5,687 matches
-
celălalt ca pe ceva al meu și simțind că la rândul meu și eu sunt ceva al lui, se stabilește Încrederea și siguranța reciprocă, care anulează singurătatea și angoasa. Cuplul stabilizează sufletește partenerii. Fiind construită din sentimente morale, intimitatea are rezonanțe profunde În valorile morale. În egală măsură, fiind fundamentată sufletește, intimitatea are și o dimensiune psihologică. Se poate În felul acesta afirma că, În cazul intimității, componenta psihologică și cea morală, sunt cel mai bine reprezentate. Dacă În cazul Întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ales”? Desigur că da, însă e nevoie să adaug imediat că lucrul acesta s-a simțit (de cititori și de poet) abia după ani și ani. într-o primă etapă, el a fost perceput ca fiind „ciudat” sau ca avînd „rezonanță slavă”. Dacă lui I. M. Rașcu și lui Vladimir Streinu, doi filologi rafinați, li s-a părut așa,2) sau dacă un cercetător al simbolismului îl va considera „sinistru”, cu „rezonanțe de cavou”,3) cum li se va fi părut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fost perceput ca fiind „ciudat” sau ca avînd „rezonanță slavă”. Dacă lui I. M. Rașcu și lui Vladimir Streinu, doi filologi rafinați, li s-a părut așa,2) sau dacă un cercetător al simbolismului îl va considera „sinistru”, cu „rezonanțe de cavou”,3) cum li se va fi părut celor fără un simț lingvistic deosebit? Ca să știe ce înseamnă „Bacovia” ar fi fost necesare anumite cunoștințe de istorie și de geografie locală, adică de existența aci a unei vechi episcopii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pașii mei răsunau puternici pe pietrele mari de pe stradă. Și era în acest răsunet al lor ceva ca o prevestire tristă, ceva nedeslușit și plin de groază, pe care sufletul meu nici nu încerca măcar să-l hotărască”.4 ) O oarecare rezonanță e, mai adaug, și între „Cîntă” al aceluiași autor 5) și un anumit pasaj din „Cubul negru”. Șocurile Macabrul e prezent, la Bacovia, începînd cu „Plumb” („Dormeau adînc sicriele de plumb,/ Și flori de plumb și funerar vestmînt-/Stam singur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ion Caraion)9), într-una din variante, versul „Aud șuvoaiele plîngînd” cu „Aud materia plîngînd...”, Bacovia a avut intuiția enormei puteri evocatoare pe care o are acest cuvînt. „Cuvîntul «materie» - remarca Blaga, care îl folosește în «Lucrătorul» - este plin de rezonanțe mitologice: el vine dintr-o epocă cînd materia era privită ca principiu matern al lumii sau chiar ca o divinitate maternă”10). „Aud materia plîngînd...” înseamnă aud întreaga natură, în profunzimi, totul. A doua performanță decurge din acuitatea auzului. Unii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
imagine. Plumbul e „cel mai moale și mai urît dintre metale”2), iar cele cinci litere ale cuvîntului care-l denumește se îmbină într-o structură sufocantă: doi pereți dubli de consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa aceea poezia ne-a logodit pentru totdeauna, deși cealaltă logodnă avea să fie tîrziu, mult mai tîrziu...” („Sunt singur și mă duce-un gînd”, în Luminile oglinzilor, Ed. Minerva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și veni o vreme”, din „Să ne iubim”, fu considerat drept „filosofie”, iar „Va fi tîrziu în ziua aceea...”, din „Dies irae”, receptat ca profeție. Se impune deci o disociere: Bacovia a fost un „cugetător”, un autor de „gîndiri” - cu rezonanțe sentimentale, sociale, morale -, dar nu un „filosof ”, cum uneori el însuși se percepe (vezi „Amurg” din Cu voi...). „Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă a fost văzut cum citea din Schiller 108 cu glasul tare, apoi din opera acestuia el alegea ceea ce se potrivea cu inima sa. Resignațiune, tradusă de el cu multă libertate și notată pe manuscris "1867 april", îi aducea vădite rezonanțe biografice. "Și eu născui în sînul Arcadiei, și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui în sînul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat... O dată maiul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dorința trupească. Cu siguranță s-a referit la pictură de câteva ori mai târziu în cursul vieții și nu a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii avea rezonanțe și în viața ei50. Dar, mai mult decât orice altceva, a existat o scrisoare, nedatată dar în general atribuită anului 1861, de la Flaubert către Madame Roger des Genettes cunoscută drept La Sylphide, care i-a cucerit sufletul lui Yourcenar. Putea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
