8,125 matches
-
căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu i se potrivea și pentru care dimensiunile tuturor lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir lung de insule și bancuri de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de insule și bancuri de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el și ale căror rămășițe sînt Îngropate În el - acest țărm care se Întindea cu nepăsarea uriașă a naturii În tăcere și singurătate trebuie să fi avut un aspect neobișnuit de pustiu. Spaniolul a resimțit aceasta, iar Înfățișarea aridă și pustie a locului este notată conștiincios În jurnalul său, care, În cea mai mare parte, oferă o lectură destul de seacă. Aici Însă spaniolul este cuprins de o emoție ciudată, care se simte În scrisul său, dînd culoare și vibrație Însemnărilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Bruce. Nu. Catawbianul de astăzi nu este așa și nici nu-și dorește să fie așa. Nu este un simplu colonist stabilit aici, un european transplantat; pe parcursul celor trei secole petrecute acolo, În. sălbăticie, a devenit locuitorul pămîntului Întins și pustiu pe care trăiește, pe parcursul celor trei secole a absorbit structura și culoarea acestui pămînt, și-a construit un caracter, o tradiție și o istorie proprie: este o istorie obscură, necunoscută lumii, ce nu poate fi găsită În paginile unei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mii de oameni ce trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria a milioane de gesturi și momente din viața lor, neconsemnate, uitate; este istoria soarelui și a lunii și a pămîntului; a mării ce se zbuciumă veșnic lîngă coastele pustii și a copacilor falnici ce se prăbușesc În singurătatea pustiului. Istoria statului Catawba este istoria a mii de oameni care trăiesc singuri În pustietate, este istoria a mii de oameni care și-au petrecut viața scurtă În tăcere pe pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
are chip de balaur. Văd cu ochii mei, pentru prima dată în viața mea, statuia unui zmeu. Și pentru că ea nu se mișcă, mie îmi vine să râd. Ana deschide, tot cu pantoful ei albastru, ușa palatului și intrăm. Întuneric. Pustiu. Nici urmă de paznici, nici urmă de servitori. A, uite aici undeva trebuie să fie Împăratul. Intrăm într-o cameră mare. Foarte palid și foarte trist, cu barba albă, lungă, ochii verzi, Împăratul zace întins într-un pat imens, cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
jumătatea drumului, Maria îi spuse: «Dă-mă jos de pe măgar, deoarece cel care este în mine, se grăbește să vină». O coborî de pe măgar, și îi spuse: «Unde pot să te duc, pentru a-ți feri pudoarea? Căci locul este pustiu»” (cap. XVII, 2). 2. Evanghelia armeană a copilăriei notează: „Ajunși la o grotă, Maria spuse lui Iosif, că pentru ea venise timpul de a naște, și nu mai putea să continue drumul până la cetate. «Să intrăm în această grotă», spuse
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
brad și peste straturile de flori, de zorele și de trandafiri din aceia cățărători. Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină Când e nasol, când istoria năvălește apocaliptic, e vremea să ne retragem în munți, în izolare, în pustie. Îmi aduc aminte de 16 decembrie '89 când am răgușit cântând Deșteaptă-te române, poate cel dintâi dintre cei de acolo, știe asta și Gheorghe Secheșan, și Viorel Marineasa, și Vasile Popovici; acolo, în fața locuinței pastorului, ne-am agitat cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe plan istoric. Unele texte biblice tind să reprezinte căderea Ierusalimului ca sfârșit al întregului popor, iar exilul ca pe o „eclipsă” în istorie (2Rg 25,21); mulți cercetători consideră astăzi însă că Iudeea nu a rămas tocmai un „pământ pustiu” (cf. Ier 39,10; 40,11-12). Dispoziția geografică bipartită a poporului iudaic a provocat probabil unele contraste între cei rămași în patrie și exilați (cf. Ex 11,15; 33,23 ș.u.) și chiar între cele două grupuri sacerdotale, dat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
întâi Iazigii nu se constată a fi locuit în aceste timpuri prin Panonia, ci tocmai în regiunea Nistrului. Așa Strabo ne spune lămurit că «regiunea întreagă care se așterne între Istru și Boristene, în cea dintâi parte a ei este pustia Geților; apoi incep Tirigeții și după aceștia Iazigii Sarmați, care se mai numesc și basilei adică regești.» Acești Iazigi se strămută după aceea către Nistru și Pont și mai târziu, tocmai pe timpul împăraților romani, trec o parte din ei peste
