „spune 33!”). A doua parte a filmului, care urma să demonstreze, desigur, cum că odată cu intrarea trupelor Pactului de la Varșovia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acesta umblă prin românime Ca soarele prin holde, ca doinele prin rime, Nu și-a aflat odihna: era a lui menire Un strălucit bărbat să-l poarte-n strălucireă“ („Vlăstar al lumii românești“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) „De noi cercarăm plânsul, ne-a mai robit durerea, ei ne-au fost totdeauna și visul, și puterea Vlăstar al lumii noastre, al spiței românești crescu pământul țării înalt la Scornicești, Azi când destinul nostru cu veacul se ntretaie rostim un nume simplu, de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Bălcescu nemurindu-și visul Sufletul nostru să-i cunoască slova, scrisul, Inima noastră să-i urmeze fapta.“ („Inima noastră să-i urmeze fapta“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 452) „Pământu acesta naște bărbați, Furtuna, nu plânsul, îi crește, Apele noastre și munții Carpați, O matcă străbună într-înșii grăiește. Din istorie vine cu ochi luminați, Din margini afunde de zare, Ca domnii vechimii, neînchinați, Ca Mircea Bătrînul, ca Ștefan cel Mare.“ („Din istorie“, Steaua, ianuarie 1978
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]