visa să scriu aceste două cărți în același timp în jurul vârstei de douăzeci de ani, fără să fi reușit să fac asta, desigur 87. Poate că au reprezentat două părți ale aceleași călătorii pentru ea, dar nu și pentru ceilalți. Rezonanța dintre titlul noii sale cărți (opera întunericului) și noul ei model de scriere nocturnă n-ar fi putut fi inutilă nici pentru ea nici pentru Grace. Scriind în primele ore ale dimineții, lucrând în cursul nopții, Marguerite trebuie să fi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
textele ce aglutinează aceste nuclee poetice, ele merită parcurse în întregime, căci parcurgerea lor secvențială nu dă seama de dificultatea mizei mari pe care joacă autorul. În fond, poemele ascultă mediumnic de un proiect în care infrarealul este adus în rezonanță cu releele unui imaginar supus (ins)urgenței vizionare. Mijlocul cel mai eficient de care uzează poetul este un fel de anamneză ce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă în voia unei imaginații pline de pathos, paradoxal febrile și pline
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiu, în funcție de vicisitudinile dezbaterilor ideologice sau ale luptelor partizane. În cadrul fiecăruia, factorii de permanență și de identitate rămîn totuși ușor decelabili, atît la nivelul limbajului, cît și la acela al imaginilor, atît la nivelul simbolurilor, cît și la acela al rezonanțelor afective. Acordînd prioritate realității franceze, menținîndu-se între limitele cronologice ale ultimelor două secole, acest eseu își propune să studieze îndeaproape patra dintre aceste "mari ansambluri" mitologice: Conspirația, Vîrsta de aur, Salvatorul, Unitatea. E un demers riscant totuși, jalonat de numeroase
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în mod fundamental polimorf: trebuie să înțelegem prin aceasta că o aceeași serie de imagini onirice poate fi vehiculată de mituri în aparență dintre cele mai diverse; de asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. Nu există nici un explorator al imaginarului să nu insiste asupra acestei dialectici a contrariilor ce pare să impună o altă trăsătură specifică majoră: polimorf, mitul este
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu poate să nu fie interpretată ca un răspuns la o amenințare, sau măcar ca o reacție cvasiinstinctivă la sentimentul amenințării, în acest caz contează mai puțin dimensiunile acestei amenințări... În Franța ultimelor două decenii ale secolului al XlX-lea, rezonanța amplă și indiscutabilă pe care au avut-o marile teme ale Complotului "iudeomasonic" este, din acest punct de vedere, un exemplu extrem de clar. Întrucît primele măsuri guvernamentale ale anticlericalismului republican au evidențiat și amplificat acțiunea generală de laicizare a societății
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu se țină seama de conținutul oniric al mesajului mitologic, de acest flux neîncetat de imagini, de fantasme și de reprezentări simbolice. Fiecărei imagini, fiecărui semn, fiecărei expresii simbolice îi corespunde întotdeauna, potrivit lui Bachelard, ceea ce el numește "dubletul psihic"; o rezonanță armonică se face auzită în profunzimea, în intimitatea oului individual. În ceea ce privește tema Complotului, vor fi evocate astfel, fără riscul de a greși, acele spaime ale copilăriei și persistența lor în coșmarurile adultului: teama de locuri întunecoase, de pereți fără ieșire
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se realizează, într-adevăr, acea ciudată adeziune care face ca, atunci cînd Conducătorul-profet se adresează mulțimii, mulțimea, la rîndul ei, să se exprime prin el. Lui Hitler îi place să apară ca un fel de tobă, ca o cutie de rezonanță: vocea sa nu-i altceva decît acea voce amplificată, mediatizată, a tuturor bărbaților și femeilor din Germania. "Eu nu pot fi nimic fără voi, spune el, și tot ceea ce sînteți voi sînteți pentru mine". E o absorbție reciprocă a poporului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
