19,544 matches
-
factorii interni în modelarea politicii externe a Germaniei în perioada după Războiul Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Aspecte importante ale comportamentului Germaniei în timpul procesului de unificare pot fi privite ca reflectând un set distinct de preferințe în politica externă. Mai întâi, generozitatea termenilor unificării acceptați prin cadrul "Doi-Plus-Patru" contrazice interpretarea acestor măsuri ca o expresie a intereselor Germaniei. În împrejurări în care presiunile pentru unificare deveniseră, practic, de neoprit, Germania ar fi putut profita de incertitudinea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
politicienii germani nu era dacă să rămână în Alianța Atlantică, ci cum să adapteze alianța ... la circumstanțele schimbate rapid pe continent" (Anderson și Goodman, 1993, p. 29). Astfel, se poate aprecia că strategiile germane din timpul procesului de unificare reflectă o preferință adânc înrădăcinată pentru funcționarea în cadrul de securitate atlantic. În mod similar, în perioada 1989-1990, Germania și-a adâncit considerabil, de fapt, sprijinul față de procesul integrării europene, chiar cu riscul stabilității sale economice. În aprilie 1990, Kohl a anunțat disponibilitatea de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ci un cadru normativ pentru formularea politicilor. Dezvoltarea unui sprijin reflexiv pentru instituții ... a jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind "instituționaliste în mod reflexiv: legăturile sale instituționale erau considerate intrinseci în percepția despre sine a germanilor" (Keohane ș.a., 1993, p. 10; subliniere adăugată; vezi și Katzenstein, 1993, p. 75). Politica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
germanilor" (Keohane ș.a., 1993, p. 10; subliniere adăugată; vezi și Katzenstein, 1993, p. 75). Politica externă a Germaniei după 1991 manifestă un tipar de dezvoltare despre care se poate afirma că rămâne în mare parte compatibil cu caracterizarea inițială a preferințelor ei, realizată de Anderson și Goodman. Acest fapt a fost exprimat în mod clar în politicile Germaniei față de instituțiile de securitate euro-atlantice. După cum s-a menționat, Germania își menține sprijinul puternic pentru dezvoltarea NATO în perioada post-Război Rece. Totuși, în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la implicarea ei în CSCE și în integrarea vest-europeană în domeniul apărării" (Schlor, 1993, p. 47). În general, abordarea Germaniei față de dezvoltarea guvernanței securității internaționale în Europa poate fi privită ca reflectând o cultură aparte a securității naționale și o preferință națională întipărită pentru multilateralism. Mulți comentatori afirmă că poziția Germaniei în chestiunea recursului la forță în activități în afara regiunii poate fi privită în termenii culturii politicii sale externe (Berger, 1998; Banchoff, 1999; Duffield, 1999). Acești comentatori îi urmează pe Maull
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anii 1990 au fost graduale, și nu trebuie privite drept o transformare fundamentală de atitudine. Totuși, în loc să explice orientarea spre ipostaza de putere civilă în termenii unor stimulente precum semnalul transmis astfel aliaților cheie, această poziție provine din identitatea și preferințele aparte ale politicii externe germane. Din această perspectivă, Germania rămâne puternic afectată de o "cultură a reținerii", care decurge din impactul rolului său în Al Doilea Război Mondial asupra sistemului politic intern. În Germania, acest fapt este înțeles în general
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
forme de "subvenții"peste hotare. Costurile și beneficiile sunt palpabile. Germania obține cel mai mult, Germania plătește cel mai mult și, în final, Germania câștigă. (Markovitz și Reich, 1997, pp. 180-181) Alți autori evidențiază trăsături în aceeași măsură distinctive ale preferințelor Germaniei față de integrarea europeană în perioada post-Război Rece. Contrar predicțiilor instituționaliste, acești analiști nu văd neapărat o contradicție între angajamentul Germaniei de a lărgi și a adânci, simultan, UE. Din nou, se folosește ideea de putere constitutivă pentru explicații în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care au ca scop modelarea caracterului general al politicii integrării, și nu negocierea unor chestiuni specifice în funcție de fiecare caz în parte. Bulmer și Paterson identifică arii predominante ale politicii integrării, ce indică modul prin care Germania este capabilă să modeleze preferințele altor state implicate în procesul de integrare. Exemplul cel mai potrivit este UME, care "exportă" norme și instituții interne germane dincolo de graniță, în timp ce îndeamnă alte state să "importe" rigoarea monetară germană. Această externalizare a caracteristicilor interne ale Germaniei prin politica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
