8,590 matches
-
limba română la Paris (1963), Köln, Bonn, Aachen și Düsseldorf (1970-1973). Un an este director al Editurii pentru Literatură Universală, iar din 1964 până în 1968 face parte dintre activiștii Comitetului Central al PCR, răspunzând de sectorul editorial. Omul de cultură rătăcit printre activiști ideologici a contribuit la publicarea operelor unor scriitori de-abia ieșiți din închisoare, printre care Vladimir Streinu, pe care îl și recomandă pentru funcția de director al Editurii Univers. A debutat în 1958, la „Luceafărul”, pentru ca în 1961
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
în timpul revoluției din Ungaria sau reflexele create de pușcărie (privirile întoarse mereu spre vizetă), psihologia celui aflat în anchetă sau în ajunul condamnării. Lungii ani ai privării de contactul cu lumea ascut sensibilitatea, deținutul bucurându-se când o vrabie se rătăcește în celulă, când poate zări un petec de cer sau poate păstra o frunză veștedă de castan, aducând nu știu ce adiere a vieții libere. Acuitatea auditivă e de asemenea crescută, dobândind intensități halucinante (deținuții își târau „cu toții lanțurile pe ciment într-
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
istorie și geografie decât literatură 60. • Nicolae Costin, Ceasornicul domnilor, ed. Gabriel Ștrempel, București, 1976; N. Cartojan, Ceasornicul domnilor de N. Costin și originalul spaniol al lui Guevara, București, 1941; D. Găzdaru, Un exemplar din „Ceasornicul Domnilor“ de N. Costin rătăcit prin bibliotecile din Italia, în „Miscellanea“, I, p. 175-186; Andrei Pippidi, Roman-magyar irodalmi talalkozasok, în „Korunk“, VIII, 1, 1997, p. 59-64. • Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVII-lea, București, 1983, p. 326-327
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orașe și localități; 3-4 sute de sate românești peste Nistru, în guvernămintele Herson și Podolia, „trăind aceeași viață ca acuma 100 de ani, dar fără nici un cuvânt românesc tipărit măcar cu litere rusești“; 3-4 sute de mii de săteni români, „rătăcind prin stepile Siberiei, Caucazului și ale Turchestanului, unde căutându-și locuri nouă își găsesc adăpost bun fără cruce și mormânt“. • „Ba mai avem și emigranți ceva mai fericiți (intelectuali și oameni politici rusificați, primind funcții importante - n.ns.): un d.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1949-1956, adică în epoca maximei expansiuni a comunismului, îmbrățișase utopia. Această experiență și-o asumă fără regrete dar și fără indulgență. Terapie sinceră și lucidă ce ar merita convertită în metodă de eliberare și preluată, eventual, și de alți intelectuali rătăciți în labirintul utopiei. Nu este mai puțin adevărat că e dificil, dacă nu tragic, să-ți asumi trecutul în postura de victimă, să constați că nu ai influențat timpul, ci ai fost învins de el. Iar comparația cu o generație
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită ce atîrnă la fereastra primului etaj: CAMERE. Camere? Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici chiar se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nicolae Gane, iar Costachi s-a îndeletnicit și el cu scrisul, ca traducător. Împărțit în șapte canturi, poemul Călătoria lui Cupidon la pustiu (1850), probabil o prelucrare, narează, cu imperturbabila monotonie, peripețiile lui Cupidon, proscris de zei și sortit să rătăcească prin pustietate. Iertat prin intervenția zeiței Venus, este lăsat iarăși slobod, dar orb, printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai ales de literatură franceză - renunțarea la voluptățile vinovate și la
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
problematica inerentă cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare, Rătăciți în amurg, Împăcare târzie, apoi zece piese grupate sub titlul Conversații provinciale, trei sub „efigia” Acasă, vieți destrămate, articole, cronici, eseuri pe teme teatrale, precum și un substanțial dosar de opinii critice și mărturii afective despre autor. În general, motivul cuplului
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
și membru al Academiei Române, în 1948 devine deputat în Marea Adunare Națională, iar în 1954 primește Ordinul Muncii clasa I. Fire contemplativă și acut sensibilă, chiar „bolnăvicioasă” potrivit unei autocaracterizări, atras în copilărie, „ca fetele”, de „culori și lucruri gingașe”, „rătăcit în visuri, în poezia câmpiei și a codrului și în labirintul cărților”, G. a găsit în adolescență cel mai propice climat pentru valorificarea artistică a predispozițiilor sale în cenaclul macedonskian de la „Literatorul”. Aici promovarea spiritului novator, a unor valori literare
