7,913 matches
-
nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională sau cel puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile. Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa explicit în spațiul liberal ceea ce a generat anumite confuzii , autorii admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
În loc de concluzii Programul de cercetare structural modificat, anticipat la mijlocul anilor '80 de către Robert Keohane, a apărut și a produs rezultate extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în toți acești ani, o oarecare ambiguitate în ceea ce privește relația sa cu (neo)realismul. De exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în toți acești ani, o oarecare ambiguitate în ceea ce privește relația sa cu (neo)realismul. De exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de cercetare, iar același lucru reiese și din observația lui Powell potrivit căreia multe aspecte importante ale instituționalismului neoliberal și ale realismului structural pot fi văzute drept cazuri speciale ale unui model mai general de sistem internațional. Referitor la metafora privind cele două lumi diferite pe care le studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este valabilă doar într-un sens cantitativ: neoliberalii se
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este valabilă doar într-un sens cantitativ: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul Studiilor de Securitate: teoria instituționalistă ar urma să invadeze gradual și acest domeniu, dominat categoric de realiști.
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
Paul Klee și Henri Matisse. În Réalisme ou artifice ? Une analyse de La fuite en Égypted’Adam ElsheimerLucia Corrain prezintă modul în care pot fi valorificate narativ elementele unui peisaj nocturn realist, pictat în Roma anului 1609, într-o vreme când realismul însemna: „reprezentarea peisajului așa cum este el, adică în realitatea sensibilă și experiența cotidiană...transcrierea, plecând de la percepția sensibilă a naturii, a elementelor vizuale care pot fi transpuse în pictură printr-un efect iluzionist, capabil să solicite și alte simțuri decât
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sensibilă a naturii, a elementelor vizuale care pot fi transpuse în pictură printr-un efect iluzionist, capabil să solicite și alte simțuri decât cel vizual (a putea simți, de pildă, umiditatea din aer și din rouă, blândețea soarelui, adierea vântului)”. Realismul pânzei La fuite en Égyptede Elsheimer atinge expresia maximă în luminozitatea înstelată a bolții cerești prin care se construiește pictural: „o privire topografică asupra cerului într-o noapte anume, o reprezentare a unor locuri reale și determinate în care recunoașterea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
dincolo de întunericul nopții, spațiului în care se desfășoară fuga în Egipt, spațiul de dincolo a cărui lumină nu depinde de nimic din ceea ce este omenesc. Corrain consideră că o asemenea lectură a tabloului pune sub semnul întrebării pretențiile legate de realismul din La fuite en Égypte și implică mai degrabă un efect de realism care se creează, așa cum crede Omar Calabrese, printrun joc rafinat al artificialului în care: ”adevărul absolut coincide cu artificiul absolut”. În accepția lui Corrain, ceea ce Elsheimer oferă
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
dincolo a cărui lumină nu depinde de nimic din ceea ce este omenesc. Corrain consideră că o asemenea lectură a tabloului pune sub semnul întrebării pretențiile legate de realismul din La fuite en Égypte și implică mai degrabă un efect de realism care se creează, așa cum crede Omar Calabrese, printrun joc rafinat al artificialului în care: ”adevărul absolut coincide cu artificiul absolut”. În accepția lui Corrain, ceea ce Elsheimer oferă, prin acest tablou, privirii, nu este o simplă descriere naturalistă a unui peisaj
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
nu vedem, prinși de impresia că privim o banală natură statică, ritmul care oferă picturii disponibilități narative. Pentru a-l sesiza trebuie să acceptăm separarea, așa cum spune Mieke Bal, a două moduri de a privi, the gaze/privirea: „încurajată de realismul transparent care șterge urmele operei” și the glance/privirea care: „poartă urmele enunțării picturale...reține mărcile picturii...pune în evidență poziționarea privitorului ca privitor încurajată de urmele operei...propune spre reflectare faptul că lumea este reprezentată în moduri specifice”. Separarea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
timp pe un plan secundar, pe fondul dominației intelectuale exercitate de către școala realistă. Teza potrivit căreia statul este unicul actor semnificativ în relațiile internaționale a fost o constantă a teoretizărilor realiste, mai vechi sau mai noi. De-a lungul timpului, realismul a fost criticat pentru statocentrismul său, unele dintre aceste critici provocând dezbateri consistente, iar enunțurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod natural, din nucleul dur al programelor de cercetare ce concurează în cadrul disciplinei. Mutațiile din cadrul raporturilor internaționale
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
colonelului Mohamed Farrah Aidid, sub reflectoarele mass-media internaționale. La nici un an după aceea, ONU și comunitatea internațională asistă pasive la transformarea puterii etatice rwandeze (dominată de etnicii hutu, majoritari) într-o veritabilă miliție coordonatoare a genocidului împotriva etnicilor tutsi, minoritari. Realism versus politică globală În secțiunile anterioare am pornit de la o definiție extrem de permisivă a actorului: Orice entitate care joacă un rol identificabil în relațiile internaționale. Această definiție permite inclusiv tratarea indivizilor ca actori în sistemul internațional, opțiune abandonată de mainstream
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
recunoașterea statalității și controlul asupra teritoriului și populației (ibidem). În privința unor entități precum organizațiile internaționale interguvernamentale sau corporațiile transnaționale, participarea lor la interacțiunile internaționale este uneori recunoscută, însă realiștii consideră că funcțiile lor se subordonează funcțiilor statelor. Versiunea structurală a realismului neorealismul păstrează intact statocentrismul studiilor mai vechi, precum și perspectiva lor orientată către putere. Kenneth Waltz recunoaște că statele nu sunt singurii actori, însă, la fel cum economiștii definesc piețele pornind de la firme, el definește structura sistemului politic internațional pornind de la
