5,117 matches
-
de la „poiana lui Iocan” al lui Marin Preda, purtat aici pe marginea șanțului sau la MAT-ul din sat. Un „decameron” în care mai multe personaje spun povești, despre ei și despre alții. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată. O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și din scrupulul de a neantifica pur și simplu. Nehotărârea se naște din remușcarea în fața ființei posibile, a ființei care, de 64/ DESPRE LIMITĂ vreme ce hotărârea mea s-a îndreptat în altă direcție, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Europa central-răsăriteană începînd cu 1989, aproape că nu există îndoială asupra faptului că vor apărea revizuiri radicale în scrierea istoriei acestei zone. Și o mare parte din ele se vor datora patimii naționaliste. Sîntem martorii renașterii și revenirii gîndurilor de răzbunare ale națiunilor din zona aceasta. Este la modă astăzi să citești titlurile în acest fel. Dar răzbunarea, revenirea și renașterea duc rareori la înviere. Renașterile naționale au loc în zilele noastre pe fundaluri diferite de cele de după 1914. Nimic din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în scrierea istoriei acestei zone. Și o mare parte din ele se vor datora patimii naționaliste. Sîntem martorii renașterii și revenirii gîndurilor de răzbunare ale națiunilor din zona aceasta. Este la modă astăzi să citești titlurile în acest fel. Dar răzbunarea, revenirea și renașterea duc rareori la înviere. Renașterile naționale au loc în zilele noastre pe fundaluri diferite de cele de după 1914. Nimic din moștenirea lăsată de Revoluția Franceză nu este atît de implacabil ca naționalismul, care a creat o școală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o măsură mai mică) basarabeni și era menită să devină un catalizator pentru solidaritatea culturală a românilor de pretutindeni 214. Cursul inaugural al lui Iorga, Cuza Vodă și dușmanii săi la două zile de la detronarea sa, era un act de răzbunare politică care relata rolul jucat de Dimitrie Sturdza (liderul Partidului Liberal) în detronarea lui Cuza Vodă. Universitatea se bizuia pe subscripții și donații, statul nemișcînd nici un deget. Iorga percepea taxe modeste pentru casă și masă. Toate acestea se adăugau activității
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gardă" erau în viață. Sute de mii de oportuniști s-au alăturat acum mișcării așteptînd cu nerăbdare clipa exproprierii evreilor. Veteranii Legiunii îi numeau cu dispreț pe aceștia "Septembriști". Legiunea aceasta diluată era, mai presus de orice, interesată de putere, răzbunare și îmbogățire. Cîțiva dintre legionarii veterani au inițiat proiecte politice revoluționare și reformatoare în domeniul social, înspăimîntînd și mai mult regimul. Burghezia înfricoșată a trecut în opoziție, capitalul evreiesc a dispărut peste graniță, iar prețurile produselor de bază au urcat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
verzi legionare, exista un element discordant: un numeros grup de rude ale legionarilor uciși înveșmîntate în haine de doliu, cei dragi lor fiind încă nerăzbunați. Grupul acesta prevestea amenințător lucruri care aveau să se petreacă. Antonescu respingea orice formă de răzbunare anarhică. Pedepsele urmau să fie stabilite pe cale legală și să fie aplicate la modul general. Dacă nu erau încă răzbunați, legionarii uciși erau exhumați aproape zilnic și înmormîntați din nou în cadrul unor ceremonii celebre. Un diplomat străin numea regimul legionar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a căpătat o amploare tot mai mare. Cea de a doua înmormîntare a avut loc pe 30 noiembrie. "Echipa Morții" (sub conducerea dlui Boeru) și-a accelerat pregătirile. La urma urmei, așa cum își amintea Boeru, Codreanu ordonase două zile de răzbunare pentru lungile suferințe îndurate după ajungerea la putere a Legiunii. Iar "Căpitanul" nu putea să rămînă nerăzbunat. Psihologia și naivitatea infantilă a lui Iorga îl dominau. Exact ca un copil, nu-și dădea seama de existența pericolului. Această ignorare a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan. Înconjurat de legionarii animați de spiritul de răzbunare și de impulsurile mistice ale unui cult al morții de tip maniheist. Ajunși în curte, Iorga, ca de obicei, a vrut să se așeze lîngă șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd loc pe bancheta din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ucis pe Iorga și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie într-o stare de transfigurație. Un fel de calm ca de pe celălalt tărîm se oglindea pe chipurile lor. Boeru s-a exprimat în termeni mistici în legătură cu răzbunarea Căpitanului, cu trădarea lui Iorga și a lui Madgearu și cu pretinsul ordin al lui Codreanu de a fi răzbunat. A vorbit și despre "cei douăzeci de ani de suferință și persecuții¨ pe care Legiunea fusese nevoită să le îndure
