7,890 matches
-
puteți renunța la societatea lor de dragul acestor domni și că ați putea, cum s-ar zice, să-i dați chiar acum afară, așa că eu, în calitate de proprietar al casei, chiar cu cea mai mare plăcere posibilă... Absolut corect! tună deodată, din profunzimea camerei, generalul Ivolghin. — Ajunge, Lebedev, ajunge, ajunge... dădu prințul să înceapă, dar o explozie de indignare îi acoperi vorbele. Nu, scuzați-ne, prințe, scuzați-ne, acum nu mai e de ajuns! aproape că-i acoperea pe toți, strigând, nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și ochii. — O, nu, am zis doar așa, își înghiți prințul vorba. M-am exprimat teribil de prostește, zicând că-mi era frică. Lebedev, fii bun și nu spune asta nimănui... — Prințe, prințe! Cuvintele dumneavoastră sunt în inima mea... în profunzimea inimii mele! Acolo-i o tăcere de mormânt! rosti cu exaltare Lebedev, punându-și mâna la inimă. — Bine, bine!... Deci, Ferdâșcenko a fost? Adică, vreau să spun: îl bănuiești pe Ferdâșcenko? — Pe cine, dacă nu pe el? spuse sincer Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așteptând ceea ce el nu putea nicidecum să ofere. În orice caz, la Epancini acționa cu destulă abilitate: săptămâni în șir nu pomenea de fratele ei, spunea numai adevărul, era întotdeauna extrem de sinceră, se purta simplu, dar cu demnitate. Cât privește profunzimea conștiinței ei, nu se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un singur lucru și-l recunoștea uneori: faptul că și ea își iese din sărite, că și ea este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făptuire În folosul binelui colectiv, modele care oricând pot fi asimilate și urmate de tânăra generație. Dincolo de faptul că aceste preocupări Îl plasează În elita scrisului românesc, aș mai adăuga faptul că prin paleta tematică pe care o abordează cu profunzimea gânditorului de substanță, doctorul Mircea Gelu Buta se așează meritoriu În elita gândirii românești contemporane, devenind el Însuși un adevărat model de atitudine și civism, În spiritul celor mai importante valori ale umanității: a Adevărului, Binelui și Frumosului. În acest
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
dizabilului pentru că aceasta dezvoltă și stimulează creativitatea. Aspectele practice sunt frumos ilustrate În albumul foto din anexe care dovedesc rodnicia eforturilor depuse de autoare și colaboratori. Paleta exprimării este extrem de largă și nu rareori deschide calea performanței după cum rezultă din profunzimea meditațiilor și frumusețea versurilor cu care se Încheie cartea. Aș Încheia prin a spune că meritul deosebit al cărții este abordarea practică a unei probleme sociale, a copilului cu dizabilități, la modul concret, susținută de exemple elocvente, Într-un domeniu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
medici și oameni de știință. A doua ipostază În care se regăsește personalitatea profesorului Gr. T. Popa constă În activitatea sa pe tărâm literar. Sub acest aspect se Înscrie În galeria scriitorilor medici, ocupând un loc meritoriu prin calitatea și profunzimea ideilor profesate În scrierile sale. Activitatea literară Începe Încă din vremea studenției, majoritatea scrierilor din această perioadă având ca temă situația Învățământului medical. Numai În ziarul “Epoca” publică o serie de 52 de articole consacrate acestei teme, preocupare ce o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
a Întâmplat și cu Panait Istrate atunci când a avut posibilitatea de a vedea la fața locului adevărul cu ocazia vizitei sale În gulagul sovietic. Cu toate acestea poate cele mai caracteristice trăsături ale operei acestui mare om sunt: spiritul creator, profunzimea gândirii și reflecția filosofică, toate acestea străbătute de spiritul de adevăr și dreptate. De altfel și sfârșitul i-a fost grăbit de aceste idealuri, pe care nu le-a putut părăsi până În ultima clipă, idealuri pe care le-a susținut
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
suprafață, pătrund sau se infiltrează În interiorul clădirii, producând umezirea pardoselilor și a pereților; ▪ lucrări edilitare de orice fel În jurul clădirii care pot să afecteze proprietatea imobiliară asigurată; ▪ lucrări de prospecțiuni, explorări sau exploatări de orice fel, la suprafață sau În profunzime; O parte dintre situațiile prezentate anterior pot fi provocate de firma care a construit imobilul, iar proprietarul se poate adresa direct acestora pentru repararea prejudiciului. 10.2. Aspecte generale privind asigurarea proprietăților imobiliare Pentru managerul proprietății imobiliare asigurarea joacă un