puterea constitutivă a Germaniei îi va facilita strategia generală, de lărgire și adâncire simultană a UE (Bulmer și Paterson, 1996, pp. 129-135; vezi și Bulmer, Jeffery și Paterson, 2000; Pond și Schoenbaum, 1996; Bulmer, 1997). Așadar, rămâne de demonstrat că preferințele Germaniei o încurajează să rămână devotată unui tipar al activității instituționalizate internalizat mai profund decât prevede neorealismul sau instituționalismul. Între 1989 și 1999, atât cadrul de securitate atlantic, cât și instituțiile europene au avut o valoare intrinsecă, și nu instrumentală
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționalismul. Între 1989 și 1999, atât cadrul de securitate atlantic, cât și instituțiile europene au avut o valoare intrinsecă, și nu instrumentală, de cadru normativ pentru decidenții politici germani. Această perspectivă este compatibilă cu caracterizarea făcută de Anderson și Goodman preferințelor Germaniei din timpul perioadei unificării. Totuși, această evaluare depinde foarte mult de validitatea tezei potrivit căreia Germania a dobândit o putere constitutivă considerabilă în raport cu structura guvernanței europene. Prin urmare, se poate că prețul urmăririi multilateralismului reflexiv de către Germania este suficient
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un rol activ și reflexiv în ajustarea regulilor și procedurilor prin care a participat în instituții internaționale importante, cu scopul de a le menține și extinde cadrul normativ fundamental. Așa cum afirmă Harnisch și Maull, "identitățile nu sunt ordini fixe ale preferințelor, ci structuri cognitive dense și coagulate, care sunt deseori confirmate, iar uneori contestate și modificate" (Harnisch și Maull, 2001, p. 148). Această contestare și modificare presupune o înțelegere a socializării care pune un accent mult mai mare asupra caracterului voluntar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
culturală și instituțională internă va fi încorporată în dinamica manifestată de sistemul internațional emergent. Procesul internalizării normelor liberale va fi afectat de coalițiile interne din interiorul statelor, care reflectă identități sociale întipărite, interese economice și instituții politice. Din acest motiv, preferințele interne joacă un rol critic în explicarea comportamentului și efectelor internaționale în modelul liberal. De asemenea, liberalismul anticipează că statele care adoptă o orientare competitivă asupra securității și/sau o tendință economică mercantilistă vor fi presate să internalizeze o identitate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de ADB este distinct în comparație cu felul în care se folosește de alte bănci multilaterale de dezvoltare regionale și globale (Yasutomo, 1993). Cu toate acestea, explicația lui Wan identifică limitările descrierii instituționaliste a strategiilor economice japoneze în Asia de Est, evidențiind preferințele particulare ale Japoniei în domeniul politicilor investiționale. Heginbotham și Samuels au elaborat o caracterizare a orientării strategice a Japoniei prin care explică anomaliile întâmpinate de neorealism și instituționalism. Autorii afirmă că strategiile Japoniei reflectă preferințe "realiste mercantile". Realismul mercantil are
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în Asia de Est, evidențiind preferințele particulare ale Japoniei în domeniul politicilor investiționale. Heginbotham și Samuels au elaborat o caracterizare a orientării strategice a Japoniei prin care explică anomaliile întâmpinate de neorealism și instituționalism. Autorii afirmă că strategiile Japoniei reflectă preferințe "realiste mercantile". Realismul mercantil are elemente comune cu alte forme de realism, inclusiv asumpția că statele sunt cei mai importanți actori în politica mondială, că statele urmăresc să-și maximizeze puterea, precum și că statele sunt într-o competiție pentru câștiguri
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sunt într-o competiție pentru câștiguri relative (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 198). Totuși, spre deosebire de alte forme de realism, realismul mercantil pune accent pe întâietatea obiectivelor strategice tehnico-economice în luarea deciziilor de politică externă. Este important că un stat cu preferințe realiste mercantile ar putea urmări interese tehnico-economice cu prețul intereselor politico-militare. Acesta își va defini puterea în sistemul internațional în termenii averii și tehnologiei deținute, iar poziția în termenii structurii industriale. În consecință, realiștii mercantili vor balansa împotriva statelor bogate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
