11,637 matches
-
acest mod unui oștean de vază. Cel puțin până mâine, când ai să poți să-i răspunzi prin bani sau arme. Rotari a făcut o strâmbătură de durere, semn că unchiul său îl strângea, nu glumă. - Nu-i nimic. Mâine puiul o să se facă cocoșel, și va fi cu putință să-i sucim gâtul. Femeile nu vor mai avea cum să-l ocrotească, a bombănit Ariald, râzând afabil. Rotari s-a făcut roșu de furie. I-am luat apărarea nu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tulpinii două crestături, și pe cealaltă trei, semne săpate în scoarță de contrabandiștii care aveau nevoie de o cale iute de scăpare. A fost nevoie să ne ascundem doar de două ori, ca să evităm întâlnirea cu o ursoaică cu doi pui, care adulmeca nervoasă văzduhul înspre noi, și din pricina unui mistreț masiv, dar probabil speriat și gata-gata să ne fugărească. Iată-ne în sfârșit la apa cea mare a Padului. Apăruse dintr-o neașteptată curmare a codrului. Curgea domol, și lățimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
durează un foc de crengi. În momentele respective ne strângeam laolaltă, și Rotari putea s-o consoleze pe Gaila, încă amețită de sfârșitul îngrozitor al mamei sale. Gumbert, în schimb, se ținea vitejește și uita de toate, înfulecând bucăți de pui aproape crud. La un moment dat n-au mai controlat cine cu cine se urca în care. Așa că Rotari, Grimoald, Rodoald, eu și Leupichi, tânărul care înțelegea avara, am putut să ne reunim în același car. I-am cerut lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oșteni, provocându-le o moarte lentă. Trebuia să fac ceva, și asta cât mai iute. M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea ne vom preface doar că mâncăm puii, poruncind femeilor să-și bage în sân și în perizom bucăți de carne și măruntaie crude. În combinație cu căldura trupului lor, ar fi intrat în putrefacție și ar fi început să pută. Nădăjduiam ca astfel să-i țin departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de plastic, casolete de plastic pentru mâncare de plastic - totul era din plastic acolo, Înăuntru, chiar și carnea, sau plăcinta cu mere, chiar și frigăruile din pui. Apoi izbucni incendiul. Zero alergă cu sufletul la gură spre camionetă, urmărit de câinele care lătra fericit, ca la o sărbătoare. Sirenele antifurt Începură să urle toate deodată, stridente, Înnebunitoare și totodată inutile. O mână Îl ajută să urce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
E acolo? murmură. — Cine? exclamă ea, surprinsă. Copilul Încă se mai gândea. Avea să se gândească mereu. Iar eu pot să-l duc Într-o altă casă, În oricare alt oraș, și n-am să-l fac să uite. — Nu, puiule, Îi zâmbi ea, liniștitoare, nu-i nimeni. Kevin o prinse În brațe strângându-i picioarele și Își șterse nasul de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
momente care nu Înseamnă nimic. Dar imediat ce avea să facă rost de bani va repara motocicleta și chinul acesta urma să se sfârșească. Pe motocicletă avea nevoie doar de jumătate de oră pentru a-l duce pe Kevin la școală. Puiului Îi plăcea motocicleta. Cocoțat pe șa, o strângea cu o putere exagerată, de parcă ar fi vrut să se topească În ea, turtindu-și gura, nasul și casca de spatele ei. — De ce trebuie să mergi la muncă? Începu. De ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o spună cu o voce dulce, umilă și supusă, dar o spusese pe un ton agresiv, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie pe papițoiul acela indecent de nici treizeci de ani care arunca În stradă o mamă de familie. Puiul tatii, laureat În economie și comerț, masterand cine știe pe unde, care n-are nici o idee despre ce Înseamnă să crești doi copii de una singură, să-ți cauți un loc de muncă În pragul celor patruzeci de ani - când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niciodată, Îți place ceva? Valentina se gândi la Marilyn Manson, care, așezat sub imaginea unui nou-născut răstignit, atârna pe peretele bucătăriei din casa bunicii, deasupra canapelei-pat. Dar numai tâmpiții se Îndrăgostesc de cântăreți. — Îmi place baschetul. Animalele. Științele. — Da’ nu, puiule, o Întrerupse Miria, nu asta voiam să spun. Cine Îți place? Valentina dădu din cap jurând că nu-i plăcea nimeni. Miria putea să nu o creadă, dar ăsta era adevărul. Valentina nu era normală. Era un zombi. Era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ori elefantul din Piața Minervei. — Elefantul e un animal social, spuse Valentina. Are o memorie lungă și poate trăi până la șaptezeci și cinci de ani, ca un om. Antonio nu fusese niciodată