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
douăzeci de ani de suferință și persecuții¨ pe care Legiunea fusese nevoită să le îndure. Sima s-a simțit mișcat și a înlăturat bănuiala unei provocări care îi trecuse prin minte. El a trecut cu vederea "cele trei zile de răzbunare" după care Legiunea avea să revină la normalitate 44. A doua zi dimineață, Mircea Iorga a fost primit de Antonescu. Acesta aflase cu puțină vreme în urmă de asasinarea lui Iorga de la colonelul Nicolae Dragomir, subsecretar la Ministerul Coordonării cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fete) în cămăși verzi s-au adunat într-un cortegiu zgomotos în centrul Bucureștiului și, cu inepuizabilul lor talent de a se comporta josnic, au sărbătorit asasinarea Profesorului Iorga și a celorlalți. A fost organizat și un macabru "banchet al răzbunării la" faimoasa "Casă Verde"49. În zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga zăcea pe marginea drumului, la ieșirea din satul Strejnic. Cîteva gloanțe îi zburaseră formidabilul creier. Trupul lui a fost descoperit pe la 7 a.m. în dimineața aceea geroasă și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și olandezii au ajuns să creadă În timpul războiului că datoria lor patriotică este să Înșele, să mintă, să speculeze, să calomnieze și să fure: În cinci ani, obiceiul le-a intrat În sânge. Paul-Henri Spaak (ministru de Externe al Belgiei) Răzbunarea n-are nici un rost, dar unii oameni nu-și aveau locul În lumea pe care visam s-o construim. Simone de Beauvoir Pentru cel mai mare dintre trădători, onoarea națiunii cere un verdict aspru și drept. Rezoluția organizațiilor rezistenței cehoslovace
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continuat sporadic timp de alți trei ani. În restul Europei Occidentale, vărsarea de sânge a fost mult mai moderată: 265 de oameni au fost linșați sau executați În Belgia și mai puțin de 100 În Olanda. Sub alte forme Însă, răzbunarea era omniprezentă. Acuzațiile de collaboration horizontale aduse femeilor, cum spuneau cinicii de limbă franceză, erau foarte răspândite: În Olanda, numitele moffenmeiden au fost tăvălite prin smoală și pene, iar suspectele din Franța au fost dezbrăcate și rase În cap În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
activ colaboratori; În țările slave au guvernat direct, prin forță. Singura colaborare Încurajată constant a fost cea a separatiștilor locali și numai câtă vreme ea a servit interesele germane. În consecință, atunci când armata germană s-a retras, primele victime ale răzbunării spontane din Est au fost minoritățile etnice. Forțele sovietice și aliații locali nu au făcut nimic pentru a Împiedica acest lucru. Răfuiala nepremeditată (Însă discret alimentată, În unele cazuri) contribuia la eliminarea elitelor locale și a acelor politicieni care ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sta În calea ambițiilor comuniste. În Bulgaria, de exemplu, nou-apărutul Front al Patriei a stimulat pedepsirea neoficială a colaboraționiștilor de orice speță, sub acuza generică de „simpatizant fascist”, și a Încurajat denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni ale anului 1945, În Polonia eliberată au fost uciși 150 de evrei. În aprilie 1946, cifra ajunsese la 1.200. Atacuri de mai mică amploare au avut loc În Slovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unui conflict politic este politic. La procesele lui Pierre Laval sau Philippe Pétain În Franța, ori la cel al șefului poliției italiene, Pietro Caruso, atmosfera nu era deloc cea a unor proceduri judiciare oarecare. Reglarea de conturi, vărsarea de sânge, răzbunarea și calculul politic au jucat un rol crucial În toate procesele și epurările postbelice. Să reținem acest lucru când ne Îndreptăm atenția asupra represaliilor postbelice oficiale din Europa Centrală și de Est. Fără Îndoială că, din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
