60,135 matches
-
acolo să mi le cumpere. Tu cu ideile tele de doi lei snopu'." Se încruntă și se apostrofă singur: Da' și io am pus botu' ca ultimu' husen. Da! Ca ultimu' husen, să moară mă-ta-n pușcărie dă nu!" Porni încet, bălăngănindu-se, către toaleta de la parter. Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră și-și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
beției. Nu cunoștea decât două stări: beat sau mahmur. În momentul acesta era mahmur, că doar abia sosise la serviciu. Cunoscătorii afirmă că beția are și ea diverse grade și stiluri, ca să zic așa. E o beție arțăgoasă, una care pornește de la o atitudine posac-disprețuitoare față de ceilalți tâmpiți din jurul tău, până la cea agresivă a celor ce o caută cu lumânarea și care, în general, sfârșesc prin a o găsi. Sigur, are și asta palierele ei. Mai există beția melancolică, cu manifestări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai bine de o oră. I-am masat pe toți la ieșire, spunându-le să fie pregătiți de acțiune, de îndată ce vor primi ordinul meu. M-am dus la punctul nostru de observație, întâlnindu-mă cu vigilenții Dorinel și Costel. Se porniră să turuie, dar mie îmi fusese de ajuns o privire ca să înțeleg că lucrurile se desfășuraseră așa cum îmi imaginasem. Petrică picotea, îngânând din când în când refrenul unei melodii pe care parcă o mai auzisem eu undeva: "Păăăi, cââând eraaam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dându-i prima sugestie portarului, când acesta luă hotărârea justă pe care o așteptam de la el. Bodogănind, găsi soluția: "O să pun apă-n ele și gata, că doar n-o avea aparate să le verifice dă tărie", se încurajă el. Porni cu găleata în mână s-o umple la cișmeaua aflată pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acestor rânduri, care, desigur, are o certă formație științifică. Însă pe chestia cu curgerea țuțuroiului, părintele Davidescu îl taxă de cincizeci de mii de lei vechi cinci lei noi, numiți de specialiști, cam aiurea, roni. Îl taxă, vorba vine. Popa pornise oricum chitit să nu-i dea mai mult de douăzeci de roni. Știa că ăsta ar fi prețul materialelor, asta dacă le cumperi de la magazin, treabă pe care niciun meseriaș român adevărat nu o face. Cel mult o pot face
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se întindă el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
același elan de simpatie cealaltă. Și imediat se țocăiră pe obraji vorba vine, amândouă pupară aerul de teamă să nu-și strice rujul și fondul de ten. Se întrebară în aceeași secundă: "Ce faci, tu?". Râseră amândouă deodată și se porniră să turuie în același moment. Se opriră și iarăși râseră. Până la urmă, fata de la ORL reuși să explice, ajutându-se binișor de niște gesturi largi: Am venit cu tataie să-i facem poză la nas...". "Bravo, bravo!", se entuziasmă colega
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trei sferturi de ceas, ajunse la serviciu. Tocmai la țanc ca să-i vadă pe cei de la firma de dezinsecție cum pleacă la treabă. Își aminti iarăși că toată pățania lui cu ușa, cu accidentul și cu spitalul de la insecticidul ăla pornise. Își aminti și oftă. Intră în vorbă cu nea Anton: "Salut, bre! Care mai e viața lu' matale?". Liniște și pace, tată, liniște și pace", răspunse colegul cel placid. "A venit fufele alea dă la birouri?", se interesă Vasile. "A
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gura mă-sii dă lup, că mă ocup io dă el pă neve. O să i-o coc io cân' i-o fi lumea mai dragă", amenință el cu un aer ocult. Săgetat de un gând rău, Vasile lăsă conversația și porni iute spre subsol, traversând mai apoi holul întunecos. Deschise ușa celui mai important ascunziș al său și aprinse lumina-n odăița fără ferestre. Se duse glonț în colțul plin de cartoane și le dădu la o parte. Cele mai bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îl prinse de umăr și-i spuse cu ochi rotunzi: "Auzi, nene, am apucat să-ți zic?". "Ce, bre, ce să-mi zici?" " A murit mă-sa mare a lu' Obama!" Petrică se uită încruntat la celălalt portar, după care porni spre stradă gesticulând și strigând ca un apucat, spre uimirea deplină a lui Anton: Ia uite, mă, d-aia nu mai puteam io. Mai lăsați-mă, bă, cu baba aia. Să fie sănătoasă, nene! Să fie sănătoasă, da? Ei, comedia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
