7,476 matches
-
equa. Și în sudul Franței a existat, până la sfârșitul Evului Mediu, un continuator al lat. equa; în nordul Franței, locul termenului lat. equa l-a luat lat. iumentum (de unde vine fr. jument), care și-a schimbat sensul de „vită de povară“ în cel de „iapă“, sens atestat încă din secolul 6 în Lex Salica. Răspândirea noului cuvânt în mediul cultural francez din nordul Franței se poate explica prin folosirea cu precădere a iepei, mai supusă prin natura ei, la transportul unor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pentru cei mici, cărțile cu imagini în relief sunt binevenite, lor plăcându-le să le atingă în timp ce li se citește. e) casete și CD-uri cu basme. f) este deosebit de important ca micuțul să nu perceapă cititul cărților drept o povară. g) pe măsură ce crește, să aibă la îndemână cărțile și revistele preferate, chiar dacă nu le poate citi, dar le răsfoiește și e un pas câștigat. Copiii le răsfoiesc și bolborosesc pe limba lor (imitând adulții) și sunt foarte mândri de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a învățat pe de rost și de care este atât de preocupat, încât, fără să ia seama la mișcările și gesturile camaradului său, își vede de drum, într-o furioasă nerăbdare de a se elibera de rol ca de o povară care îl obosește mult. Putem spune că genul acesta de comedianți sunt ca niște școlari, care vin să repete tremurând o lecție pe care au învățat-o cu grijă; sau mai degrabă sunt asemenea ecourilor, care nu ar vorbi niciodată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celălalt, timpul ficțiunii și timpul reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să avem absurditatea de a pretinde că durata fictivă a acțiunii trebuie să corespundă exact timpului material folosit pentru reprezentație. Asta ar însemna atunci ca regulile să fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației, trebuie să fii sever, dar nu riguros. Spectatorul poate foarte bine să-și imagineze că, în intervalul constituit de antracte, trec câteva ore, cu atât mai mult cu cât este amuzat de simfoniile pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum ar spune Monica Spiridon care își prefața revelatoriul studiu Melancolia descendenței prin această departajare : "Memoria antecesorilor este privilegiul oferit cu perfidie temerarilor care se înfățișează la porțile literaturii. Unora, ofranda le este fatală. [...] Alții însă adevărații creatori își duc povara cu trufașă resemnare. Ea le veghează elanul condeiului, le decantează fervorile, depunând în ele zațul nobil al melancoliei"47. În cazul acestora din urmă, se disting mai multe situații: cei care abordează cu predilecție comicul și sunt inevitabil legați de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916, inclus de G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, capitolul Comedia automatismelor din Literatura română între cele două războaie mondiale de Ovid Crohmălniceanu, sau cele intitulate O comoara și-o povară moștenirea literară din cele două volume ale Istoriei literaturii române de azi pe mâine, de Marian Popa. 13 Operație atât de frecventă și de previzibilă, încât poate să explice de ce Nicolae Manolescu, de exemplu, considera că: "Indiscutabil, schițele, "momentele", majoritatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de accent!". Destul de multe și inedite informații legate de motivațiile și procedurile de deformare și valorificare a operelor înaintașilor în perioada comunismului, de conținutul tezelor politice privind reconsiderarea literaturii clasicilor, sunt furnizate și în capitolele intitulate O comoara și-o povară moștenirea literară din cele două volume ale Istoriei literaturii române de azi pe mâine, (Editura Semne, București, 2009) a criticului Marian Popa. De un mare interes sunt relatările legate de primirea post-mortem în Academie a scriitorilor pe care vechiul regim
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între teamă și nădejde în Dumnezeu, apăsați de povara grea a îndoielii, până când a sunat mobilizarea, chemând sub steag, pentru apărarea hotarelor amenințate de năvălirea dușmanilor. Timpul și evenimentele se precipitară cu repeziciune și se amestecară ca într-un coșmar. Țara era în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea pe frunte. În vale, pădurea se dădea în lături și se desfăcea într-o poiană... Acolo se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cum curge întunericul prin văi, ca fumul pe acoperișul caselor, când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți și ușori, gata să primească pe umerii lor slobozi viitorul. Bătuți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fusese neliniștită; era ocazia perfectă de a scăpa de acest sentiment. Viața ei personală se schimbase și ea - îi revăzuse pe Aidan și pe Nieve; se confruntase cu toate problemele pe care le evitase până acum; astfel încât se eliberase de povara pe care singură și-o impusese și pe care o purta pe umeri de atâta timp. Era momentul pentru o schimbare, iar aceasta era cea mai indicată. —Să înțeleg că accepți oferta noastră? întrebă Gordon Campbell. Încă nu-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
30 de ani de serviciu la stat, deși acum cu pensia asta de mizerie ași spune după mărirea din Februarie 2013 am 645 ron, sunt foarte puțini...Copiii acum au familiile lor, cu copii, și nu doresc să le fiu povară. Doamne ferește-mă, Te rog, să nu le fiu povară! Și ieșită la pensie bucuroasă, copiii căsătoriți toți, mă gândeam eu la visul meu de altă dată și cum Dumnezeu nu uită de noi, auzisem că se poate merge la Jerusalem. M-
