5,445 matches
-
Weltanschauung metafizico-religioasă era comună atât lui Augustus și susținătorilor săi cât și opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de dominația facțiunii , libertatea antică: "... rempublicam a dominatione factionis oppressam in libertatem vindicavi"129. Alta era convingerea unor cercuri aristocratice de viță mai veche care se vedeau puse în umbră de personalitatea tot
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130. Rezultatul a fost că principiul de libertate republicană, înțeles de antici și, fără îndoială și de Augustus însuși -, ca "drept de a participa activ la viața statului" a fost înlocuit de un concept nou, înțeles de clasa aristocratică de la conducere ca "dreptul individului de a-și realiza propriul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ajuns, a fost nevoie de pedepse, pentru ca cei mai încăpățânați să cedeze și să iasă din adăpostul lor de mândrie și dispreț pentru a se dedica din nou vieții publice: nici măcar perspectiva penală nu avea nici un efect asupra rigidității spiritului republican al clasei conducătoare. E posibil ca reticența de a colabora cu regimul augustan să se datoreze unui fel de egoism personal sau unui "individualism" comparabil, cum s-a vrut să se creadă 143, celui renascentist, sau unei atitudini declarat sau
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Antonii epistulae, Bruti contiones 247. Numele lui Brutus implica un întreg program politic 248. După cum se știe, unchiul său era Cato din Utica, la școala căruia a crescut și căruia i-a adus elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată. La acestea se gândea Ovidiu când făcea referire la Brutus și la "discursurile" sale; și nu numai Ovidiu ci și toți romanii republicani sau de orientare republicană 249. Mai mult, M. Junius Brutus își construise o genealogie care, pe de o parte îl făcea urmaș al primului Brutus, care pusese capăt guvernării regilor, iar pe de altă parte urmaș al lui Servilius care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată. La acestea se gândea Ovidiu când făcea referire la Brutus și la "discursurile" sale; și nu numai Ovidiu ci și toți romanii republicani sau de orientare republicană 249. Mai mult, M. Junius Brutus își construise o genealogie care, pe de o parte îl făcea urmaș al primului Brutus, care pusese capăt guvernării regilor, iar pe de altă parte urmaș al lui Servilius care a curmat viața lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a-și masca unele sentimente "politice" incompatibile cu situația politică a momentului; rămâne, însă, valabil faptul că acest de-al treilea Brutus se încadrează în cadrul spiritual al personajelor de care este legat și prin nume. Fără îndoială, aparținea cercului republicanilor, deoarece un prieten prea fidel de-al lui Augustus sau un adept laș al politicii imperiale s-ar fi ferit să admită, din partea unor prieteni, aluzii la asasinii lui Cezar pe de o parte și la cei mai mari dușmani
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cinci în cinci ani, dădeau o speranță reînnoită nu în însănătoșirea lui Augustus, ci în a aceea a republicii: se spera cu și mai multă ardoare că, prin eventuala dispariție lui Augustus, s-ar fi întors vremurile bune ale libertății republicane. Cu a noastră scrisoare ne situăm în jurul anului 14 d.H. Nu știm care era starea sănătății împăratului la acea vreme, dar, în orice caz, unele exprimări 276 ovidiene dau de înțeles că moartea lui Augustus era aproape și că, de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu adevărat (potrivit mărturiei lui Tacit). La o lectură atentă a acestei scrisori ai clar sentimentul confuziei și nesiguranței sufletești ale lui Ovidiu. Poetul și-a dorit prea mult moartea lui Augustus ca soluționare a exilului său și a libertății republicane, pentru ca acum, pus pe neașteptate în fața acestei știri atât de așteptate și venită 432uși atât de neașteptat, să fie atât de tulburat și dezorientat. Oricum, această veste venea după sau împreună cu aceea cu totul neașteptată a morții rudei și celui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de acest doliu grav, care făcea să dispară pentru totdeauna toate speranțele pe care poetul le țesuse în jurul persoanei lui Paulus cu privire la întoarcerea la republică. Se aștepta, într-adevăr, o luare de poziție mult mai fermă din partea celor de "orientare republicană", dar acest lucru nu se întâmpla. Prin constrângere imperiul își obișnuise sufletele cu o poziție spirituală comodă, care le făcea aproape incapabile să ia decizii importante pentru viața statului. Imperiul se statornicea la Roma și ocazia pe care au avut