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
suferințele noastre, Încercând să‑și imagineze ce trebuie că simțim vizavi de tristețile și nenorocirile existenței umane. El știe deja. A trecut și El prin ele. Le‑a experimentat. Pe scurt, El simpatizează cu noi. Și aceasta aduce o nouă profunzime, intensitate și căldură rugăciunii noastre adresate lui Hristos În aceste situații. Ne putem ruga Lui cu nădejde, știind că El deja ne cunoaște nevoile, pentru că le‑a experimentat Înaintea noastră. Atunci când suntem tulburați de boală, Încercare, necaz, putem medita la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
specifice economiei de piață liberă s-a produs - începând din anul 1990 - în condiții interne și externe deosebit de complexe. Procesele de reformă economică necesare tranziției de la o economie centralizată la o economie funcțională, de piață, și mai ales ritmul și profunzimea acestora au generat în România instabilitate economică și socială, precum și mutații semnificative pe piața muncii. Analizând dinamica produsului intern brut în prețuri comparabile în perioada 1990-2010 (tabelul 4.1), rezultă o evoluție oscilantă, perioadele de declin alternând cu perioade de
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducând un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpânească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca figuri de șah Să-mi împlânți privirile ca brazi Se leagănă sângele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial în asemenea cazuri, căci expresia directă a unor stări nu de mare profunzime pare evitată cu orice preț, și chiar insolitul și surpriza programate duc, în cele din urmă, la o paradoxală monotonie. Experiența „constructivistă” din Invitație la bal nu e însă dintre cele peste care se poate trece cu ușurință. Ea contează
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică. Textele poetului sunt suprasaturate de imagini: „ecuatoriala floră” - cum sunt numite în Incantații -, dar și alte numeroase trimiteri la luxurianța vegetației solare, cu liane, frunzișuri, preerii etc. conturează un spațiu al profunzimii imaginative, în care nici o parcelă nu trebuie să rămână neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cât de frecvente sunt metaforele înseși ale acestei lumi ce învestește aproape totul în productivitatea imaginației și abundența festivă a „produselor” ei, de la vitrină
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Nichita Stănescu. În atare perspectivă, Levantul transcende chiar capcanele neoavangardei și ridică parodicul la condiția lui pură, cu o invenție verbală uluitoare, în consonanță cu geniul limbii române. Dar tocmai fidelitatea față de canonul postmodernist, care elimină din artă dimensiunea profunzimii, exersându-se exclusiv ca invenție verbală (dincolo de care tronează nimicul), face din Levantul o operă intraductibilă, într-un context cu mult mai acut decât sunt "intraductibili" Eminescu sau Creangă. Faptul rezultă din condiția exclusivă de experiment la care invită canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se dovedește a fi Jacques Derrida, care deconstruiește regresând, la rându-i, în conceptele de urmă și arhi-urmă sau de-a dreptul către vechii greci, cum se-ntâmplă cu reinterpretarea Farmaciei lui Platon. Transformarea lui Heidegger a înțeles-o, în profunzime, filosoful și teologul grec contemporan Christos Yannaras, în lucrarea Heidegger și Areopagitul. Dacă Heidegger ar fi cunoscut filosofia și teologia Sfinților Părinți, el ar fi constatat că, ocolindu-i, s-a întors, finalmente, spre ei, iluzionându-se că poți regândi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și o intimitate reciprocă neînțeleasă, dorită de Dumnezeu însuși"15. E, cu siguranță, aici altceva decât conceptul platonician, oricât de enigmatic, de participare (méthexis), căci modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins se întoarce spre veșnicie, iar distanța devine apropiere. Omul se arată ca ființă dialogică, atunci. Profunzimea și frumusețea gândirii Părintelui Stăniloae despre timp a fost sesizată întâia oară de către Daniel Nesser, în 1986, într-o carte tipărită la Roma. Tentația teologilor și a filosofilor a fost să interpreteze aruncarea în timp a omului ca pedeapsă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce el fu condamnat la moarte". Echivalați pâinea și vinul cu trupul "mort" al Mântuitorului spre a înțelege ce e "sfânt și mare", acel ce măreț din firea noastră și veți avea o antropologie creștină sub aparențe precreștine, de o profunzime unică, pe care și postmodernismul ar putea-o fructifica dacă ar evolua în transmodernism. Prin moarte, pământul demiurg a devenit lume-lumen, care are un glas al lui, un plâns la care oamenii rămân surzi: "De plânge Demiurgos, doar el aude
