8,522 matches
-
celorlalți, în cele ale celor ce-mi citesc povestirea vieții? Și dacă trăiesc astfel în fanteziile multora, real nu e oare ceea ce aparține multora, nu doar unuia singur? Și de ce oare, ieșind din paginile cărții în care ar fi depozitată relatarea vieții mele fictive, sau mai curând din mințile acelora care o citesc - din ale voastre, cei care o citiți acum -, de ce să nu exist ca un suflet veșnic și veșnic îndurerat? De ce?“ Bietul de el nu se putea odihni. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
publicat un roman istoric, Pace în război, ce urmează a fi reeditat, și al cărui fundal îl constituie războiul carlist dintre 1872 și 1876. Romanul acela e încărcat de scrupuloase detalii de loc și de timp, toate atent colaționate, iar relatarea bombardării orașului Bilbao din 1874 poate trece drept o extrem de fidelă narație cronicărească. Cred însă că în ea nu există mai mult adevăr decât în mai sus-citatul meu roman Ceață sau în nuvelele ce-mi alcătuiesc volumul Trei nuvele exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate-a Domnului mi-o porți în glas. Fă-mă, Doamne, clopot ție, clopot ție-adevărat, și-n războiu-acestor vremuri pacea-eternă-n groapă-mi dea! Și să ne întoarcem la relatare.] În aceste împrejurări și-n acea stare sufletească, mi-a venit ideea, acum câteva luni, după ce citisem teribila Piele de sagriu (La Peau de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeie inteligentă, cu spirit de observație, care se manifestase Întotdeauna posesiv față de sentimentele fratelui său și cu suspiciune față de intențiile altor femei În ceea ce le privea. Nu-i trebui mult să constate cât de des apărea numele drei Woolson În relatările lui Henry, sau faptul că uneori Îi spunea Fenimore. Începu să Îl tachineze și să glumească pe tema ei. — Te interesează femeia asta, Henry? — Da, mă interesează. Opiniile ei În materie de literatură sunt de o sensibilitate remarcabilă. — Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mamă englezoaică, și crescuse undeva, la marginea Parisului; introducerea nu era, Într-adevăr, decât evocarea nostalgică și afectuoasă a copilăriei fericite petrecute de Du Maurier În Passy. În general, Henry nu era de acord cu pseudoautobiografia ca formă de ficțiune. Relatarea la persoana Întâi slujește foarte bine Într-o povestire sau o poveste, dar, În economia de anvergură a unui roman, ea duce la dispersare și irelevanță. Pentru un Începător, Însă, ea Își avea avantajele sale ca metodă narativă, rezolvând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alt mediu de expresie, nu la fel de dependent de coordonarea subtilă dintre ochi și mână, Îl Înveselea enorm. Și, pentru a face economie de vedere, decisese să Îi dicteze povestea Emmei, În loc să scrie el Însuși. Lui Henry i se păru interesantă relatarea procesului: se pare că nota cuvintele pe care el le rostea fără pauze, stând relaxat În fotoliul din atelier, fumând țigară de la țigară, după care transcria totul pe curat, pentru ca el să citească și să revizuiască. Aproape că Îl invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
primăvara următoare făcu un tur aventuros al Greciei și Egiptului Împreună cu sora ei, pe care Îl descrise În articole pline de culoare pentru revista Harper’s. Lui Henry Îi plăcuse În mod special tabloul liric al insulei Corfu și amuzanta relatare a modului În care fusese salvată de o bandă de hamali cu chipuri feroce de briganzi de pe cheiul din Patras de către un imperturbabil proprietar de hotel german. La finalul acestor călătorii nu se Întoarse la Florența, pretinzând că se săturase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până la producția scenică, rezonând la speranțele și neliniștile lui volatile. După cum Îi promisese În telegramă, Îi trimise, ei și lui Katharine, o scrisoare ceva mai lungă Înainte de a pleca din Southport, cu detalii de la premiera triumfătoare, un prim episod din relatarea completă care avea să urmeze la Întoarcerea la Londra. Aceasta În parte pentru a preveni gelozia pe care Alice ar fi putut-o simți pentru că Fenimore avea să fie prima care să audă din gura lui relatarea evenimentului. Era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prim episod din relatarea completă care avea să urmeze la Întoarcerea la