5,377 matches
-
ați auzit de el. - Evident! - A frecventat-o din 1869 până în 1886, cât timp a fost profesor aici, la Piatra Neamț. S-a pus și o placă... Aveți camera numărul 19, la etajul III. Luați ascensorul. - Cred că am să mă reped întîi până la Select. Nu e departe. Am să mă întorc într-un ceas, un ceas și jumătate... I se păru că doamna îl privește mirată, pe deasupra ochelarilor. - Să nu răciți, spuse. Străzile sunt încă troienite, și s-a anunțat ninsoare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au reîntors în neființă... Antim își scoase nervos ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi spre fotoliu și, înainte ca Antim să prindă de veste, îngenunche, apucă mâna și i-o sărută. - Iertare, moș Manolache! exclamă emoționat. Dar ce să fac dacă m-au blestemat și pe mine ursitoarele să văd, să-mi imaginez, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbească, și să încerc să descifrez enigmele. Dar nu știu dacă voi mai avea timp. Mă simt foarte obosit... - Tinerețe, tinerețe fără de bătrînețe! repeta Antim. Abia apucase s-o sărute pe amândoi obrajii, și Iconaru, cu cutia sub braț, se repezise spre el, îi mulțumi strîngîndu-i mâna și plecîndu-și respectuos fruntea. Dar aproape de ușă Ieronim îl ajunse din urmă și-l opri. - Cum, vrei să pleci? - Poate îl mai găsesc pe Borban lucrând și îmi deschide pe din dos... - Vrei să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
domnule. Aștept pînĂ diseară. Deschisesem sticla și tocmai i-o Întindeam cînd am văzut un pește mare și maro, cu un harpon Înfipt În el, mai lung decît brațele Întinse ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson. Atunci ține-o ca s-o prindă. Se repezise din adînc și n-o nimerise. Știam c-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ale unui om; l-am văzut ieșind din apă și repezindu-se la scrumbia din undiță. Era gros cît un buștean. — Slăbește-o! am strigat. — PĂi n-a prins-o, răspunde Johnson. Atunci ține-o ca s-o prindă. Se repezise din adînc și n-o nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește-te s-o slăbești imediat ce-o apucă. Apoi l-am văzut cum vine din nou pe sub apă. I se vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să văd spada, ochiul, fălcile deschise și capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi, palid la față și cu o privire sălbatică, trase o rafală generală, fărĂ țintă, către toți cei din bar. L-am văzut pe unul dintre cei trei repezindu-se spre el, și am observat și ce expresie avea. De data asta i se alăturară mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe pistolar Între două mese din stînga, În timp ce acesta se zbătea sălbatic, și cînd se auzi Împușcătura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mergea exact ca atunci cînd plecaserăm, doar că șunca și whisky-ul dispăruseră. — A venit Cheliuță! strigă unul dintre barbugii. Ce mai faceți, tovarăși? spuse Cheliuță făcÎnd o plecăciune. Ce mai faceți? Ce faceți? Jocul se Întrerupse și toți se repeziră cu Întrebările asupra lui. — Mi-am completat foaia de raport, tovarăși, spuse Cheliuță. Și v-am adus niște șampanie. Pe mine, unul, nu mă mai interesează decît aspectele foarte plastice ale Întregii chestiuni. — PĂi și colegii de patrulă unde dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta? se repezi furios extremadurianul. Nu-ți convine ceva la războiu’ Ăsta? — Taci! Îi spuse soldatul prietenos. Aici eu comand și acești tovarăși sînt oaspeții noștri. PĂi atunci nu-l lăsa să vorbească de rău despre război. N-o să se-apuce străinii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii. A trebuit să scoatem un tanc În față, care să tragă Întruna spre fereastră cît ne-am repezit noi la ultima mitralieră. Numai eu am pierdut opt oameni. Prea mulți. — Și unde s-a Întîmplat asta? — La Celadas. N-am auzit niciodată de locu’ Ăsta. — Nu, n-ai auzit. Operațiunea n-a fost deloc un succes. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedeam mai bine dacă venea. — Și ce s-a Întîmplat? — Tre’ să fi intrat cumva În bucătĂrie, poate pe geam cumva, și a luat tot ce era de luat. — MĂnînci rahat. — Da’ tu ce-ai făcut tot timpu’ Ăsta? se repezi pădurarul local. — Am dormit, la fel ca tine. — Bine. Hai să nu ne mai certăm pe tema asta. Nu ne-ajută cu nimic. — Spune-i fetei Ăleia să vină Încoace. Fata veni și delegatul Îi spuse: — Spune-i doamnei Adams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge. Era mult sînge. DÎra de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plin de sînge, vino-ncoa’. Colții poa’ să mai aștepte, nu pleacă nicăieri. Ținînd În mînĂ coada lipsită de păr a elefantului, Juma veni rînjind către tatăl lui David. FĂcură o glumă porcoasă, după care taică-său Începu să vorbească repezit În swahili. CÎt de departe-i apa? CÎt e de mers pînĂ să dăm de niște oameni care să ne ajute să cărĂm colții? Cum Îți e, futangiu de porci și bun de nimic ce ești? Ai ceva rupt? Primind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă se Învîrtea. Biciclistul din spatele lui acceleră și imediat auzirăm focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să dea cu el de pământ. „Na! Na! Satură-te de pește! Uite pentru ce stă el o zi întreagă pe baltă. Lumea nu prididește cu treburile și el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
I-o dat strigoaica în primire și i-o spus: „Ai grijă de ea, că astăzi vine bărbatul ei s-o ia acasă!” Bețivul, în loc să plece, s-o așezat pe un scaun. Când o văzut așa îndrăzneală, directorul s-o repezit la el: „Da’ cine ești tu de te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
capul de vorbele astea ale zmeilor și mă cam mănâncă ghearele... Îmi vine să zgârii... Dacă ar fi aici Ana, cu pantofii ei albaștri, și i- ar preface pe toți ăștia în stane de piatră - eu aș putea să mă reped la ei și doamne ce le- aș face! I-aș zgâria rău de tot! Pe coada mea stufoasă, că i-aș învăța minte. Și cum ei nu mă pot vedea, pentru că numai Prințul are Culoarea Culorilor cu care pot fi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a futut pe noi, puțoiu ăla Lennox. Ne-a adus În halul ăsta și apoi s-a repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar fi trebuit să vedem semnele. Dar noi am fost slabi. Acum trebuie să fim puternici. Somnul ne ocolește În timpul nopții. GÎndurile ne zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o mapă sub braț. ― Bunăăă sea... ra - a salutat el surprins. ― Bine ați venit. Luați loc. Erați așteptat - a răspuns profesorul, puțin amuzat de descumpănirea securistului. ― Dar... Când am stabilit să mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așezat, a pus hârtiile pe masă și-a scos stiloul, l-a rânduit alături și cu un vid de nedescris În minte a intrat În așteptare... „Fii calm, prietene. Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la profesorul tău și că lui Îi răspunzi, nu cine știe cărui cerber! Drept urmare, ai timp de gândire. Folosește-l!” - i-a șoptit gândul de veghe. „Așa voi face, vecine. Mă bucur că ești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi la Paris ca la Tîrgu-Frumos. Nu s-a putut. Continuu să-mi beau cafeaua în grădina mea, cu gîndul la Café de Flore, asta se poate. Casa e singura mea certitudine și, prin extensie, țara asta. Mă tem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat ceva. Sigur nu. Dar a lăsat-o cu tot cu copil în scutece, într-un București sub bombe și sub camuflaj și s-a repezit să ia urma Conservatorului refugiat. Gara de Nord era, în 4 aprilie, '44, iadul pe pămînt. Nu știu cum a reușit Etta să-l oprească să nu alerge la trenul de Lugoj. Poate cînd a văzut că, panicată, înnebunită de aglomerație, de strigăte, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de c. "Trăsăturile esențiale ale eroului negativ, viclenia și rapacitatea" suferiseră o modificare: în loc de rapacitate, apăruse capacitate. "Vreau erată la loc vizibil. Sînteți iresponsabili din punct de vedere politic", s-a repezit Andru. Cornel Șoitu l-a dat afară. De indignare, Andru a greșit ușa și s-a năpustit în debaraua pentru mături și găleți. Unde-i era și locul. Căzătura, mai anul trecut, în privata poliției, cu prilejul "Zilelor Sadoveanu", i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă ceva bani, să nu mă mai ocărască așa. Cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]