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cu pensia asta de mizerie ași spune după mărirea din Februarie 2013 am 645 ron, sunt foarte puțini...Copiii acum au familiile lor, cu copii, și nu doresc să le fiu povară. Doamne ferește-mă, Te rog, să nu le fiu povară! Și ieșită la pensie bucuroasă, copiii căsătoriți toți, mă gândeam eu la visul meu de altă dată și cum Dumnezeu nu uită de noi, auzisem că se poate merge la Jerusalem. M-am interesat...Am făcut rost de adresa Părintelui Arhimandrit
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cartea este prietena mea. Apoi merg la slujbe la Sf Biserică și fac și eu ce-i de făcut la vârsta mea. Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru toate și că mă pot îngriji singură cu ajutorul Lui Dumnezeu. Doresc să nu fiu povara nimănui și să mă îngrijesc cât pot de suflet că mult mai oftează săracul că l-am mai neglijat. Voi mai scrie câte ceva ce cred eu că-i bine și de folos și pentru alții care încă, unii, nu au
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
În marș pe Wilhelmstrasse și era cât se poate de evident că purtase mănuși de box atunci când se dăduse cu rujul sângeriu pe buzele-i ca o agrafă de birou. Sânii ei erau ca posteriorul unei perechi de cai de povară la sfârșitul unei zile lungi și grele. Poate că mai avea câțiva mușterii, dar m-am gândit că erau mai multe șanse să văd un evreu În față la coadă la o măcelarie cu carne de porc din Nürnberg. Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă și la război! se înciudă Gheorghe, începând să plângă ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ducând cu ea speranța deznădejdii. Lăsa trei copii stingheri, pe care-i luă,milos, Dumitru, fratele cel mai mic al tatălui. Războiul tocmai se sfârșise. Nemții fuseseră alungați, locul lor fiind luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce averi mai puseseră deoparte bieții sticlăreni. Satul era condus de un căpitan rus, Alioșa, care-și vărsa, în fiecare seară, năduful, spintecând vreun cârlan, rămas de pripas, pe imașul uscat, de la marginea satului, frigându-l în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ating cu vârful pantofilor, Înțelegi acum, mi se adresează în limba română, de ce te-am confundat? ieșirea ta violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat dintr-o dată de povara nevăzuților ani, Theo, te-am așteptat atâta timp! de ce ai întârziat atât?! vin lângă ea, întârziatul, lângă balansoarul ei îngenunchez, Lasă-mă să te pictez! o rog cu o voce din altă lume și am în acest moment sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi vorbea mie și cuvintele lui se așezau ordonat într-un loc ferit, așteptând ca timpul să le aducă dezlegarea, el îmi spunea mie ceea ce ar fi vrut să-i destăinuiască părintelui Ioan, pe umerii mei firavi se lăsa greu povara suferințelor sale, am putut picta, Daniel, cu atâta forță, fiindcă am avut mereu la îndemână singurul lucru de preț pe care un artist îl poate sacrifica, iubirea, și cu cât mai multă iubire sacrificam, Daniel, cu atât mai sus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în casă. Nu! ordonă el. —Dar... — O să se calmeze ei. Simțindu-se ruptă în două, s-a urcat în taxi și s-a lăsat în voia lui Dylan. S-o ia dracu’ de iubire necondiționată, se gândea ea tristă. Ce povară terbilă mai era și asta. Masa lor de la L’ Oeuf era rezervată pentru ora șapte și jumătate - mai exista o variantă pentru ora nouă, dar Clodagh s-a gândit că este mult prea târziu. Deseori, era deja în pat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
senior de investigații, lucru care Însemna că trebuia să o anunțe pe mama lui David Reid că fiul ei murise. Totuși, Își adusese cu el o consilieră pe probleme de familie și o polițistă În rezervă ca să nu ducă singur povara În spate. Măcar avea pe cineva alături. — Să mergem, spuse el Într-un final. N-are sens să o tot amânăm. Ușa de la intrare fu deschisă de un bărbat masiv, trecut de 50 de ani, cu o față stacojie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton, cu o grădină micuță În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la mijloc, Îndoită sub povara zăpezii și a gheții. Așa, spuse Miller, parcând În spatele unui Renault bușit. Hai să ne facem rost de o exclusivitate. Atitudinea reporterului față de Hoitar se schimbase dramtaic de când Logan Îi spusese despre accidentul de pe șosea. Bernanrd Duncan Philips nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
îi spuse că numele respectiv fusese inventat de Împărat. Chereas, care îi fusese credincios ca un câine Împăratului, se simți trădat și se lăsă antrenat orbește în complot. Callistus râse în sinea lui de precauția inutilă a Împăratului, care lăsase povara imensă și puterea decisivă a acelei funcții pe umerii a doi oameni. Sacerdotul templului isiac de la Iunit Tentor În acele zile de ianuarie, în ciuda mării neprielnice, în portul Ostia debarcă un bărbat trimis în taină de templul de la Iunit Tentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte adânc al biroului, acolo unde dormea pisoiul nostru birmanez, obosit de alergătura din timpul zilei, tolănit peste teancuri de foi, printre creioane și plicuri, însoțindu-mi scrisul cu torsul lui monoton. N-am resimțit niciodată maternitatea ca pe o povară sau ca pe un obstacol în calea „carierei“ mele profesionale, probabil și pentru că am avut întotdeauna ajutoare în jur și n-a fost nevoie să fac față singură tuturor treburilor casei, mult sporite atunci când apar copiii. Dar e foarte adevărat
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]