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Enescu. Dacă pentru Cărtărescu modelul de respins e cel al culturii clasice de proveniență franceză, celălalt fruntaș al generației, H.-R. Patapievici, atrăgea atenția că nici modelul german nu ne mai este de trebuință, fiindcă acela se centra pe dimensiunea profunzimii. Oroarea lui Patapievici față de Eminescu se explică și prin aceea că poetul român ar fi fost de formație germană, aducând în cultura noastră profunzimea filosofiei lui Kant, Hegel și Schopenhauer, iar, pe deasupra, și viziunea organicistă a lui Herder în abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că nici modelul german nu ne mai este de trebuință, fiindcă acela se centra pe dimensiunea profunzimii. Oroarea lui Patapievici față de Eminescu se explică și prin aceea că poetul român ar fi fost de formație germană, aducând în cultura noastră profunzimea filosofiei lui Kant, Hegel și Schopenhauer, iar, pe deasupra, și viziunea organicistă a lui Herder în abordarea naționalismului. Într-un articol "omagial" publicat în ziua de 15 ianuarie 2000, în cotidianul de largă audiență România liberă, adică exact la 150 de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poetului, H.-R. Patapievici scria, la modul profetic, că "steaua lui Eminescu a apus" pentru totdeauna. De ce? Tocmai fiindcă așa prezice canonul postmodernist: "Ca poet național, el nu mai poate supraviețui, deoarece noi ieșim din zodia naționalului". Al doilea motiv profunzimea: Profund el nu poate fi considerat deoarece categoria profundului, nefiind postmodernă, nu mai are curs". Bineînțeles, coroborarea cu modelul german nu e deloc în favoarea lui Eminescu, germanismul acestuia fiind un simplu transplant de ordin mimetic, fără nici o pecete personală sau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ocoli impresia că ne aflăm în fața unei filosoficării care se vrea filosofare. Eu i-am zis sofistică. În fine, o categorie aparte a lepădărilor de postmodernism o constituie cea a moldovenilor, înclinați, prin natura lor, spre deosebire de sudicii de cartier, spre profunzime și gravitate. De aceea, după opinia mea, Moldova (și chiar Ardealul) n-a produs un veritabil curent postmodernist decât cu excepții care țin de epigonism (un Liviu Antonesei, în "filosoficărie", un Mihail Gălățanu, în pornolirică, imitator teribilist al mai "bătrânului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
celălalt îl repune pe calea regală a cunoașterii. În ce mă privește, am încercat să pun temeliile unei hermeneutici noi, pornind de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din Renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență). Aceasta este calea transmodernistă în cultură și în critica literară, în particular. Constat că și Ion Popescu-Brădiceni postulează necesitatea unei asemenea hermeneutici. Dar ea nu garantează prin sine luminarea, căci intervin puterile Spiritului (Duhului) fiecăruia dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme transmoderne, în România lucrurile se găsesc abia la început (dacă lăsăm la o parte precedentul Negoiță), dar constituind-se într-un fenomen perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se reduce la opoziția dintre agapè, iubirea împlinită în instituția căsătoriei (în creștinism), și iubirea pasională, pură (în erezii). Fenomenul a fost analizat cu ascuțită luciditate de Denis de Rougemont, în cunoscuta sa lucrare Iubirea și Occidentul. Cercetând mai în profunzime lucrurile, paradoxal, mișcarea feministă postmodernă are o influență nefastă asupra familiei, destrămând-o, căci, neașteptat lucru, duce la isterizarea și masculinizarea femeilor, așa cum au atras atenția înțelepții de la Princeton. Departe de a crea o "religie a echilibrului", feminismul declanșează un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]