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o zări pe Leej, iar în urma ei, un bărbat în uniformă de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, din care se vedeau doar umerii și brațele. În rest, culoarul era pustiu. Gosseyn se lăsă să cadă și, lipit de perete, se apropie de cuplu. Când se apropia, Leej zise: - Cred că e dreptul meu să mă intereseze amănuntele. Care sunt instalațiile prevăzute pentru femei? O voce calmă, cu nuanța exactă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu gând. Se întoarse la ușă. Culoarul era tot pustiu. În urma lui, Leej spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fu de ajuns să arunce o privire la prizonierul său, pentru a se asigura că așa era. Zece minute mai târziu, fără nici un foc de armă, avea controlul navei galactice. Prea ușor. Așa își zicea Gosseyn privind sala de control pustie. Împingându-l pe Oreldon, cu Leej acoperind spatele, intră și aruncă o privire critică în jur. Totul era foarte tihnit. Nici un om de serviciu, doar doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Leej, dar ea spuse repede: - Este deschis. Nu suntem prizonieri. Ea prevăzuse întrebarea lui. Îi făcu bine să se simtă slobod. Merse la ușă. Se deschise fără efort. Ezită, trecu peste prag și ieși pe culoar, un culoar tăcut și pustiu. Fotografie podeaua din fața ușii și fiind foarte concentrată își dădu seama cu o secundă întârziere că creierul secund intrase în acțiune automat la ora prevăzută de Leej. Reveni în cameră și o privi. - Asta era? zise. Acum e momentul? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
New Chicago unde se pregătea una dintre navele de luptă capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un echipaj de tehnicieni non-A și pe el însuși, prin spațiul cosmic. Intră într-un oraș aproape pustiu. Numai uzinele invizibile și centrul militar prezentau o activitate formidabilă. Elliott îl însoți pe Gosseyn pe navă și îi comunică ultimele informații. - Nu am auzit de luptă, dar unitățile noastre trebuie probabil să intre în acțiune. Zâmbi și scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
congregației, corul, preotul în turnul octogonal al amvonului și directorul la baza lui. Preotul era un om cu fața grasă al cărui cap se bîțîia și încuvința la fiecare frază, în timp ce ochii lui transpuși și închiși îi dădeau un aer pustiu și orb, ca un balon purtat de un curent de aer. Brusc, Thaw se simți urmărit. Printre șirurile de capete plecate din galeria de vizavi, era o față ușor încurcată, aproape inexpresivă care, dacă-l remarcase își nu era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care părea să invite la o inițiativă la fel de egoistă. Penisul i se întări și începu să respire cu ușurință. Se fixă pe ultima dintre femei și fața acesteia deveni fața lui June Haig. își imagina cum o întîlnește în peisajul pustiu și accidentat prin care gonea autobuzul. Era îmbrăcată în șort și bluză albă, dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soare la amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un teren pustiu cu mormane de zgură, numit Jack’s Mountain. De sus văzură lacul, numit Oceanul Puturos, acoperit cu o peliculă galbenă, apoi coborîră pe lîngă abatorul din spatele termocentralei Pinkston, apoi de-a lungul edecurilor canalului, printre depozitele din cărămidă, traversară Garscube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Drummond sări înăuntru împins de-o rafală de ploaie. — Nu te teme, Duncan, și-i șterse fața și cămașa cu un burete. — Mi-e frig, îi spuse Thaw, dă-mi pace. Doi oameni îl duseră jos, cărîndu-l prin casa pustie. Se deschise o ușă și fu dus într-un șopron întunecat cu podea de beton. — E frig aici, țipă el, nu vreau să stau aici. Fu întins pe pielea unei canapele reci, cîteva uși fură trîntite și o voce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privirea ți se ridica spre tavan, lărgimea părea nesemnificativă. Era o sală în formă de octogon, unde se intersectau opt coridoare sub un dom, iar cînd te uitai spre ele, totul semăna cu un palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depozitul nostru de jos. În luna fără poliție nu ne putem asuma riscurile decurgând din prezența indivizilor suspecți. Îi trebuiră vreo 20 de minute până să părăsească hotelul. Înserarea începuse să se lase când o porni agale pe strada aproape pustie. 2 "Aristotel.. foarte dotat... a fost cei caee, fără îndoială, a influențat cel mai mare număr de oameni care au suportat vreodată ascendentul unei singure personalități. Dramele noastre au început în momentul în care biologul "intensiv'' Aristotel l-a devansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Au venit chemați de fată? Ori sunt vreo bandă?". Demarajul violent al mașinii puse capăt speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]