Londra. Aceasta În parte pentru a preveni gelozia pe care Alice ar fi putut-o simți pentru că Fenimore avea să fie prima care să audă din gura lui relatarea evenimentului. Era conștient de risc, dar stabilise dinainte cu Fenimore cu sentimentul că, dacă spectacolul avea să fie un eșec, ea era cea mai În măsură să Îi oblojească orgoliul rănit. Din fericire, nu avea să fie nevoie de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și primăvara lui 1891-92, care avea să Îl poarte prin optsprezece localități din Anglia și Scoția. Subiectul - care avea să fie același peste tot - era „Artiștii de la Punch“, În principal Leech și Keene, ilustrat cu șaisprezece planșe. Henry primi o relatare scrisă amuzantă a primei prelegeri, ținute pe 12 noiembrie la Societatea Științifică și Literară din Wolverhampton, unde fusese Însoțit de credincioasa Emma. „Când am văzut sala și am auzit că avea să fie plină, am pălit amândoi și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În urmă la ziua care i se păruse, În timp ce o trăia, cea mai lungă din câte cunoscuse, simțea că nici una dintre aceste metode narative - și cu siguranță nu cea pe care o prefera el - nu ar fi fost potrivită pentru relatarea mulțumitoare a ironiilor, nebuniilor, enigmelor, legăturilor stranii și coincidențelor din aceste ore, În special cele mai târzii, de după căderea Întunericului. Le parcurse parcă În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și incapabil să Înțeleagă palpitațiile pe care mi le provoacă. În ce stare m-a adus acum șase luni, când mi-a spus, În mare secret, că s-a angajat.“ Urma un pasaj lung pe 7 ianuarie 1891, care rezuma relatarea lui asupra premierei de la Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi admira curajul și demnitatea, manifestate În condițiile cele mai dure și pe lângă care reacția sa față de refuzul publicului părea o simplă bosumflare. Iar În coloanele dedicate corespondenților era alt material de gândire: o scrisoare de la Sidney Colvin, conținând o relatare consistentă a morții În Înmormântării lui Robert Louis Stevenson În Samoa, făcută de fiul său vitreg, Lloyd Osbourne. Conducătorii samoani veniseră din Întreaga regiune aducând țesături fine, la care femeile lucraseră câte un an Întreg și În care trebuia Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întregul ei și evalua unitatea și simetria, face ajustările necesare Înainte de a demara procesul de compoziție pe hârtie. Și apoi, Își spuse tot mai prins de idee, oare principiul dramatic Însuși al prezentării scenice a experienței - „demonstrația“ mai degrabă decât „relatarea“ poveștii, prin intermediul confruntării și interacțiunii personajelor - nu putea aduce literaturii genul de forță structurală și eleganță care atât de adesea Îi lipsea, În timp ce artistul narator rămânea liber să adauge trăsătura neprețuită, inaccesibilă dramaturgului, a capacității de a dezvălui mecanismele tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plătească și mie ceva. Adăugă: — În orice caz, intenționez să Îmi folosesc influența pentru a obține un rol pentru Gerald. Gândul acesta părea să Îi aducă mai multă satisfacție decât orice altceva. Ulterior, Charles Miller Îi făcu lui Henry o relatare mai promițătoare. Se părea că Tree oferise un procentaj cât se poate de rezonabil și că Paul Potter, la rândul său, acceptase să Împartă drepturile de autor. Era o zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau Sylvia Nu-știu-cum-Davies? Acum Însă este altceva. A văzut Peter Pan, a auzit de la Edmund Gosse povestea nașterii lui, a descoperit scrisoarea trimisă În preajma morții soțului ei, adresată cumnatului care acum trage să moară În camera de alături, a citit relatarea tristă a ofertei lui Barrie de a se Îngriji de orfanii familiei Davies - „Eu sunt prea bătrână ca să le mai fiu de ajutor. El e singur și are o unică dorință, de a se ocupa de ei așa cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