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
suplimentare că părintele este în posesia informațiilor corecte; * rezistența la critică - neacceptarea de către cadrul didactic a criticilor venite din partea părinților. Dezvoltarea acestor relații profesorpărinte nu se pot întemeia pe duplicitate, pe minciuni și pe lingușiri, ci pe adevăr comunicat cu realism și cu bun-simț; * percepția selectivă și subiectivitatea cadrului didactic - se referă la faptul că unele cadre didactice au tendința de a selecta din informațiile transmise de părinți pe acelea pe care dorește el să le vadă / care se potrivesc cu
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
s-a produs prin afirmarea autonomiei sale de cercetare în interiorul Științei Politice. Potrivit unei celebre afirmații a lui Morgenthau, ce formula chiar domeniul noii discipline, Relațiile Internaționale se ocupă cu studiul raporturilor de putere dintre actorii internaționali (vezi și capitolul Realismul). Așezând în centrul preocupărilor conceptul de putere, în toate accepțiunile lui ca putere-forță, putere influență, cu raportările sale inerente la concepte precum cele de autoritate, legitimitate sau suveranitate , Relațiile Internaționale se subsumează domeniului mai larg al Științei Politice. Definind aria
Introducere: domeniul Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1504]
-
Realismul este una dintre paradigmele centrale ale domeniului Relațiilor Internaționale, ce structurează înțelegerea evenimentelor, conceperea și desfășurarea politicii externe, configurarea conflictelor internaționale o mare parte a secolului XX. În mod fundamental, acesta are la bază o serie de considerații filosofice asupra
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
dominației; ca atare, el trăiește într-o permanentă nesiguranță, fiind marcat de o profundă neîncredere în oameni și suspiciune la adresa celorlalți. În consecință, și societățile și instituțiile create de om vor avea aceleași particularități. De la aceste prezumții pleacă și construcția realismului clasic. Gândirea politică în domeniul Relațiilor Internaționale a fost însă structurată, încă de la început, de două mari direcții de gândire filosofică, deja dezvoltate de gânditori clasici precum Thomas Hobbes, Immanuel Kant, Jean-Jacques Rousseau sau Machiavelli. Aceste două mari tradiții filosofice
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
politică în domeniul Relațiilor Internaționale a fost însă structurată, încă de la început, de două mari direcții de gândire filosofică, deja dezvoltate de gânditori clasici precum Thomas Hobbes, Immanuel Kant, Jean-Jacques Rousseau sau Machiavelli. Aceste două mari tradiții filosofice dominante sunt: realismul și liberalismul. Realismul susține că omul este rău și egoist. Natura însăși sau condițiile în care trăiește omul îl fac pe acesta rău. Natura sa este inevitabil și fundamental înclinată spre căutarea puterii în raport cu ceilalți, a dominației sale asupra celorlalți
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
Relațiilor Internaționale a fost însă structurată, încă de la început, de două mari direcții de gândire filosofică, deja dezvoltate de gânditori clasici precum Thomas Hobbes, Immanuel Kant, Jean-Jacques Rousseau sau Machiavelli. Aceste două mari tradiții filosofice dominante sunt: realismul și liberalismul. Realismul susține că omul este rău și egoist. Natura însăși sau condițiile în care trăiește omul îl fac pe acesta rău. Natura sa este inevitabil și fundamental înclinată spre căutarea puterii în raport cu ceilalți, a dominației sale asupra celorlalți. O astfel de
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
și fundamental înclinată spre căutarea puterii în raport cu ceilalți, a dominației sale asupra celorlalți. O astfel de viziune conduce către un război al tuturor împotriva tuturor bine cunoscutul homo homini lupus al lui Hobbes; pe ea se sprijină în mare parte realismul relațiilor internaționale. Însă la nivelul politicii internaționale s-a produs următoarea distincție fundamentală: în relațiile internaționale lucrăm cu două tipuri de oameni omul, individul ca eșafodaj al domeniului relațiilor internaționale, și conducătorul, cel care întemeiază și conduce statul. Prin urmare
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
lungul secolelor, iar pe de altă parte pot interveni înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul, de altfel, urmărește în ultimă instanță să investigheze acele concepte fundamentale și cadre de gândire pe care le folosim în mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
parte pot interveni înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul, de altfel, urmărește în ultimă instanță să investigheze acele concepte fundamentale și cadre de gândire pe care le folosim în mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes etc. Mai mult decât atât, principala
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
le folosim în mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes etc. Mai mult decât atât, principala lor premisă este una esențialmente filosofică natura umană (și anumite considerații specifice asupra acesteia). Ca atare, este îndreptățit să numim realismul (ca și idealismul) mai degrabă o filosofie a relațiilor internaționale. Cele două paradigme trebuie privite în mod fundamental antitetic, având teze complet diferite. După sfârșitul primului război mondial (1914-1918) și conferințele de pace care i-au succedat, s-au căutat
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
stopa izbucnirea, în 1939, a celui de-al doilea război mondial a condus la o critică masivă a wilsonianismului. Prin raportare critică la idealismul liberal interbelic și ca reacție la acesta din urmă, se construiește, în anii '20-'30, și realismul clasic al relațiilor internaționale. Realiștii clasici ai secolului XX au criticat dur caracterul efervescent al wilsonianismului și inadecvarea lui fundamentală la natura domeniului politicii internaționale. În cartea sa The Twenty Years' Crisis 1919-1939 (1939), Edward Hallett Carr (1892-1982) se angajează
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
vor fi aplanate pe cale diplomatică, prin negociere, eșuează în a-și urmări prioritar interesul național: apărarea. Deși consideră că, aplicate separat realității, nici perspectiva școlii idealiste, nici cea a școlii realiste nu sunt suficiente, Carr își exprimă însă încrederea că realismul este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]