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
un altul decât mine. șCând, oare, se petrec Întâlnirile noastre cu adevărat - În consonanță sau În diferență? Gândește-te la o dragoste oarecare - dacă reușești, la cea mai adâncă dintre cele al căror drum la un moment dat l-ai rătăcit (dintre cele pierdute, zice bunul-simț comun, care uită că realmente adevărat, din trecutul tău, este doar ceea ce n-ai reușit nicidecum să ucizi). Amintește-ți Întrebarea exasperată: care din cele două ființe, cea pe care ai iubit-o sau cea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fapt, tensiunea. Și de aceea metafora care-a ajuns, la câteva luni după ce se Începuse cartea, să devină titlul acesteia este metafora podului cu trei capete. Din punctul meu de vedere, postmodernitatea Înseamnă a fi pe acest pod și a rătăci, destul de Înnebunit, Între diferite margini, căutând tot timpul o Întemeiere de ordin rațional sau de orice alt tip, și de a nu putea avea niciodată această Întemeiere. Condiția postmodernă constă tocmai În a fi „absorbit”, tras În jos tot timpul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dușmanul. Tot de brainwashing s-a vorbit și În legătură cu China lui Mao, când mulți opozanți au fost aduși la stadiul de „legumă” prin tratamente chimioterapeutice și psihiatrice: nu au fost uciși, făcuți dispăruți peste noapte, ci au fost lăsați să rătăcească lobotomizați pe străzi, pentru a le reaminti oamenilor ce vor păți dacă nu se vor supune. Terifianța exemplului conta, aici, foarte mult. Ulterior, termenul a fost extins asupra tuturor formelor instituționale de educare purpurie din spațiul sovietic: extins prin extrapolare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu sine, poate din ordinul regelui polon, moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, precum și tezaurul și arhiva Mitropoliei. Deși în Polonia D. le asigura, precaut, printr-un act de inventariere legiferat cu martori în octombrie 1686, ele se vor rătăci definitiv în afara țării, în Moldova revenind, după demersuri repetate ale oficialităților, doar moaștele Sf. Ioan, un secol mai târziu. Refugiul la Stryj și Zolkiew se transformă treptat într-o semicaptivitate, despre care relatează corespondența sa cu Dositei al Ierusalimului din
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
arestat abia în luna februarie 1994. Capitolul 6. Controlul paznicilor: managementul culegerii informațiilortc "Capitolul 6. Controlul paznicilor\: managementul culegerii informațiilor" 1. Deși senatorul Church, președintele Comisiei senatoriale înființate în 1975 pentru investigarea activității serviciilor de informații, a folosit sintagma oaie rătăcită la începutul investigației pentru a desemna CIA; această caracterizare a fost abandonată până la încheierea investigației. Conform lui Loch Johnson, un membru al comisiei Church care îl susținea pe senator, explica faptul că președintele comisiei folosise această expresie deoarece „avea sentimentul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărât să se dedice vieții monastice. Însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrâns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi de la o localitate la alta. Mai târziu, Fulgențiu s-a gândit să plece în Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei. Însă, ajuns la Siracuza, el a aflat de la episcopul Eulalie că monahii din Egipt erau eretici și schismatici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
liderii celor două orientări. De condamnat este însă și al treilea tip de sărăcie, acela specific acelor călugări care, deși au declarat că renunță la bunurile materiale, continuă să participe la activitățile din această lume, ca și cum ar fi dori să rătăcească în continuare prin deșert după ce au ieșit din Egipt, în loc să se grăbească spre Pământul Făgăduinței (33). Trebuie să aspirăm să fim fără griji (amerimnos) este idealul formulat deja în tratatul precedent), așa cum ne-a îndemnat Pavel (I Cor. 7, 32
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