universitară. Urmă enervată: "Toate femeile care s-au ratat în plan familiar au ales un drum d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a dat jignită că poftim cine îi poartă ei de grijă. După care a făcut-o în toate felurile gâscă frigidă și vacă idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat într-o bășcălie grobiană de domnul director Ciucurel. "Luat în bășcălie" e un eufemism pentru mai cinstitul "umilit". Evident
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
luăm pe 1900, că-i un an mai rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut da seama acum ce profesor al dracului sunt. Din asociere de idei în asociere de idei, poftim unde am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-mi mai ostoiesc melancoliile. Am plecat singur, cu toate că devotatul Dorinel nu voia deloc să mă lase să mă duc neînsoțit. L-am înscăunat înlocuitorul meu la comandă, cu titlul de Șef-adjunct, cât oi lipsi eu dintre ei, și am pornit. După un drum obositor și riscant suitul celor șase etaje pe peretele drept, în faptul înserării, a fost un adevărat tur de forță de care nu m-aș fi crezut niciodată capabil -, am ajuns în micul meu apartament. Abia atunci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Abia atunci am realizat ce sete și ce foame îmi era. M-am târât până în bucătărie. O picătură de apă și o firimitură oi găsi eu. M-am cățărat pe masă cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros din tavan, am zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul meu. Mai întremat, am pornit spre cutia în care țineam pâinea. Am găsit bucata pe care o lăsasem cu o săptămână în urmă și m-am înfruptat din ea, deși era uscată pietroi. M-am ghiftuit în lege. Nu știu cum, dar parcă deja aveam altă stare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să fiu liniștit, are bani la el. Are bani la el, dar nu o să fie cazul să-i dea pe taxe suplimentare. E rândul meu să oftez. Coborâm și luăm un taxi. Îi spunem șoferului unde vrem să ajungem. Omul pornește aparatul și o ia din loc. Mie mi se pare că a ales un traseu greșit. Observ cu glas tare asta, bănuind că vrea să mai încarce nițel cursa asta zemoasă. Tata zice că nu, e bine pe unde a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ei autohtonă de orice fel, adică să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard sau, mai plastic zis, să fie copleșită de mirajul centrului civilizator al lumii. Prin urmare, conflictul armat, cauzat de răpirea Elenei, soția lui Menelaos, conflict pornit de altfel din lumea nevăzută a zeilor, cu siguranță n-ar fi existat. În fine, abia atunci Calul Troian, creat și folosit pe timp de pace, ar fi avut o altă misiune, decât misiunea pe care ar fi avut-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum scriu istoricii, pornind de la Smyrna înspre Tyrsenia și Iberia, ajuns apoi la întoarcere în Ithaca lui Ulises și la Colofon, după care, reîntors la Smyrna, îl găsim și la Neos Teichos, apoi la Cyme, la Foceea, la Erytreea, la Chios și în sfârșit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să i se arate astfel o doamnă atât de mare. Doamna: - M-ai privit. Să-ți aduci aminte de mine, și-și scoase mănușa de piele de căprioară și i-o aruncă, apoi unul din inele, făcu semn și alaiul porni imediat. > Poate că totuși Mihai nu avusese atunci suficientă răbdare-mă trezesc cu un oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
epavă atrăgându l în curse nedorite, dar văd dezamăgirea chiar și a celor mai mari personalități românești, unele ajunse în exil, altele abia ieșite din penitenciare... Ha, ha, ha! - mă întrerupe aluziv și nervos Valy-Românul nostru face ce face și pornește iarăși de la Adam și Eva.Dar, mă rog, ce fel de epavă a ajuns Mihai Viteazul? A fost mercenar în marea armată a împăratului de la Viena. Altfel cum reușea el să cucerească Ardealul și să fie ucis mișelește? Folosindu-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care despărțea apartamentul lor de cel vecin, al bețivului cu opt copii și cu nevastă-n scaun cu rotile, și anunță pe scurt ce pățise. Treaz, omul se îmbrăcă repede și porni pe traseul frecventat de Epa. Răscoliră și el și familia verișoarei și Miliția tot orașul, dar nu-i dădu de urmă. Surghiunită în propriul apartament, Karin - tante își luă o carte de rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la barăci până să se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de râu. Nu mai știu cum se chema acel râu. Într una din acele zile de ger năprasnic, avea să treacă Alexandru, soțul Hildei, la cele veșnice. În fracțiuni de secundă, bradul la care tăiaserăm o lună
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]