6,020 matches
-
și limita până la care a putut ajunge Wikander. La Wikander: „În remarcabila sa lucrare despre mitologiile memoriei și uitării, profesorul Eliade subliniază faptul că în Grecia există două evaluări ale memoriei. În primul rând, aceea care se referă la evenimentele primordiale (cosmogonie, teogonie, genealogie) și, în al doilea rând, memoria vieții, adică a evenimentelor istorice și personale. Iar el adaugă: «Doar evenimentele care au avut loc în trecutul fabulos merită a fi cunoscute»”5. La Eliade însă: „Dar «mitologia memoriei și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
avut loc în trecutul fabulos merită a fi cunoscute»”5. La Eliade însă: „Dar «mitologia memoriei și a uitării» se modifică îmbogățindu-se cu o semnificație eshatologică, atunci când se precizează o doctrină a transmigrațiunii. Importantă nu mai este cunoașterea trecutului primordial, ci seria de vieți personale anterioare”1. „În India ca și în Persia nu avem de-a face doar cu memoria lucrurilor trecute, fie ele, cum spune Eliade, evenimente primordiale sau evenimente personale. Mult mai importantă este aici perspectiva eshatologică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o doctrină a transmigrațiunii. Importantă nu mai este cunoașterea trecutului primordial, ci seria de vieți personale anterioare”1. „În India ca și în Persia nu avem de-a face doar cu memoria lucrurilor trecute, fie ele, cum spune Eliade, evenimente primordiale sau evenimente personale. Mult mai importantă este aici perspectiva eshatologică. «Astfel, interpretarea trecutului devine profeție, iar trecutul ajunge să fie înțeles ca pregătire plină de sens pentru viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simbol în istorie - dar crizele psihice prezintă același simbol simplificat și „purificat”. Atunci ajung la concluzia, cel puțin provizorie, că istoria nu face decât să interpreteze și să valorizeze simbolismele, dar că acestea din urmă sunt constitutive pentru o psyché „primordială”: că au fost date (sau revelate?) în momentul în care omul a dobândit conștiință existențială, când omul s-a găsit „în situație” în lume. Se poate să mai existe o explicație: simbolismele sunt creația vieții înseși a omului, înainte chiar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
erau în toi. Se apropia puțin de Otto prin«emoționalismul» său, dar se depărta prin greutatea pe care o dădea Söderblom ideii de Urheber ca origine a noțiunii de Dumnezeu. Era și el printre acei care afirmau existența unui monoteism primordial, vădit de către studiile recente asupra religiilor «primitivilor». Numai că Söderblom socotea acest Urheber un Dumnezeu abstract, mai mult o noțiune turbure relevată ca o concepție nediferențiată a cauzalității, fără nici un raport cu religiozitatea și cultul concret al popoarelor primitive. Întemeindu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
arabischer Überlieferung” și „Der grosse Zarathustra”, OS XIV (1965) - XV (1966), pp. 75-88 și pp. 89-117. Cel din urmă articol a fost conceputca replică la critica adusă de Carsten Colpe, în Religionsgeschichtliche Schule, la teza sa de doctorat despre omul primordial în tradiția iraniană: Gayomart. Étude sur le syncrétisme dans l’Iran ancien, Uppsala, 1953. Lucrarea urmărește o sinteză a tuturor surselor (pehlevi, sabeene, islamice etc.) în care mitul general al lui Gayomart a fost perpetuat. Publică manuscrise inedite și un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ucis violent, crește prima plantă cu parte femeiască și parte bărbătească - vezi „Ierburile de sub cruce”, RFR VI ș1939ț; „La Mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse”, Zalmoxis III ș1942ț = Zalmoxis, pp. 377-404; Tratat, cap. 113) sau mitologia nașterii perechii umane primordiale. Eliade va relua aceste tematici dezvoltate în jurul unuia dintre „oamenii primordiali” ai tradiției iraniene (după Yima, înainte de ViÍtaspa, Zarathustra...), în studii precum: „Gayomart et la mandragore”, Ex orbe religionum. Studia Geo Widengren, Studies in the History of Religions, Supplements to
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vezi „Ierburile de sub cruce”, RFR VI ș1939ț; „La Mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse”, Zalmoxis III ș1942ț = Zalmoxis, pp. 377-404; Tratat, cap. 113) sau mitologia nașterii perechii umane primordiale. Eliade va relua aceste tematici dezvoltate în jurul unuia dintre „oamenii primordiali” ai tradiției iraniene (după Yima, înainte de ViÍtaspa, Zarathustra...), în studii precum: „Gayomart et la mandragore”, Ex orbe religionum. Studia Geo Widengren, Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. II, Brill, Leiden, 1972, pp. 65-74; „Adam, le Christ