descendența lui O. Goga sau a lui Aron Cotruș, fie poeme în care cuvântul se metamorfozează în imprecații și lacrimi amare ( „O vale de lacrămi și doruri mi-e țara” - Septembrie; „Seminția lui Horia se stinge;/ Vai, vai, și Iancu rătăcește prin pădure/ Și armele nu are cin’ le-ncinge” - La capătul vremii; „Lacul e mâhnit, iar codrii-n somn/ Prind a se urni cu încruntare” - An rău), fie prelucrări ale unor doine de înstrăinare („Satule bătrân, la ce te uiți
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Poezii, 1968). Alături de „peisaje” lirice și de stihuri dedicate țării, caracterizate printr-o dragoste vibrantă față de plaiurile românești, se strecoară accente nostalgice, în acord cu o predilecție bine marcată atât tematic, cât și stilistic, spre confesiune. În Cântece de țară, rătăcit printre clădirile orașului, poetul are revelația disoluției în citadin a atmosferei satului de acasă: „Orașu-i îmbracă culoarea diurn,/ Din ziduri respiră stejari,/ Ploile fug pe străzi cu pași mari, / Găleata soarelui se ciocnește de turn” - Câmpul. În Semne pe scut
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
spre săvârșirea binelui, spre lumină și spre înălțimi etc. Cu timpul, poetul devine mai puțin optimist, are sentimentul zădărniciei luptei sale, al imposibilității de a salva „gloata bolnavă, bezmetică și oarbă”, își percepe propria viață ca fiind „crudă și pustie, rătăcită în desișuri de mulțime”, se simte tot mai blazat, mai descurajat. În versuri a realizat și câteva traduceri din literatura rusă - Pușkin, Lermontov, A.A. Fet ș.a. Proza lui H. a apărut în periodicele pe care le-a condus și
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
pe corabia lui Nazim-Efendi, un traficant de carne vie, furnizor al haremurilor. Acum începe drumul spre pierzanie al Chirei, care sfârșește închisă într-un harem. Dragomir, fratele Chirei, este și el pervertit de Nazim-Efendi. Scăpând de sub sechestrul acestuia, începe să rătăcească prin întregul Orient, în căutarea mamei și a surorii lui. Poartă în suflet cinstea și demnitatea, dar este disprețuit, înșelat și batjocorit tocmai pentru că are o structură aparte. Întorcându-se în țară, la Brăila, după doisprezece ani de pribegie și
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Linia de plutire există numai învinși, oameni înecându-se în inerție, stereotipie („uniformizare”, după cum spune prozatorul), în neîmplinire. Puterea inerției este irezistibilă, e hăul care înghite omul, factorul care îl depersonalizează și îl transformă într-un naufragiat, într-un obiect rătăcit în niciunde. Linia de plutire prezintă radiografia provincialismului ca mentalitate și fenomen social: închistare, incultură, dublată de agresivitate, interes meschin față de treburile altuia. Provincialismul se devoră pe sine însuși, fiind formă fără fond, loc fără spațiu, prezent fără trecut. O
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
povestea fiecăruia este la fel de atractivă, valabilă și demnă de recunoaștere. Dacă postmoderniștii au dărâmat zidurile ideologice ale modernității și au eliberat „prizonieri“, În schimb, nu le-au lăsat acestora un loc către care să se Îndrepte. Am devenit nomazi existențiali, rătăcind printr-o lume fără frontiere, plini de dorințe incipiente, Într-o căutare disperată a ceva În care să credem și de care să ne atașăm. Dacă spiritul uman a fost eliberat de vechile categorii de gândire, fiecare dintre noi suntem
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu mai inspiră, este considerat depășit sau, chiar mai rău, privit cu frică ori detestat. Chiar mulți dintre americani, dacă am sta să ne gândim la el, ar trebui să spunem că am ieșit cumva din făgaș, că ne-am rătăcit. Nu mai suntem siguri cine suntem și În ce credem, ce ne motivează și ne inspiră la nivel personal și colectiv. Într-o oarecare măsură, visul american Însuși este responsabil pentru starea noastră de boală. Tezele de bază ale visului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lumii. Etnografii au identificat mai mult de două mii de popoare-națiuni separate În lumea de astăzi. Deoarece există numai două sute de state-naționale teritoriale, recunoscute de legea internațională, marea majoritate a acestor popoare distincte au statut de minoritate În propriile țări sau rătăcesc prin lume În căutarea unui loc unde să se stabilească 45. Globalizarea și fluxurile financiare, comunicațiile și transporturile au accelerat curenții globali de forță de muncă. Lumea trece printr-o mare perioadă migratoare, În care indivizi și popoare Întregi, pornesc
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]