când s-a stins În patul lui. Draža Mihailoviæ, liderul cetnicilor, a fost judecat și executat În iulie 1946. După el, În cei doi ani de la eliberarea Iugoslaviei, au fost uciși zeci de mii de noncomuniști. Toți erau victimele unei răzbunări sistematice, motivată politic, dar să nu uităm că, pentru ceea ce făcuseră În timpul războiului ca ustași, cetnici, domobranci sau membri ai Gărzii Albe slovene, mulți ar fi primit sentințe grele În orice sistem legal 2. Mulți minoritari unguri au fost executați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Epurările și masacrele din anii ’30 erau Încă vii În memoria multor oameni. Faptul că sovieticii Îi judecau pe naziști - pentru crime pe care și ei le comiseseră - a devalorizat procesul de la Nürnberg, care părea astfel un simplu exercițiu de răzbunare pe germani. După cum spunea George Kennan, „singura concluzie la care ducea această procedură era că astfel de crime erau justificate și iertate dacă fuseseră comise de membrii unui anumit guvern, În anumite circumstanțe, dar impardonabile, injuste și pasibile de pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
speranța unui viitor mai bun, rezultatul ar fi fost același ca În trecut: o nație Îngenuncheată, plină de resentimente, vulnerabilă la demagogia de stânga sau de dreapta. Cum Îi spunea lui Truman, În 1946, fostul președinte Herbert Hoover, „poți avea răzbunare sau pace, dar nu pe amândouă”. Dacă balanța s-a Înclinat mai mult spre „pace” În tratamentul aplicat de americani Germaniei, aceasta se datorează În mare măsură deteriorării treptate a relațiilor sovieto-americane. Într-un cerc restrâns de inițiați de la Washington
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Armata franceză a demarat așadar un război de uzură Împotriva gherilelor FLN. Ambele părți s-au folosit frecvent de intimidare, tortură, crimă și terorism În toată regula. În decembrie 1956, după o serie terifiantă de asasinate comise de arabi și răzbunări ale europenilor, Robert Lacoste, reprezentantul politic al lui Mollet, i-a dat mână liberă colonelului de parașutiști Jacques Massu să elimine insurgenții naționaliști din Alger prin orice mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Alții, În special cei care cooperaseră cu francezii sau serviseră ca personal auxiliar pe lângă poliția franceză și autoritățile militare - așa-numiții harkis -, au fugit de furia previzibilă a naționaliștilor victorioși. Mulți dintre ei au fost prinși și au suferit o răzbunare cumplită, iar cei care au ajuns teferi În Franța n-au primit nici o mulțumire din partea francezilor, sacrificiile lor nefiind cu adevărat recunoscute sau recompensate. Franța se grăbea să uite trauma algeriană. Acordurile de la Evian din 1962 au Însemnat pentru francezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
voia să recupereze ceva din influența trecută. Cum Îl consola Adenauer pe prim-ministrul francez Guy Mollet În ziua În care francezii au fost forțați de presiunea americană și retragerea britanică să stopeze operațiunile militare de la Suez: „Europa va fi răzbunarea voastră”. Cu o excepție importantă, retragerea britanicilor din imperiu a fost foarte diferită de cea a francezilor. Moștenirea colonială a Marii Britanii era mai vastă și mai complicată. Imperiul Britanic, ca și cel sovietic, deși slăbit, supraviețuise intact războiului. Marea Britanie era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e sfârșitul... a tot ce am construit atâția ani. Toată politica noastră internă și externă e la pământ”. Britanicii nu aveau altă opțiune decât să mai Încerce o dată, În mai 1967 - doar ca să primească din nou, șase luni mai târziu, răzbunarea calmă a președintelui francez, sub forma unui nou veto. În cele din urmă, În 1970, după demisia și moartea lui de Gaulle, negocierile dintre Marea Britanie și Europa au fost deschise pentru a treia oară, culminând de această dată cu acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lumea” (la „extremitățile necizelate” ale Europei, cum spunea În 1791 marchizul de Salaberry) au izbucnit din nou, cum se Întâmplase periodic În secolele trecute. O națiune Întreagă a fost cuprinsă de animozități criminale, alimentate de amintirea nedreptății și dorința de răzbunare. Cum spunea În septembrie 1992 secretarul de stat american Lawrence Eagleburger, „cei din afară nu pot face nimic până când bosniacii, sârbii și croații nu se hotărăsc să nu se mai omoare Între ei”. La polul opus, unii istorici și observatori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]