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
erorii lui Ovidiu (adevărata "eroare" pe care Ovidiu o identifică cu nevinovăția, adică cu lipsa oricărei vini). Ar fi mai degrabă un fel de restitutio ad integrum anticipată de ceea ce i se cuvenise poetului pentru suferințele sale pe altarul libertății republicane, decât un ajutor generos din partea lui Sextus Pompeius. Sulmonezul nu se îndoiește de faptul că Sextus va continua să-l ajute și cu alte favoruri, dar, deocamdată, nu știe să-și manifeste nicio altă dorință, în afara aceleia de a avea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vedere, nu trebuie să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ușor ca cineva să se înșele, voit sau nu, asupra sentimentelor celuilalt: în "libertatea" lui Augustus era mult loc pentru autoritatea personală; în cea a lui Paulus Fabius Maximus era mult loc pentru o eventuală întoarcere la echilibrul forțelor aristocratice republicane; în cea a lui Ovidiu era loc nemăsurat pentru liberul arbitru și pentru propriile capricii. Astfel, Ovidiu se putea amăgi că interpretează în mod corect noțiunea de libertate a prietenului și rudei sale Paulus, și anume respingerea oricărei frâne autoritare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tant de respect des hommes et des choses de l'ancien temps regrettaient le gouvernement ancien et qu'on ne pouvait pas louer la république sans être républicain"399. Este departe de noi gândul de a vrea să generalizăm sentimentele republicane și antiaugustane ale tuturor celor care vorbeau despre trecut glorificându-l; dar suntem siguri că printre personajele aristocrației exista un procentaj bun care era sincer în a-și exprima admirația pentru republică și, în același timp, neîncrederea și rezerva lor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unica epistolă din a doua carte din Tristele, Ovidiu insistă asupra libertății de care dispuneau toate manifestațiile artistice din antichitatea greacă și romană, adresează implicit o critică severă lui Augustus pentru că a suprimat această libertate dată romanilor încă din epoca republicană. Ovidiu simțea că măsurile legislative ale lui Augustus din sfera morală, se reflectau pe plan politic: față de trecutul republican, Augustus introducea periculoase inovații restrictive pentru libertate. De ce în trecut asemenea măsuri restrictive nu au fost necesare, deși mai era încă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
antichitatea greacă și romană, adresează implicit o critică severă lui Augustus pentru că a suprimat această libertate dată romanilor încă din epoca republicană. Ovidiu simțea că măsurile legislative ale lui Augustus din sfera morală, se reflectau pe plan politic: față de trecutul republican, Augustus introducea periculoase inovații restrictive pentru libertate. De ce în trecut asemenea măsuri restrictive nu au fost necesare, deși mai era încă în vigoare faimosul mos maiorum? Aceasta este întrebarea pe care și-o punea în sinea sa poetul. Din numeroase
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
drum tot mai mult în epoca augustană. Din acest punct de vedere, Ovidiu se distingea atât de Augustus și de susținătorii lui, deschiși spre viitor, cât și de conservatorii și opoziționiștii, îndreptați mai ales spre mos maiorum de antică tradiție republicană. Din respectiva Weltanschauung ovidiană izvora atitudinea sa politică, bazată pe elogierea libertății (nu numai de ordin civic, ci și moral) și a adevăratelor valori nobiliare contra îmbogățiților regimului (homines novi), bazată într-un cuvânt pe glorificarea Republicii văzută din punctul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vreun factum întâmplat în domus Fabia, cu care poetul era înrudit prin cea de-a treia soție a sa, Fabia. Fabius, din câte se poate deduce din corespondența lui Ovidiu, avea și el sentimente cel puțin neaugustane și poate chiar republicane. Nu considerăm însă că greșeala trebuie căutată în luptele pentru succesiune: acestea puteau constitui o cauză ocazională și nu una autentică. Din aceleași considerente, noi credem că, în ultima perioadă a principatului, a avut loc o schimbare în raporturile dintre
