17,708 matches
-
nu tot muritorul poate capta muzica sferelor pentru a i se tălmăci pe înțelesul lui rosturile firii și deci și ale omului, va trebui totuși să-l evocăm, acum și aici, în câteva lumești cuvinte, pe care însă le vom rosti în șoaptă, spre a nu-i tulbura odihna întru Domnul. Curând vom prăznui un an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
cruciadelor, Eterna Biruință. Își ocupă locul în capul mesei, se intonă un scurt Te Deum, apoi Marele Ierarh binecuvântă adunarea și închină o scurtă rugăciune pentru izbândă și glorie. Oaspeții ridicară paharul ritual cu vin roșu, în cinstea Maiestății Sale, rostiră într-un glas Marele Jurământ Solemn al Cavalerilor și, abia apoi, au ieșit, răspândindu-se, după regulile stabilite, în teren. Regele primi raportul Marelui Șambelan și pe cel al Marelui Hăitaș. Totul era pregătit în cele mai mici amănunte. Marea
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
avea parte de astfel de motive aproape zilnic! În fața sa, printre copaci se vedea, nici mai mult nici mai puțin decât un inorog! Poate că, dacă regele ar fi fost un om obișnuit, precum olteanul din snoavele noastre, ar fi rostit ca și acesta: iată un animal ce nu există! Daaa, dar el era un rege și pe blazonul său era exact un inorog pe un câmp de aur, ceea ce simboliza bogăția, onoarea și curățenia sufletească a casei sale. Deci inorogul
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
tron! Cine credeți domniile voastre că este vrednic de o asemenea mare răspundere. Să luăm în calcul pe iubitul nostru prinț, desemnat, tot de noi, coregent încă de acum un an, sau să mai chibzuim... - Mărite și iubite văr al nostru, rosti cu glasu-i cald Marele Ierarh, prea iubitul nostru prinț este, sunt convins de asta, un tânăr de mare viitor, dar cam fraged încă, la cei douăzeci de anișori ai săi, pentru a-și lua pe umeri o asemenea povară. Ca să
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
tipărit alte 10 cărți, cea mai recentă, a17-a, fiind cea cu 366 sonete FIIND. Cred că din această carte sunt aduse aici sonetele, dovezi de perfecțiune, de simetrie și de univers propriu: I (Fiind ecou nespuselor cuvinte), VII (Sonete nu rostesc decât în șoaptă), XCI (Nimb al iubirii, palimpsest de-o clipă), CXXIX ( Nu pot s-ajung până la tine, Doamne !), CXLV (Cu pana deznădejdii scriu o carte), CLXVI (Neîmplinitul stă în mâna sorții), CLXXIII ( Îmi bate cineva la ușă ... Vântul!), CCXIV
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Hristos cu trupul la cer ne obligă la o responsabilitate imensă în față Celui care ne-a învrednicit a sta de-a dreapta Tatălui, dar, totodată, și la o recunoștință pentru marea sa Iubire de oameni.” Doamna profesoară Mihaela Costache a rostit o alocuțiune în care a trecut în revistă principalele evenimente din istoria patriei și a evidențiat felul în care poporul român și-a exprimat și își exprimă recunoștința față de eroi: „Zbuciumata, dar glorioasa istorie a poporului român stă mărturie grăitoare
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI. ZIUA EROILOR, CUNOAŞTERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350606_a_351935]
-
sunt duhovnicești, căci vorbesc despre Dumnezeu. Și, ceea ce e minunat, ele nu rămân numai expresii ale rațiunii, ci și hrănesc mintea celui ce grăiește, adâncind trăirea lui în Dumnezeu. Mai mult, această putere nu rămâne interiorizată, circumscrisă în cel care rostește cuvinte duhovnicești, ci se împărtășește și celorlalți care îl ascultă. Așa se explică de ce cuvintele despre Dumnezeu rostite sau scrise de alții ori rugăciunile Bisericii au o putere deosebită asupra celor ce și le împropriază. Ele sunt expresii ale unor
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
și hrănesc mintea celui ce grăiește, adâncind trăirea lui în Dumnezeu. Mai mult, această putere nu rămâne interiorizată, circumscrisă în cel care rostește cuvinte duhovnicești, ci se împărtășește și celorlalți care îl ascultă. Așa se explică de ce cuvintele despre Dumnezeu rostite sau scrise de alții ori rugăciunile Bisericii au o putere deosebită asupra celor ce și le împropriază. Ele sunt expresii ale unor trăiri în stare de rugăciune, trăiri a căror putere se transmite mai departe prin cuvânt. Cel ce rostește
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