interesat de lumea animalelor. Mama elefant e foarte afectuoasă cu puiul ei și Îl crește cu multă grijă, urmă Valentina. Familia de bază a elefanților e o femelă adultă căreia i se alătură puii ei până la vârsta de paisprezece ani. Știi totul despre animale, observă Antonio - uimit. — Mama mi-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca un om. Antonio nu fusese niciodată interesat de lumea animalelor. Mama elefant e foarte afectuoasă cu puiul ei și Îl crește cu multă grijă, urmă Valentina. Familia de bază a elefanților e o femelă adultă căreia i se alătură puii ei până la vârsta de paisprezece ani. Știi totul despre animale, observă Antonio - uimit. — Mama mi-a cumpărat Enciclopedia Naturii, spuse Valentina, mușcându-și apoi buzele, căci făcuseră un pact de a nu pomeni despre ea chiar astăzi. Îmi plac științele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se săturase de ei. Nu trebuia să trimită mesajul acela. Îl jignise. Tati nu merita asta. Tati era foarte delicat acum. Asta Înțelesese În această seară. Un lucru uimitor. Regele Mufasa fu târât și făcut bucățele În fața ochilor neîncrezători ai puiului Simba. Kevin Își acoperi ochii cu mâna. De obicei se Întrista la gândul că Simba - chiar fără să vrea - Își ucisese tatăl. Îi aducea aminte că și el Își ucisese tatăl, povestind Întâmplarea aceea cu atacul armat. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii se-adună Ca să plece la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu au la inimă, Ființa pe care o iubesc! Pădurea La izvorul cristalin, Care curge prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac ei foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
venit și vremea ta... Mă dai în stânga și-n dreapta, Și din nou se rupe creanga. Suntem în lună de mai Și eu fac cireșe mari Lasă-mă, te rog, și du-te, Să vină lumea s-adune! Ce faci, puiule de om? Ai venit să iei din pom? Umple-ți de cireșe poala, Și te du’ la mama ta ! Vântule , dacă ai ști, Îndată tu te-ai opri, Că mereu rupi câte-o creangă, De -mi cad cireșele de pe creangă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne așteaptă cu prăjituri și șerbet! Hai să-i facem o surpriză și să intrăm pe ușa din spate! Supeeeer! am aprobat eu și am coborât iute din mașină. Deși drumul a fost lung, nu simțeam oboseală. Am prins un pui de somn și chiar am visat... După câteva ore de pălăvrăgeală cu bunica, mi-am adus aminte de visul meu. Oare ce secret ascundea acea carte? Mama era la bucătărie cu bunica și îi povestea despre ultimul concurs de dans
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că au trecut prin această perioadă. Te vor privi urât, fiindcă de multe ori și tu te comporți ciudat. Adolescența este firul subțire al vieții, care poate fi mișcat și răsturnat la orice adiere ușoară a vântului. Ești ca un pui de vrăbiuță care este tentat să încerce orice este nou. Liniile magice ale adolescenței te fac să dorești să simți gustul și aroma primei țigări, a primei cești de cafea, a primului pahar de alcool, ba chiar, pentru senzații tari
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de pe atunci am iubit-o. Când încă nu eram conștientă de brațele ei, când încă nu știam că mă ivisem și eu, că ea e mama, care e rostul ei, care îi este dragostea nemăsurată când e vorba de mine, puiul ei drag. O iubeam, chiar dacă nu știam să fac vreo deosebire între ea și tata, chiar dacă lumea mi se părea mare, o iubeam pentru că brațele ei m-au liniștit prima oară. O iubesc și astăzi, mai presus de orice. Ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
compara cu un înger trimis din cer pentru a-mi sta alături. Ea este cea care mă ajută, care mă sprijină în fiecare problemă cu care mă confrunt și mă îngrijește cu speranța că voi crește sănătoasă, că voi fi puiul ei împlinit. Tainele copilăriei mele sunt strâns legate de ea, de mama, care prin tot ce face pare o zână bună, zâna din basmele pe care mi le citea odinioară, iar eu adormeam, visându-mă deja pe tărâmuri ce basmele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă negustorul cu barbă neagră din Aleppo era de încredere sau pe care dintre băieți să-l tocmească la tunsul oilor. Lea era cea care trebuia întrebată și despre turmă, care dintre oi fătase în anul trecut, care ied era puiul caprei negre de prăsilă și care al celei bălțate. Rahela, care și ea se ocupa de turmă, n-ar fi știut să deosebească un animal de altul, dar Lea ținea minte tot ce-i trecea prin fața ochilor și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]