6,499 matches
-
de la un asemenea incident și repede mi-a pansat piciorul. Mi-a zis să nu mai urc în pom c-o să mă doară mai tare. Eu m-am folosit de scară și-am continuat să culeg, doar de pe crengile, de la poalele mărului. Între timp, băieții dovedindu-se tare harnici, au coborât din meri, hotărâți să treacă la culesul perelor. Au ajutat la căratul coșărcilor cu mere și-apoi au ochit un păr cu pere domnești. Mama le a zis să ia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lâna, lânica, bumbac (colorat), mătase, fir metalic și mărgele. Nelipsit înainte era și "bundușca" (pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în toate momentele de seamă ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și "bundușca" (pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în toate momentele de seamă ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste cojoace cum se exprimă scriitorul Iordan Chimet în "Balade pentru vechiul drum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
flancată de doi gardieni. Când am pășit în curtea interioară, remarcabilele sculpturi, reprezentând animale fantastice, ne-au luat ochii. Pe pereții uneia dintre pagode am admirat decorațiuni cu animalele din zodiacul chinezesc. Iar când am ajuns la „grajdurile regale”, sub poala acoperișului, am zărit cele „ trei maimuțe înțelepte”, considerate sacre. Ochii mi-au fost încântați de atâtea gravuri minunate încât nu mai știu care și unde se află, dar le-am fotografiat spre a le avea ca amintire. Printre acestea se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sezon cu gust plăcut, dar și sănătoase pentru organism, ajutând la detoxifierea lui. Aportul de vitamine regenerează trupul după o iarnă lungă... Primăvara, japonezii caută, întotdeauna, un prilej de a bea sake. Când înfloresc cireșii și se fac picnicuri sub poala lor, se bea un sake plin de savoare și parfum, ce poartă un nume romantic „Hanami-zake”. Fructele de mare completează meniul cu varietatea mineralelor pe care le conțin. Legumele și fructele de mare sunt servite cu plăcere la meniurile de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
silueta vreunui arbust perfect „șlefuit”. Într-un astfel de loc... te contopești cu natura din care ți s-a format ființa, iar trăirea face inutile cuvintele, exprimarea ei devenind anevoioasă și de prisos. După micul dejun vom vizita orașul de la poalele muntelui, orașul „Hakone”, cu străzi înguste, lipsit de zgomote, cu oameni liniștiți și cu o istorie veche... încărcată de evenimente palpitante. Întrucât hotelul Yama este în afara orașului, ridicat pe munte și ascuns printre copaci, am fost nevoiți să folosim mașina
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu o concepție uni tară, foarte precisă, neobișnuită pentru acele vremuri - sfârșitul primului mileniu -, când se Încheia o epocă, pentru a face loc alteia, noi. Mai mult decât atât, actul de constituție dat de prinții Zähringer orașului Freiburg, orașul de la poalele colinei pe 5 care se găsea castelul lor, cea mai fru moasă construcție roma nică a vremii, este cel mai libe ral al acelor timpuri. Se recunoaște pentru prima oară drep tul de moștenire al femeilor și de ad mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se petrecuse ceva de necrezut. Ca și cum ar fi vrut să se convingă singur că, Într-adevăr, totul fusese aievea... * * * Domnul Walther, secretarul Înălțimii Sale, Începuse cu vocea sa sonoră de bariton să citească sărbătorește un document: „Satul de aici de la poalele castelului va deveni un oraș Înzestrat cu toate drepturile și libertățile...“ Pe măsură ce vorbele lui răsunau În sala mare, pe fețele celor prezenți se Întipărea o neliniște crescândă. În Încăpere Începea să se audă din ce În ce mai lămurit un murmur surd. Ducele Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