denunțat nimeni...“ Că fusesem un elev slab la latină, asta părea să fi uitat cu generozitate. Am vorbit despre Danzig, despre vremea când, având încă toate turnurile și frontoanele, arăta ca în cărțile poștale. A ascultat cu plăcere scurta mea relatare despre călătoriile repetate la Gdańsk - „Aud că Sankt Trinitatis a fost reconstruită și că e la fel de frumoasă ca odinioară...“ -, dar, atunci când am încercat să vorbesc despre tăcerea mea de atunci, despre culpa mea neprescrisă, monseniorul Stachnik a îndepărtat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Crăciun absolut nimic. Scândura cea neagră ne făcea să credem că ofensiva din Ardeni decurgea victorios și aducea cu sine în sfârșit schimbarea, numai că, la scurt timp, din raportul armatei se putea deduce că rușii pătrunseseră în Prusia orientală. Relatări despre violuri și crime împotriva femeilor germane în ținutul Gumbinnen îmi ocupau visele cu ochii deschiși din timpul cursurilor teoretice. Peste zi vedeam, pe cerul înghețat și limpede, flotilele de bombardiere inamice. Neabătut, își urmau drumul lor ca un snop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai știu ce. Măruntaiele. Fața lui rotundă, care părea să se fi micșorat în clipa morții... Dar ceea ce stă scris aici cu detalii am citit într-un chip asemănător în altă parte, la Remarque sau Céline, așa cum Grimmelshausen, în relatarea bătăliei de la Wittstock, când suedezii i-au tăiat în bucăți pe oamenii împăratului, relata imagini de groază transmise de alții... Apoi m-am trezit cu tipul care clănțănea din dinți lângă mine, s-a îndreptat cât era el de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
povestit candidatului local al SPD despre activitatea mea din subteran ca băiat la cuple și despre penele de curent saturate de dispute. Așa a aflat el de când începuseră ezitările social-democrate să-și pună amprenta asupra gândirii mele politice. Dar, fiindcă relatarea mea presărată cu anecdote îi va fi apărut tovarășului ca mult prea fantastică ori ca o continuare la Ani de câine, după plecarea mea a aruncat o privire în registrele din primii ani de după război ale încă profitabilei Burbach-Kali AG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se întorceau de departe și aveau ceva de arătat. Până aici, retrospectiva asupra călătoriei în Italia a permis economisirea unei acțiuni secundare care, bogată în personaje, a devenit mai târziu autonomă și a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii făcute de Hannes, fratele Trudei Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se facă. Asta și din cauză că eu, ca să-l întărât pe camaradul meu, afirmasem fără ocolișuri că până și un necredincios ar putea fără probleme să ajungă papă, așa cum de altfel demonstra și istoria Bisericii. „Mda“, am spus eu ca să închei relatarea mea din anii tinereții, „Joseph a avut zarul cel mai mare. Se poate numi ghinion sau noroc. Așa se face că eu am ajuns, din păcate, doar scriitor, el, însă... Dar, dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scările În goană. Și mi-am Început campania pe loc: chiar În acea seară am șters-o englezește din Noul Imparțial, În al cărui registru de pasageri figurez sub așèa zisul nume de Aquiles Silberman. Dotat cu barbă falsă, scriu relatarea faptelor În odăița care dă În curtea din fund. Cu o contribuție pozitivă Dialogul cu Ortega e dintre cele mai tonice. Pune-i sare pe coadă, că omul azi ia microbuzul din Llavallol, iar mâine ne salută cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pertinentă; așa cum vom explica În continuare, Însă, argoul-personaj este și el un element de camuflare și amânare atât a rezolvării enigmei, cât și a revelării acesteia. Desigur că, pentru a pătrunde tainele argoului, vorbire paralelă destinată În acest caz tocmai relatării de aventuri din lumi paralele, nu strică să dispui de ceea ce George Astaloș numește un „pedigree etno-cadastral“. Dar, cum nici Borbioy nu a dispus de el, ne-am văzut În situația de a răspunde personal la Întreaga serie de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În submarin? — Perfect! spuse Norman. Când au căzut sistemele, noi ne aflam În submarin. De aceea noi am supraviețuit,iar ceilalți nu. — Dar de ce ne aflam În submarin? — Conform orarului, transferam benzile. — Și benzile? Ce vor arăta? — Benzile vor confirma relatarea noastră, zise Norman. Totul va fi În concordanță cu această relatare, Începând cu cei de la Marina Militară care ne-au trimis În misiune acolo jos și terminând cu noi, care nu ne vom aminti nimic altceva În afară de această poveste. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]