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se poate să-i fi cunoscut, anume William Blake și Joseph de Maistre. Ca și Stagnelius, Blake studiase operele lui Swedenborg. În ce îl privește pe de Maistre, ca și Stagnelius, acesta datora contactelor sale masonice credința într-o revelație primordială, cea mai înaltă formă dintre toate religiile. De asemenea, Joseph de Maistre este ultimul care a susținut etimologia Jova = Jovis, curentă printre umaniștii Renașterii, care propagau ei înșiși ideea înțelepciunii superioare și incomparabile a prisca theologia” - cf. op. cit., p. 67
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
uscăciune moralizatoare". Aflăm un adevărat imn înălțat exilului ca sursă și izvor întăritor al poeziei: "Exilul e locul privilegiat al întrebării, al torturii de a trăi și mai ales de a nu putea muri. În exil poezia redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
evenimente de importanță considerabilă s-au concentrat într-o dinamică nemaicunoscută în istoria țării... După Eliberare, filosofia materialismului dialectic a dat răspunsurile care erau cerute cu atîta înfrigurare; realismul socialist a însemnat marea inovație în literatura noastră, și bineînțeles, inovația primordială și determinantă, care i-a conferit caracterul ei esențial nou... Poezia actuală și-a ales ca erou liric omul nou, văzut în complexitatea vieții sale, încadrat în bogăția realităților socialiste. Există la fiecare poet preocuparea de a vorbi despre probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile au o înălțime de 15-20 de metri. Orice margine de țărm înseamnă la Cascais ultima frontieră a Europei. Nu departe, de altfel, se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ascunsă a coregrafiei, amintesc - evident, păstrând proporțiile - evoluțiile extraordinarei formații de dans a lui Maurice Bejart. De data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial al energiei și existenței umane, dincolo de experiență, adaptare - evident, o lege a speciilor animale și, după colosala descoperire a lui Darwin, aproape filozofia aplicată în multe domenii, darwinismul social, de exemplu! - și sufăr tăcut și intens de faptul că azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de frontieră dăinuirea unei epoci feudale apuse și visăm o lume umanitară și netedă, măiestrit dispusă într-o rețea îmbietoare. Acest primitor parc de atracții numerice ar face onoare speciei umane și poate că am regăsi în ea și frățietatea primordială dintre Sem, Ham și Iafet, cei trei fii ai lui Noe. E ca și cum am vedea doar începutul, fără continuare, a mitului biblic: Iafet vine să locuiască în cortul lui Sem și amândoi se înțeleg să-l izgonească de aici pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
idei simple, imediate, transmise de obiectele exterioare, prin simțuri. Concepțiile provin din combinarea percepțiilor, prin ajutorul simțului interior înțelegerea. Distinge 25 de categorii de idei proprii înțelegerii, inerente naturii însăși; ele nu sunt produse de impresiile din afară, ci sunt primordiale, constitutive din esența înțelegerii. Prin ele, omul concepe, judecă, deliberează. Le clergé, sans aucun doute, est resté partisan de la charité, mais pour lui-même. Le rois, les grands seigneurs, se couvraient de crimes et, moyennant quelques donations à l'Eglise, ils
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
derularea căruia sunt angrenate multiple date arhaice, atât din planul obiceiurilor, cât și exclusiv artistice. Spectacolul intrinsec structurilor verbale nu s-a format arbitrar ori prin aproximație. Inițierea este un imitatio dei ce revelează cu precizie concepțiile arhaice despre momentul primordial, textele în care ea poate fi identificată „reactualizează timpurile mitice în care aceste Ființe Divine au creat sau au organizat pământul; cu alte cuvinte se consideră că inițierea este realizată de aceste Ființe Divine sau are loc în prezența lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spirituale complexe. „Funcția dominantă a mitului este de a fixa modele exemplare ale tuturor riturilor și acțiunilor umane semnificative” și la fel se revelează ritualul inițiatic, ca un corpus de date mistice ce mijlocesc desăvârșirea condiției umane prin repetarea gesturilor primordiale, pline de sens. „Mitul reintegrează omul într-o epocă atemporală, care este, de fapt, un illud tempus, un timp auroral, «paradisiac», dincolo de istorie”; la fel procedează și inițierea, pentru care mitul constituie viaductul cu semnificații. În trăirea magică, nici spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