rostite sau scrise de alții ori rugăciunile Bisericii au o putere deosebită asupra celor ce și le împropriază. Ele sunt expresii ale unor trăiri în stare de rugăciune, trăiri a căror putere se transmite mai departe prin cuvânt. Cel ce rostește cuvinte duhovnicești se face "gură a lui Dumnezeu", recreând suflete, căci puterea cuvântului e puterea persoanei. Re-crearea sufletelor este posibilă datorită faptului că orice cuvânt duhovnicesc este putere și lumină. Nichita Stithatul spune că prin cuvânt se luminează mințile oamenilor
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
întâmplătoare. Ridicat pe Valea Prahovei, se învecina cu Predealul, care pe vremea aceea era granița României, cu Austro Ungaria. După unirea Transilvaniei cu Vechiul regat, Peleșul se va găsi în inima țării. La sfințirea castelului în anul 1883, regele a rostit următoarele cuvinte.’’ Am clădit acest castel, ca semn trainic că sunt adânc înrădăcinat în această frumoasă țară, îndeplinind o datorie sfântă și închinând zidirea cu vin românesc, în cinstea și fericirea României’’. Și tot atunci poetul Vasile Alecsandri a urat
REŞEDINŢA REGALĂ, A REGILOR ROMÂNIEI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350643_a_351972]
-
care prin aceasta, dobândesc iertarea păcatelor și moștenirea împărăției cerurilor; iar ca mijloace, care pregătesc și înlesnesc împlinirea acelui efect și acelui scop, sunt rugăciunile, cântările, citirile din Sfânta Scriptură și, în general toate cele ce se săvârșesc și se rostesc, cu sfântă rânduială, înainte și după sfințirea darurilor.”[ 7] Precum observă și liturgistul german J. Kramp, Cabasila distinge un scop direct, apropiat sau imanent (έ̉ργον) și unul indirect, mai depărtat sau transcendent (τέλος) al Liturghiei. Cel dintâi este
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
scoate în evidență însăși alcătuirea ei, care presupune și implică împărtășirea credincioșilor, prin texte categorice: „Să luăm aminte sfintele sfinților” „Cu frică de Dumnezeu și cu credință și cu dragoste să vă apropiați” ori ectenia de mulțumire publică pentru împărtășire, rostită de diacon, însă ca din partea poporului: „Drepți primind (care am primit - μεταλαβόντες) dumnezeieștile... ale lui Hristos taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului”. Care este sensul și rațiunea de afi a unor asemenea texte liturgice dacă nu împărtășirea tuturor membrilor Bisericii
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
rezervat laicilor. Din predicile Sfântului Ioan Hrisostom poate fi dedusă existența unei perdele fixate de stâlpii unui baldachin („ciborium”) și care era trasă la anumie momente ale slujbei. Se pare că încă de pe timpul Sfântului Ioan Hrisostom anumite rugăciuni erau rostite în taină, prin aceasta ele vor fi pierdute pentru laicii credincioși.[27] Secolul IV este marcat în istoria teologiei de două fenomene diametral opuse: pe de o parte, de o întoarcere reflexivă la Sfânta Scriptură. Pe lângă aceasta există însă și
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
16 („dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu <> la mulțumirea ta, de vreme ce el nu știe ce zici”) și de la Romani 10, 10 („căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire”) să rostească în taină „rugăciunea de la sfânta proskomide” [anaforaua] sau rugăciunea de la Botez. [28] Ibidem, p. 70-73 și 105: Cel mai vechi manuscris al Liturghei bizantine, Codex Barberini gr. 336 atestă faptul că la început Liturghia propriu-zisă a Constantinopolului a fost Liturghia
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
care le deținem din Pentateuhul lui Moise și cărțile cu caracter istoric. Astfel, despre Avraam, Isaac și Iacob ni se spune că aduceau adeseori, pe altare ridicate de ei, sacrificii de miei, iezi și viței. Pe lângă acestea făceau juruințe și rosteau binecuvântări pentru toți membrii familiei lor. Același cult l-au practicat și evreii în Egipt. Ei cereau voie lui faraon spre a se depărta periodic în pustie și a aduce acolo sacrificiile de animale, dupa cum au moștenit și preluat
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
mele și picioarele mele... împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți". Același psalm începe de altfel cu cuvintele: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit" - exclamație pe care a rostit-o Domnul nostru Iisus Hristos înainte de a-și da duhul, răstignit fiind pe cruce. Este cazul să arătăm aici că Duhul Sfânt, care cunoaște din veșnicie, în cele mai mici amănunte, desfășurarea lucrării mântuitoare, pe care o va săvârși Iisus
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