construcție. Vin din Răsărit și se Îndreap tă spre Aquitania și spre insula cea mare a britanilor. Aduc piele din Cordoba și arme din Toledo. Sare, vin, ar gint, totul trece prin această vale a Rinului. Să facem aici, la poalele muntelui nostru, un oraș bogat. Să le Îngăduim oamenilor să ajungă la bunăstare, să le dăm legi generoase. Să facem din acest colț de lume un ținut Înfloritor, astfel Încât toate capetele Încoronate care vor să poarte război și să Încheie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea pe care cavalerii o prindeau cu amândouă mâinile pentru a lovi. Încălțările sale arătau și ele cu totul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc. Cei doi săriră din creangă În creangă, dintr-un ulm bătrân care crescuse mai jos, sub stânci, și ajunseră cu grijă la poalele acestuia. Doi cai așteptau acolo Înșeuați și gata de plecare. De la oblânc slujitorul scoase niște haine pe care și le traseră În grabă peste veșminte și porniră, ducându-și caii de căpăstru pe cărarea Îngustă. În scurtă vreme ajunseră la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi mai devotat de aici Înainte, pentru că mai devo tat nu se poate. Îți spun doar că, dacă ai nevoie de un rob smerit care să moară pentru Înălțimea Ta, atunci eu sunt acela! Johannes se aplecă și-i sărută poala tânărului cavaler. Apoi ridică cu o mână una dintre crengile alunului și-i făcu loc lui Conrad să treacă. Sub ochii acestuia, statura lui Înaltă se topi și nu mai rămase decât un biet cocoșat care dispăru În ceață. Totul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Muriseră mare parte dintre oamenii lui, dar și dintre trădători. Muriseră și mulți țărani. O clipă Conrad Își plimbă pri virea Înnegurată peste câmpul roșiatic și și aminti cuvintele lui de odinioară, când În sala mare le dăduse burghezilor de la poalele castelului actul noului oraș: — Am văzut sângele lor curgând laolaltă cu al vostru, bravii mei cavaleri... are aceeași culoare ca și cel al domniilor voastre... „Așa e“, Își spuse, „am avut dreptate. În fața lui Dumnezeu toți suntem la fel...“ În mijlocul curții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu noroi și chinul drumului de până atunci, nu ne venea să credem cât de bun era asfaltul, care nu era departe. Din păcate, la motel nu ne-am putut caza, dar am fost dirijați către casa unui pădurar, la poalele muntelui, care ne-a primit bucuros. Calm, ne-a povestit, pe când noi făceam fețe-fețe, că niște urși îi devastaseră grădina, și că, printre altele, el făcuse armata la Roman. După ce ne-am instalat, am adormit, ca după un drum ca
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai frământa atât. Sunt încercări pe care Dumnezeu ni le dă pentru a ne întări în credința Sa. Datori suntem a le primi pe toate fără a crâcni. Ai înțeles? Mama, așezată acum direct pe dușumeaua vagonului, cu Bebi în poale, se uita țintă cu ochii înlăcrimați la femeia din fața ei, care o încuraja și o îmbărbăta, care-i dădea energie și-i mobiliza forțele pentru a face față viitoarelor încercări. Lacrimile i se uscaseră pe obrajii prăfuiți, lăsând două dâre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neorganicității). Și, țin să menționez, anumite subiecte se întind pe arie românească... transfrontalieră, putând să înceapă la București, trecând prin Iași, poposind la Chișinău, după care ,,o iau" spre Moscova sau Sankt-Petersburg, pentru a se încheia undeva la Brașov, la poalele celebrului munte Tâmpa. Pentru că spuneam mai sus și de aventura de sine și aventura sinelui scriitorului. Dar și cititorului, bineînțeles. Poemul posibil (ce include și cuvântul, cuvintele) este următorul: "lume-lume! ia acest poem citește-l ...mda nu ai chef ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să prețuiască oamenii când te văd? Verticalitatea, suplețea, generozitatea. Într-un cuvânt: Buna creștere! A.B. Ai fi dorit să te întreb ceva anume și nu am făcut-o? "Azi, joi, la ora prânzului, nefiind întrebat, răspund: Ninge cu plăcinte poale-n brâu pe dealul Bojdeucii lui Ion Creangă. Dinspre Piața Universității din București se aud scuturi pregătite să apere întunericul de întuneric Mărturisesc Părintelui meu că m-am întors cu bine dintre zidurile cetății Soroca, de pe malul Nistrului, cu îngeri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trăit și alte existente; că am mai văzut anumiți oameni și diferite locuri situate la "capătul lumii", înainte de a-i cunoaște efectiv pe oamenii aceia și de a străbate cu piciorul, printr-un noroc neașteptat, locurile acelea. În Sicilia, la poalele vulcanului Etna, căutând o urmă a lui Empedocle, m-am trezit respirând un aer care îmi era familiar; în provincia Enna, tot acolo, am văzut șantierele unor monumente de arhitectură antică și opere de artă care îmi erau realități deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acolo era renumita vale Villamette, azi una dintre cele mai roditoare regiuni. Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub numele de tragedia convoiului Donner. În 1846, un convoi de 87 de persoane a fost prins de iarnă la poalele Sierrei Nevada. Rămași fără provizii, după ce au Încercat să iasă prin trecători, după ce au pierit mulți, au ajuns 47, dar după ce au fost nevoiți să-și mănânce morții. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 121 Acum lumea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de culori proaspete, de fundalul creat de muzica vântului și de cea a susurului apelor și, bineînțeles, nu omiteți Sahaja Yoga... Așa veți obține o aproximativă părere despre starea celor ce am ocupat habitaclul BR 02 YCR în drum spre poalele Tâmpei. După ce am depășit Ploieștiul, am ales intenționat varianta de drum mai dificilă, cea prin Cheia, tocmai pentru a ne îndestula din... amrutul descris mai devreme; acțiunea s-a dovedit a fi o reușită, deoarece priveliștea ce ni se desfășura
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lingvistic atunci când era vorba de celebrul de-acum număr 150! Cât trebuie să se fi distrat Mama pe seama noastră! Am fost, până la urmă, doar doi copii ce s-au jucat în zăpadă până au înghețat, pentru ca apoi să alerge în poala Ei plângând și căutând alinare... Alinarea am primit-o două zile mai târziu. Decisă, Diana nu s-a lăsat și a insistat cu telefoanele până a obținut o nouă aprobare pentru serbare, numai pentru noi de data aceasta! Se mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Moșul nu lipsește de la întâlnirea anuală. Știe totul despre greșelile de peste an și nici nu mă mai întreabă de ele. Ascultă doar povestirile mele frumoase, care îmi convin, bineînțeles și, ca de fiecare dată, își deșartă sacul cu daruri la poalele bradului, sărbătorește ornat în cinstea lui și spre bucuria tuturor. Stau umil în brațele lui primitoare și calde și nu-mi dau seama că, dincolo de daruri, Moșul mă încarcă cu harul Celui ce l-a trimis la mine. Iertător a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
splendide” care ne vin din pitorescul Orient, Încărcat de atâtea istorii și personaje și chiar de o „altă viziune asupra lumii”, care În anii șaizeci a atras zeci și mii de tineri americani și europeni să fumeze „acolo” heroină, sub poalele Himalaiei, În Katmandu și În Tibet! Revoltându-se astfel, „poetic”, contra mizeriilor Europei și a prostiilor fenomenale ale adulților secolului XX, vrând să fie „liberi” și Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin ei Înșiși și care au mereu nevoie de „un altul”, evreu sau țigan, pentru a-și etala „superioritatea”! Reiau Încă o dată, până la sațietate, o idee expusă mai sus: unirea tuturor Românilor Într-un stat unitar și puternic - „rupând” din poalele mantiilor celor trei mari imperii, total antagonice, nu numai fâșii importante de teren, dar și „populații” care au „servit”, secole, sau drept sclavi aproape, ai unor bei sau grofi, sau hatmani sau, pur și simplu, ca producători „pasivi” de bunuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aș adăuga ca un real cîștig al individului care are norocul de a ajunge la vârsta a treia și la ceea ce numim, În artă și știință - operă. Iar În viața indivizilor „normali”, medii, statistic vorbind, bucuria de a vedea la „poalele lor” adunîndu-se fiii și nepoții, uneori nepoții-nepoților! Ceea ce Unamuno numea „eternitatea de carne”! Sigur, bătrânețea vine aducînd cu sine un cortegiu de incoveniente, mai grave sau mai puțin grave, și nu am să le enumăr aici deoarece diferă de la un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]