omul a apărut ca „replică a cosmogoniei” și, de aceea, novicele trebuie să ajungă tocmai aici. Aflarea lui în punctul zero al devenirii oprește timpul obiectiv și dă numărătoarea lumii de la capăt. „Centrul spațiului se identifică astfel cu locul revelațiilor primordiale și devine locul unde se practică inițierile, unde, în timpul sărbătorilor, se mimează gesturile arhetipale care trebuie să regenereze lumea”. Oriunde va fi confruntarea arhetipală sau acțiunea cu puteri cosmogonice ne vom găsi chiar în locul sfânt: „orice spațiu sacru, oricât de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în inima pulsatilă a creației i-ar anula forța fecundă. Ca și spațiul, timpul nu este uniform, ci irupe cu intervale privilegiate, întrerupând trecerea. „Prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent, Timpul sacru este deci mereu recuperabil și repetabil la nesfârșit”. Opoziția esențială se instituie între „timpul social și Marele Timp mitic, sau timpul hieroistoriilor”. Acesta din urmă este caracterizat de similitudinea cu ritmurile ample - „alegerea acestei microtemporalități
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reproduce o hierogamie, cu deosebire uniunea Cerului cu Pământul”. Cosmicitatea viziunii justifică așezarea acestui ultim tipar simbolic în încheierea lucrării. Nunta constituie metafora creației înseși, iar mirii - tinerii novici de altă dată - sunt încărcați acum cu energia numenală a cuplului primordial. Mărci ale inițierii masculine Dominanta solară Procesul inițiatic provoacă o coborâre pe axa istoriei până în momentul creației, reiterat acum de flăcăul însuși: „introdus în interiorul sacrului, misterul îl obligă să-și asume responsabilitatea bărbatului”. Motivele inițiatice specific masculine stau sub semnul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întârzie. Toți ceilalți pescari mor, ies din procesul inițiatic ca învinși, rolul lor fiind de a sublinia cazul unic, de ales, al feciorului lui Vioară. „Vidra bătrână” nu este descrisă în baladă direct, textul limitându-se la conturarea funcției ei primordiale. Colindele de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în textele aflate aici în discuție, doar atemporalitatea îi sugerează însemnătatea mitică. Vânătoarea și pescuitul „Pețitul eroic”, după sintagma lui A. Fochi, se materializează cel mai adesea într-o confruntare cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în textele aflate aici în discuție, doar atemporalitatea îi sugerează însemnătatea mitică. Vânătoarea și pescuitul „Pețitul eroic”, după sintagma lui A. Fochi, se materializează cel mai adesea într-o confruntare cu forțele primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria repurtată și a lumii însăși, prin actualizarea tiparului sacru. Lupta cu balaurul, ca „preluare a străvechii legende mitologice a lui Perseu” asigură în subsidiar mireasa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
demonstrează că este apt de a depăși criza și de a așeza universul sub un timp fast, propice căsătoriei. Energiile care trebuie supuse îmbracă două forme simbolizate animalier: telurice și acvatice. Fie că vine din întunericul pământului sau al Apelor Primordiale, pericolul trebuie înfruntat direct și pentru asta flăcăul se pregătește magic: „Leroi, leroi, Doamnele!/ Și (cutare), frate al nostru,/ Mai bun cal că-și hărănește,/ Hărănește nu-l vestește./ Fuse joi de-o sărbătoare/ Și-mi ieși la vânătoare” (Țăndărei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se va contopi, amândouă imaginile fiind asimilate de viziunea christică. Acționând ca împuter¬nicit al Soarelui, Mithra pedepsește taurul fugar și din trupul acestuia apar plantele sacre: grâul, vița-de-vie și alte ierburi folositoare. Asemeni ritualului din colinde, uciderea animalului primordial este urmată de consumarea trupului acestuia, agapă cu rol de preluare a energiilor, forțelor magice, precum și a „cunoașterii și puterii divine”, care fac eroul să se identifice cu modelul arhetipal. Masa rituală se transformă simbolic în nuntă, deci un univers
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]