lucrării mântuitoare, pe care o va săvârși Iisus Hristos, pe pământ, la plinirea vremii, a dezvăluit cu mult înainte unele aspecte ale acestei lucrări, mergând până la a reda amănunte precum sunt aceste cuvinte pe care Domnul Iisus Hristos le-a rostit într-adevăr pe cruce și pe care unii din cei ce-L batjocoreau, neînțelegându-le le-au interpretat în sensul că îl striga pe Ilie (vezi Matei 27, 46-49). Psalmul 68 releva de asemenea zbuciumul interior de care are parte
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
un scurt ceremonial religios, în cadrul căruia s-au cântat laude, adică psalmi, după care cei prezenți acolo au ieșit la Muntele Măslinilor (Matei 26, 30). Mai mult, așa cum am menționat mai sus, în timpul patimilor Sale, Domnul Hristos a fost auzit rostind versete din psalmi, care dobândeau astfel valoarea de profeții, ce tocmai își aflau împlinire. Apostolii fiind și ei iudei de neam au primit ca pe ceva firesc folosirea psalmilor în adunările de cult. Ei înșiși au rânduit din primele zile
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
pentru cei care progresează pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvarșirii" . Nu este de mirare deci ca primii creștini ca și cei din secolele urmatoare aveau Psaltirea nu doar în memorie ci și pe buze, rostind-o permanent când se dedicau ocupațiilor lor cotidiene, zilnice. Sfântul Ambrozie găsea că este ceva nefiresc și necuviincios ca un creștin să lase să treacă o zi fără să fi recitat din psaltire. Cu cântarea psalmilor își întăreau sufletele și
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
tot în această zi. Este de asemenea stih la pripeala polieleului din Duminica Tomii. Acest text este luat din psalmul 117, 23. Alt text binecunoscut este: "al Domnului este cerul și pământul și toată plinirea lor" - formulă pe care o rostește preotul de fiecare dată, la pecetluirea mormântului, și care este luată din psalmul 23, 1. Tot din Psaltire sunt luate: textul: "Binecuvantează suflete al meu pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui", care formează Antifonul
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
știau o sumedenie de lucruri unul despre celălalt. Din tăceri grăitoare. Din fâlfâiri de aripi de heruvimi. Din priviri și din acel flux de tandrețe, cu două sensuri, care circula de la unul la altul. Sunt lucruri care nu pot fi rostite. Să lăsăm inefabilul să vorbească și el va ști până când, până unde...“ Ce minune a lumii a fost acest poet” - îmi scrie Nicolae Băciuț - chiar în timp ce eu trudesc să demonstrez în aceste cuvinte, același lucru! Gândurile noastre se împletesc sub
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
un loc sfânt, e al lui Eminescu, care ne-a făcut pe toți și care ne-a scris pe toți. În camera de sus, neștiută de cei care trec prin fața ei, și-a scris Kamadeva”. Și versurile din Kamadeva le rostea de parcă s-ar fi spus singure: „Cu durerile iubirii / Voind sufletu-mi să-l vindec, / L-am chemat în somn pe Kama- / Kamadeva, zeul indic. // El veni, copilul mândru, / Călărind pe-un papagal, / Având zâmbetul fățarnic / Pe-a lui buze
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept...// Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe / Fiul cerului albastru / Ș-a iluziei deșerte.” Totul se derula ca într-un spectacol. Ca o fulgerare, ca și cum ar fi rostit doar pentru sine, Nichita Stănescu spuse la un moment dat: “Bătrâne, eu l-am cunoscut pe Eminescu”. Și n-a mai lăsat loc nedumeririi mele să devină întrebare. “Eu l-am întâlnit pe Tudor Arghezi și l-am privit în
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
devină întrebare. “Eu l-am întâlnit pe Tudor Arghezi și l-am privit în ochi. Tudor Arghezi l-a întâlnit pe Eminescu și l-a privit în ochi. Iar eu, prin ochii lui lui Arghezi l-am privit pe Eminescu ». Rostea cuvintele sacadat, în stilu-i binecunoscut, de parcă ar fi oficiat o slujbă tainică. “Și dacă eu vă privesc în ochi îl văd pe Eminescu”, am îndrăznit eu atunci. Și de parcă nu m-ar fi auzit, a continuat: “Noi l-am respirat
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
invenții ale omului” . Banal, am putea exclama! Desigur, numai că ar trebui să ne gândim mai bine dacă nu cumva această banalitate care ne dă atâta bătaie de cap nu ar trebui însușită ca o normă de comportament, chiar dacă este rostită mai mult ca o ironie. Și, tot ca o provocare: Lumea se-nmulțește. Pe socoteala cui? Chiar așa, cine plătește oare explozia demografică? Care or fi cauzele reale ale acesteia? Că despre preț, putem vorbi, dar teamă mi-e că
FARMECUL TAINIC AL JOCURILOR DE CUVINTE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351271_a_352600]