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
204-5. 133 G. BOISSIER, op. cit., p. 112. 134 De exemplu, istoricul grec Timagene a fost acuzat, prin anii 23-22 î.H., din cauza spiritului antiroman din operele sale și a trebuit să se refugieze la Asinius Pollio, care-și arăta independența republicană. Cf. alte persecuții împotriva autorilor de libelli infamanti, cauza sinuciderii lui Labienus și a exilului, terminat tragic, al lui Cassius Severus, în S. D'ELIA, op. cit., p. 145, cu bibliografia relativă. 135 Ibid., p. 108. 136 Ibid., p. 106. 137
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
era legat de el iure sodalitii (Tr., IV, X, 45-6) și care adesea îi citea din versurile sale înflăcărate (ignes). 309 Asupra acestui element important se va reveni în capitolul despre Augustus. Atât Tibullus cât și Propertius aparțineau unei familii republicane. 310 Cf. H. BARDON, op. cit., II, 74-5. 311 Citat în BARDON, ibid. 312 Ibid. Mai mult, D'ELIA, op. cit., p. 150, nota 217, observă că și Horațiu tace din 13 î.Hr. până în 8 și că însuși Mecena pare să-și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Profetului. 3. Musulmanii din Franța. Probleme spirituale și sociale actuale Aceste clasice polemici și interdicții cu privire la Islam și la (ne)reprezentarea figurii Profetului Mohamed se regăsesc peste timp și în cuprinsul comunităților musulmane din Occidentul european și american. În Franța republicană trăiesc astăzi 6 - 7 milioane de mahomedani. Cei mai mulți dintre aceștia au origine etnică algeriană, restul fiind marocani, tunisieni sau africani din fostele țări coloniale. Ei au ajuns în Franța așa cum au apărut și primele comunități de turci din Germania: din
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
București, 1997. Vasile, Constantin, Noi am fost teroriștii?!, Editura Sibguard S.R.L, Sibiu, 1995. Site www.contributors.ro Manolescu, Anca, ,,Libertatea de exprimare atrasă în logica violenței?", (site accesat în 21 februarie 2015). Neamțu, Mihai, ,,Parisul terorii: alienare multiculturală, eșec republican sau Jihad islamo-fascist?" (site accesat în 8 februarie 2015). Palade, Tereza Brândușa, ,,Paris, mon detour: despre abuzul de libertate și spiritul civic", (site accesat în 21 februarie 2015). Postelnicu, Claudia, ,,Eu sunt Charlie și Ahmed - câteva lecții și o concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
apărea și prima carte consacrată exclusiv subiectului amintit. Ea va fi coordonată de Sorin Bocancea și va avea ca titlu Je suis Charlie? Regândirea libertății în Europa multiculturală (Editura Adenium, Iași, 2015). 176 Mihai Neamțu, ,,Parisul terorii: alienare multiculturală, eșec republican sau Jihad islamo-fascist?", www.contri butors.ro (site accesat în 8 februarie 2015). 177 Ibidem. 178 Ibidem. 179 Ibidem. 180 Ibidem. 181 A se vedea excelentul articol al lui Vasile Dâncu, " Între Big Brother și Mad Max", în revista Sinteza
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de oameni și mai mult încă măsurile antireligioase provoacă în martie 1793 răscoale reprimate repede, cu excepția a ceea ce membrii Convenției vor numi "Vendée7" (de fapt, în afară de acest departament, o parte a Loarei Inferioare, a departamentului Maine-et-Loire și Deux-Sèvres). Acolo, trupele republicane, puțin numeroase, prost comandate, sînt bătute, și, "o armată catolică și regală" ocupă Saumur și Angers, dar eșuează în fața orașului Nantes, este bătută la Cholet (în octombrie), trece Loara și încearcă, pînă la Granville, un "vîrtej de galernă"8 pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Cartei. Ducele de Orléans acceptă din partea deputaților și pairilor locotenența generală a regatului. La data de 31, el se duce la primărie și apare la balcon, îmbrățișîndu-l pe La Fayette, înfășurat cu drapelul tricolor. Poporul îl aclamă. Orleaniștii escamotaseră victoria republicană. Carol al X-lea, retras la Rambouillet, s-a gîndit să salveze dinastia abdicînd în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, Henric al V-lea, și numindu-l pe ducele de Orléans regent. Zadarnice decizii. O coloană din gărzile naționale se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]