model, un model deosebit de apropiat, în care fiecare poate opera și poate încerca să se recunoască. El uimește, emoționează, captivează și subjugă, e capabil să exercite în jurul său un fel de fascinație senzuală, care conferă fiecărui gest, fiecărui cuvînt o rezonanță afectivă de mare profunzime. Pentru a-i merita stima, pentru a beneficia de prietenia, de bunăvoința sa nu există sacrificiu de care cei mai umili dintre membrii grupului să nu se simtă, să nu se dorească a fi capabili 37
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a satului, se pregătesc răsturnări spectaculoase. În îndârjirea cu care el vrea să apere nenorocitele de paie se citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu vii să-mi spui că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
împlinesc iluzia realistă decît în detrimentul materiei obiectelor și acțiunilor. J. Ricardou, 1978, p. 185 Dimpotrivă, odată cu noii romancieri, descrierile nu numai că au proliferat, dar li se conferă dintr-o dată o direcție funcțională anti-repre-zentativă. Jocuri analogice (culori, cifre, imagini...), utilizarea rezonanțelor fonice, recurgerea la semne polisemice... procedee care au fost suficient analizate și care dau descrierilor o funcție generatoare, producătoare de ficțiune 5. Cu siguranță, această tehnică nu este nouă6, dar a fost sistematizată, așa cum apare în Claude Simon, p. 79
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că up-reglarea clusterinei în celulele ? pancreatice poate induce proliferarea β-celulară și restabilirea numărului lor după o injurie. Din acest punct de vedere, clusterina poate fi privită ca un factor de creștere, stimulând proliferarea celulelor insulare, pe cale paracrină. Imageria în rezonanță magnetică, precum și tehnicile de imagerie nucleară, au făcut posibilă obținerea unor rezoluții spațiale și funcționale înalte. Pot fi puși în evidență astfel unii liganzi marcați pentru identificarea unor molecule specifice: receptori, antigene și chiar proteinele exprimate intracelular (208). Pentru identificarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
au crezut că logica lui Lupasco viola principiul non-contradicției de unde și numele, nu prea fericit, de "logică a contradicției" și că presupunea riscul unor alunecări semantice fără sfîrșit. În plus, teama viscerală de introducere a noțiunii de "terț inclus", cu rezonanțele sale magice, nu a făcut decît să sporească neîncrederea față de o asemenea logică: cum să concepi un terț unificator al lui A și non-A ? Nu se poate afirma că formalismul axiomatic al lui Lupasco este per se o logică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
istoria artei se grefează pe "istoria cunoașterii, adică pe devenirea logică". Lupasco profetizează că arta "va înflori cel mai amplu spre sfîrșitul unei dezvoltări "utilitare", adică al unei dezvoltări logice a cogniției"8. Această profeție trebuie să fi avut o rezonanță specială pentru André Breton. Era firesc, deci, ca Breton să-i ceară și lui Stéphane Lupasco să răspundă, alături de Heidegger, Blanchot, Malraux, Bataille, Magritte, Caillois și Joyce Mansour, la faimosul chestionar publicat în Arta magică. Într-o vedere din 16
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
impune hegemonia și de a redeveni apoi o bisericuță. În sfîrșit, ideile intelectualilor nu rămîn izolate. Ele se răspîndesc în sferele cultivate ale societății. Ele află, chiar, în situațiile de criză morală și politică, precum afacerea Dreyfus, o cutie de rezonanță extinsă la scara unui popor întreg. Însă o amenințare din ce în ce mai puternică apasă asupra intelectualilor europeni. Într-o jumătate a Europei, sfera lor este guvernată de totalitarism, care extirpă deviațiile și răcește fierberea culturală, făcînd-o uneori să atingă temperatura de hibernare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s-a schimbat. Lagărul de concentrare sovietic nu mai este perceput ca un accident istoric supradeterminat de asediul capitalist și legat de persoana lui Stalin, ci ca esența însăși a sistemului, desemnat și în același timp stigmatizat de cuvîntul cu rezonanță barbară ciudată "Gulag", exportat de Soljenițîn. Partidul comunist încetează a fi considerat ca fiind fundamentul unui colectivism egalitar; el se înfățișează ca fiind casta omnipotentă ce monopolizează puterea, care a fost acum reperată în spatele denumii codificate de Nomenklatura. Din acest
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]