6,389 matches
-
și m-a adus aici, de e vai de mine ce viață chinuită duc, dar ce să fac? (Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică denotă acceptarea stării de crisalidă, pentru captarea forțelor specifice sacrului și, în același timp, creează la nivel narativ pretextul „salvării” și aducerii în social, ca mireasă aleasă a eroului civilizator. Naramza, fecioara cu nume de rod, deretică pe ascuns în casa zmeilor, ba chiar le pregătește și masa. Surprinsă într-un târziu de mezin, ea devine sora zmeilor, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lăsat fata. Du-te șî mână, du-te și mână după lup, da’ lupu a pierit șî el s-a pomenit într-un castel cu totu’ șî cu totu dă aur” (Voia - Dâmbovița)201. Implicarea lui inițiatică are în basm pretextul raptului, menit doar să atragă atenția asupra întrupării fiarei. La nivelul enunțului, hierofania are o rapiditate acută, construită prin propoziții scurte, percutante, de un dinamism accentuat de verbele predicative ce surprind exclusiv acțiuni momentane. Momentul urmării redă la nivel auditiv
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nehărănit/ Și nepotcovit” (Mănăstirea - Ilfov). Colinda oferă un final deschis, nu aflăm dacă invocarea probelor inițiatice depășite datorită calului l-au făcut pe flăcău să se răzgândească. Semnificația nu trebuie căutată însă în această direcție, contextul liric este creat ca pretext pentru rememorarea vitejiei celor doi. Inițierea, și nu viața cotidiană de după aceasta, stă în primplanul poetic. În alte colinde calul și dansul său magic marchează stadiul intermediar, de trecere, al feciorului: „Sub cetate-n cea livadă/ Junelui bun!/ Joac-un june
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
U.R.S.S. cu privire la restituirea Tezaurului, în condițiile în care relațiile diplomatice erau rupte. Negocierile purtate până la mijlocul anului 1924 n-au avut succes. Reprezentanții celor două state s-au plasat pe poziții diametral opuse. Sovietele escamotau sub tot soiul de pretexte restituirea Tezaurului și, concomitent, acuzau România de a fi ocupat cu forța armelor Basarabia - „pământ rusesc”, cerând organizarea unui plebiscit în acest teritoriu - parte a provinciei istorice Moldova. Partea română se socotea îndreptățită să ceară repatrierea Tezaurului, demonstrându-și drepturile
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
integrală proprietarului de drept - România. 3.De remarcat că, în aceste condiții chiar, rușii nu au contestat în vreun fel nici drepturile României asupra Tezaurului său, nici obligațiile Rusiei asumate prin convențiile din 1916-1917, dar amânarea sine die sub diferite pretexte, chiar și a discutării chestiunii Tezaurului, echivalează practic cu un refuz pe toată linia. 4.Abordările părții ruse au tins să transfere atenția întregii Comisii asupra unor probleme adiacente, ca: statutul Basarabiei în 1918, „ocupația” română în perioada interbelică etc.