realiștii mercantili vor balansa împotriva statelor bogate cu industrii tehnologizate puternice, și nu vor considera drept amenințătoare statele cu structuri industriale diferite (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 200; vezi și Kawasaki, 2001, pentru explicații similare). O caracterizare realistă mercantilă a preferințelor Japoniei poate explica trăsăturile distincte ale comportamentului ei după 1989. Profilul politic și militar discret al Japoniei se potrivește cu o explicație realistă mercantilă a strategiilor sale. Dintr-o perspectivă realistă mercantilă, acesta reflectă prioritatea acordată de Japonia aspectelor tehnico-economice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în cazul unei strategii realiste mercantile. Tendința ca Japonia să întrețină bune relații economice cu vecinii asiatici, în timp ce relațiile cu puterile occidentale continuă să prezinte probleme, se potrivește din nou cu tiparul de comportament sugerat de realismul mercantil. Statele cu preferințe realiste mercantile vor balansa împotriva rivalilor cu structuri industriale similare, în timp ce instituționalismul prevede că statele cu structuri industriale avansate vor fi încurajate să coopereze. Astfel, spre deosebire de neorealism și instituționalism, concentrarea asupra preferințelor realiste mercantile ale Japoniei poate dezvolta o unică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de comportament sugerat de realismul mercantil. Statele cu preferințe realiste mercantile vor balansa împotriva rivalilor cu structuri industriale similare, în timp ce instituționalismul prevede că statele cu structuri industriale avansate vor fi încurajate să coopereze. Astfel, spre deosebire de neorealism și instituționalism, concentrarea asupra preferințelor realiste mercantile ale Japoniei poate dezvolta o unică explicație consistentă a modului caracteristic în care Japonia acordă prioritate scopurilor tehnico-economice în raport cu cele politico-militare. Dintr-o perspectivă realistă mercantilă, aceste aspecte ale strategiilor Japoniei nu numai că pot primi o explicație
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
realizare a strategiilor lor politice parțial ca reacție la indiciile oferite de structurile interne" (Katzenstein și Okawara, 1993, pp. 116-117; vezi și Macleod, 1997; Inoguchi și Jain, 2000; Katzenstein și Okawara, 2001). În ciuda sfârșitului Războiului Rece, Japonia continuă să exprime preferințe strategice dezvoltate la începutul perioadei postbelice. În general, putem susține predicțiile modelului liberal, deși aceasta nu înseamnă că Japonia și-a conturat un set liberal de preferințe strategice. În schimb, comportamentul din politica externă japoneză iese din cadrul prevăzut de neorealism
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2000; Katzenstein și Okawara, 2001). În ciuda sfârșitului Războiului Rece, Japonia continuă să exprime preferințe strategice dezvoltate la începutul perioadei postbelice. În general, putem susține predicțiile modelului liberal, deși aceasta nu înseamnă că Japonia și-a conturat un set liberal de preferințe strategice. În schimb, comportamentul din politica externă japoneză iese din cadrul prevăzut de neorealism și instituționalism, din cauza influenței identității interne asupra comportamentului său internațional. O caracterizare realistă mercantilă a politicii externe japoneze oferă cea mai consistentă explicație generală a tiparelor de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
tot mai învechită a alianței americano-japoneze de securitate asupra îngrădirii Rusiei (Carlile, 1994, p. 415; Menon, 1996, p. 74; Hasegawa, 2000; Rozman, 2002). Acest tipar evidențiază faptul că reacția Japoniei nu a avut o determinare structurală, ci i-a reflectat preferința pentru un profil politic discret. Astfel, Japonia și-ar putea consolida relațiile cu Rusia dezvoltându-le pe un fundament mai independent, facilitând negocieri mai flexibile în privința chestiunii Insulelor Kurile. Johnstone elaborează o interpretare a diplomației Japoniei din timpul crizei financiare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încorporat în dinamica sistemului internațional emergent. Aceasta se datorează modului în care procesul de internalizare a normelor liberale va fi afectat de coalițiile interne din cadrul statelor, care reflectă identități sociale întipărite, interese economice și instituții politice interne. Din acest motiv, preferințele interne joacă un rol critic în explicarea comportamentului și a efectelor pe plan internațional în modelul liberal. De asemenea, liberalismul anticipează că statele care adoptă o orientare competitivă față de securitate și/sau o tendință economică mercantilistă vor fi presate să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
crize a identității naționale" (Segal, 1994, p. 62; vezi și Kim și Dittmer, 1993, p. 257). Un analist important încearcă să facă o legătură între criza politică internă a Chinei și comportamentul ei internațional. Johnston afirmă că RPC a adoptat preferințe în ton cu "realismul identității". Realismul identității sugerează: Liderii chinezi consideră că principalele pericole din mediul lor provin dinspre ... provocările la adresa coeziunii ordinii interne. Conducerea chineză încearcă să intensifice identificarea populației cu regimul și cu statul-națiune, cu consecința observată ... a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
reflectă complexitatea relației dintre autoritatea internă a regimului și mediul extern. În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de beneficiile interdependenței și, concomitent, se teme de consecințele acesteia. Conceptul de realism al identității poate să explice elemente aparent
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]