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Rusia era atrasă de Manciuria, China și Coreea. Pentru a “proteja” China în fața pretențiilor Japoniei se înființează Banca Ruso-Chineză și prin tratatul de alianță sino-rus din mai 1896, Rusia se angajează să apere China împotriva oricărui atac extern. Sub acest pretext, Rusia obține dreptul de a construi calea ferată care traversează Manciuria până la mare, acțiune ce a creat pentru Rusia condițiile de a stabili o enclavă rusă în Manciuria, unde, curând, a apărut armata rusă. Privind mai departe spre Coreea, Rusia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a comunica acest fapt guvernului sovietic. La demersul domnului Labonne, din 14 februarie 1918, s-a asociat și consulul englez din Moscova. La 27 februarie 1918, domnul Fritsche, comisarul Afacerilor Străine rus, cere consulului francez cheile de la depozitul Tezaurului, sub pretextul de a ridica de acolo 8 lăzi care ar aparține Sovietelor, lucru care nu corespundea adevărului. Acest demers rusesc a fost o simplă încercare de a intra în posesiunea cheilor de la depozitul Tezaurului. Dl. Labonne a cedat cererii domnului Fritsche
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
principiile dreptului internațional. Așa că s-a decis ca, în cadrul întrevederii cu Lenin, dl. Francis să se mărginească în a expune scopul vizitei noastre și să protesteze contra arestării lui Diamandi. Eu trebuia să denunț nesocotirea drepturilor omului și să resping pretextele pe care, cu siguranță, el le va invoca. În urma deliberărilor, s-a redactat o Notă colectivă, semnată de toți ambasadorii și miniștrii puterilor neutre și aliate reprezentate în Rusia. Se cerea punerea în libertate, neîntârziat, a diplomatului prizonier. [...] La orele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Înscris-o la Școala Populară de Artă și În curând le-a venit primul copil, o fetiță Nour. Ne vizitau adesea. Îi vizitam și noi la cămin și consideram că totul decurge normal. Dar vizitele lui În București sub diferite pretexte erau tot mai dese și mai lungi. Îl cucerise o tehniciană de la Institutul Pasteur, de care s-a despărțit foarte greu. Și-a finalizat teza În 1984 și-au plecat În Bagdad. Până la ultima scrisoare din 1989, aveau o fetiță
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Nobel. Dar să nu uităm că literatura română a avut prilejul de a-l primi de cel puțin trei ori, când au fost nominalizați Rebreanu, Blaga și Nichita Stănescu. Cel mai aproape de reușită a fost Blaga, în 1956 când, sub pretextul că nu era tradus în limbile de circulație, a fost în ultima clipă înlocuit cu spaniolul Jimenez care avea și prestigiul exilului. Și Blaga, de fapt, trăia într-un fel de exil, interior, care a devenit normă de viață a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu cărțile confraților, iubirea sau ura? Am văzut mulți critici care disprețuiesc literatura, creația, care se cred deasupra textelor pe care le critică? Este criticul un "recreator" literar? Da, ai impresia uneori că literatura a devenit pentru unii un simplu pretext de promovare, de edificare a imaginii, de autoritarism. Că o și disprețuiesc, se poate. Aș putea invoca un caz-două. Dar eu cred în criticul care se implică, fie în negare, fie în afirmare. Într-un fel sau altul, dacă alege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca un pretext, ca un simplu suport pentru construcții exterioare ei. Un eseist francez vorbea de o "păsărească de laborator". Nu s-a iscat oare o falie între, să zicem, un Thibaudet și, să zicem, un Jean Ricardou? Dintre ai noștri, Cioran, N.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce vrea cu ei. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec. Pretextele pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român care va lua premiul Nobel? E născut sau nu? Eminescu, Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec. Pretextele pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român care va lua premiul Nobel? E născut sau nu? Eminescu, Bacovia, Barbu, Blaga, Nichita Stănescu, Breban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec. Pretextele pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român care va lua premiul Nobel? E născut sau nu? Eminescu, Bacovia, Barbu, Blaga, Nichita Stănescu, Breban, Țepeneag. Foarță? Cărtărescu? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și stihuitor, că de cunoaștere a înțelesului verbului elin "poiein" nu putea fi vorba la pehlivanul în cestiune.) Ce raționament parșiv screme intelectul celora de mă confinează la prozaitate (când nu-mi neagă, aidoma Pelicanului din Țicău, existența textuală, sub pretextul că literatorii secretă doar poeme, narațiuni și critică literară, eventual teatru)? Po(i)etul, nescriind științific, nu-și justifică locul, slujba, agitația de la Universitate. Eseistul, pe de altă parte, negenitând versuri, proze sau cronici literare, nu-și are situl în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe scenă, până soseau spre dimineață. Și așa, ani de zile. Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste, el de fapt viola, avea nevoie și știa să facă spectacol din orice pretext mărunt, în preajma lui simțeai că totul e posibil și aveai realmente sentimentul că istoria trece în acea clipă chiar prin miezul ființei tale, indiferent că te aflai într-un sat din Munții Apuseni, pe Câmpia Libertății din Blaj, la Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Chivu Stoica, întemnițat la Închisoarea Galata și a altui deținut - al cărui nume nu era precizat -, transferat între timp la Închisoarea Văcărești. Supravegherea lucrătorilor ceferiști a continuat. Chestura din Iași reține, în 1936, manifestele care comemorau grevele din anii precedenți, pretext pentru a îndemna la noi mișcări de protest. În același sens, ziarul „Muncitorul Căilor Ferate” publica, în ediția sărbătorească de 1 mai 1939, un apel către muncitorii din Atelierele C.F.R., pentru a continua lupta sindicală în scopul redobândirii drepturilor limitate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ce au rezolvat asasinii prin actul lor? În cele mai multe cazuri nimic, așa că în cazul asasinării lui Iulius Cesar, iar în altele, situația în loc să se limpezească s-a complicat, ca în cazul asasinatului de la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand, unul din pretextele declanșării primului război mondial. Ce s-ar fi rezolvat în Cuba prin asasinarea lui Fidel, dacă una din cele 638 "lovituri" ar fi reușit? Mai nimic, o spune însuși Fidel și a dovedit-o clar atacul lamentabil eșuat de la Playa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
meu închis. Dar deodată, la 14 decembrie, ne pomenirăm, pe neașteptate, cu el acasă. Era așa de slăbit, încât ne-a speriat. I-au dat drumul, zicând că nu mai voiesc să interneze persoane în vârstă de 60 de ani. Pretext stupid, căci mai întâi pe Carabatescu ar fi trebuit să l elibereze. Mai târziu am avut explicația: Carp l-a scos, pentru că trebuia să nască noră sa, soția lui Gr. Carp, Ioana Cantacuzino, și se temea pentru viața ei fără de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
brâuri, ciorapi, plăpumi, perne, saltele și 1 000 blănuri. Ce blesteme s au ridicat din inimile și gurile celor care au rămas dezveliți în casele înghețate, fără lemne și cărbuni! Unde era o familie numeroasă, lăsau o singură plapumă, sub pretext că mama putea dormi într-un pat cu copiii ei, chiar unde erau cinci. Nu mai aveam făină și nici nu se putea cumpăra. Directorul So cietății Vrața, d. Costescu 84, aflând că mama suferea de eczemă din pricina pâinii celei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la dejun când un servitor veni s o cheme în grabă: unul din ofițerii germani încartiruiți la dânsa, în Str. Țăranilor, sosise în strada Cosma și, cu o mojicie nespusă, cerea covoarele și mobilele de lux ale lui Vintilă, sub pretext că ministrul de război nu putea trăi așa de simplu și că totul trebuia să fie ascuns undeva. Văzând însă că nu iese nimic cu toate strigătele lor, o amenințară cu pușcăria când le vor găsi. Ofițerul și un soldat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din întâmplare, că fusese un denunț și că trebuiau să-l adeverească: „Vom găsi și o vom aresta. A mai trimis și după cumnatele ei“. De unde au știut-o? Abia îi credeam potoliți și au reînceput, de rândul acesta cu pretextul hârtiilor și documentelor. Negăsind altele, au luat testamentul lui Vintilă, lăsat Liei la plecarea în Moldova, două perechi de mănuși noi, găsite din întâmplare (!) și o serie de cutii de conserve dintr-un dulap deschis, pretinzând că au fost ascunse
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în armata germană -, trăia la Kommandantură cu o bucătăreasă găsită la Piteasca, pe care o trata ca pe nevasta lui și de care râdea toată împrejurimea. Peste câteva luni, din cauza lipsurilor nejustificate din casa regimentului, a fost înlocuit. Venea cu pretextul de a ne inspecta și întreba de nu ne lipsește nimic. Eu i-am cerut o baie. Mi-a răspuns că nici el nu are la etapă. Lucrul nu m-a mirat, după înfățișarea lui, dar, găsindu-mă foarte bine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
voit să trimită un ofițer la noi ca să întrebe de suntem acasă. Popa Costică însă, cunoscându-ne ideile și crezând că ne face un serviciu, ne-a dat drept bolnave. Eu cred că vizita lui la mănăstire era numai un pretext ca să ne vadă sans en avoir l’air și aș fi voit să știu ce ne-ar fi zis. Bietul preot nu bănuia că nu aveam dreptul să nu-l primim și ne-a mărturisit că era furios. Voia poate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]