23,741 matches
-
1994 de aderare a României la Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție, adoptată la Washington la 3 martie 1973, Legea nr. 13/1998 pentru ratificarea Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979. Legislația europeană în vigoare cuprinde directive și regulamente ce vizează speciile invazive. Directiva fitosanitară (2000/29/CE) vizează în principal prevenirea introducerii și răspândirii organismelor dăunătoare plantelor și produselor vegetale. Importul a patru
Biodiversitatea şi speciile invazive. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
care constituie un pericol ecologic - țestoasa de Florida (Trachemys scripta elegans), broasca-taur americană (Rana catesbeiana), broasca țestoasă pictată (Chrysemys picta), rața roșcată din America de Nord (Oxyura jamaicensis) - este interzis în temeiul regulamentului care vizează comerțul cu specii ale florei și faunei sălbatice (Regulamentul nr. 338/97 al Consiliului), al cărui obiectiv principal este controlul comerțului cu speciile pe cale de dispariție. Regulamentul nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local prevede evaluări
Biodiversitatea şi speciile invazive. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
introducerea de specii alogene, intervențiile asupra speciilor invazive, precum și reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4A si 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, pe teritoriul național. În ceea ce privește strategia politică privind speciile invazive, Principiile directoare privind prevenirea, introducerea și atenuarea impactului speciilor alogene invazive care amenință ecosistemele, habitatele sau speciile, stabilite la Convenția privind Diversitatea Biologică (Haga, aprilie 2002), stabilesc o abordare ierarhică a
Biodiversitatea şi speciile invazive. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
În aceeași cușcă cu un șoarece. Dar dacă se stimulează hipotalamusul șobolanului, animalul se va năpusti asupra șoarecelui cu care Împarte cușca și-l va omorî; În acest caz, răspunsul animalului stimulat este similar cu cel manifestat de un șobolan sălbatic (o mușcătură puternica la gât, care lezează măduva spinării). Se pare că stimularea determină manifestarea unui răspuns Înnăscut de a ucide, care, Înainte, fusese latent. În schimb dacă se injectează un inhibitor neurochimic În mod spontan, animalele injectate devin, pentru
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne pe spate despletite, Am cerbii mei și țapii cei negri și țântați; Am urșii ce-și sug laba în hrubele tihnite, Visând un vis sălbatic, de iarnă din Carpați. Semn de belșug, zăpada câmpiile încarcă, Și-i totul de-o lumină solemnă inundat. Se-aud chemări de muncă ți-i liniște, și parcă Întinderile-s albe ca sufletu-mi curat. Vocabular: țântat: cu pată albă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ostrogoții. Vreme îndelungată așteptaseră cuminți în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii vandali nu-și merită renumele sinistru. Ei au respectat instituțiile civilizației romane atât cât au stat în Spania; iar când, în 429, au trecut în Africa, au luat cu ei regulile de funcționare ale acestora 15. Și mai favorabili romanilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1, 1950, pp. 433-465 (apud Riché, op. cit., p. 297). Despre așezarea goților și burgunzilor în Imperiu: L. Schmidt, Die Ostgermanen, München, 1934; și, de același autor, Geschichte der Wandalen, München, 1942. Erau, într-adevăr, cu toții „barbari”. Dar nu toți erau sălbatici, neciopliți și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Valuri de barbari au năvălit din toate cele patru zări, succesiv, spre noul centru al sintezei greco-creștine, cosmopolita Roma. S-au pomenit, toți, într-un ocean spiritual superior în care și-au stins repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-a numit „creștinare”, dar care, în mod practic, s-a realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe care Democrit din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
locuiau în case cu bucătării luxoase - dar fără biblioteci - și își dictau scrisorile pentru că nu știau să le scrie singuri... Și totuși, conducerea științifică a muncii în instituții productive organizate riguros pe criterii de profit și eficiență a transformat acest sălbatic purgatoriu într-un paradis terestru al prosperității. La această transformare, realmente impresionantă, au contribuit, bineînțeles, și teoreticienii educației. Știința conducerii și acțiunii eficiente și-a avut companionul ei pedagogic. Încă din 1918, Franklin Bobbitt (1876-1956) a pus bazele unei științe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
membri. La fel și criticii. Când se mai întâmpla ca vreun blazat nostalgic sau neorousseauist năuc să predice despre fericirea și inocența vremurilor trecute, era luat în râs: era întrebat ironic dacă ar putea trăi măcar zece zile „în natura sălbatică”, fără curent electric, fără televizor, fără cuptor cu microunde, fără autoturisme etc. De altfel, în anii ’70 s-a produs extincția „speciei pășuniștilor și paseiștilor”, făcând loc „futuriștilor” și „ufologilor”. Chiar și școlile păreau să fi adormit în liniștea unor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
timpul gândirii postmoderne s-au relativizat, pierzând certitudinile conferite de reperele gândirii moderne. De aceea este greu de anticipat unde și când își va fixa noul mod de a gândi temeiuri pentru o organizare vrednică, aptă să-i liniștească stenochoria sălbatică de astăzi într-un cânt de mare frumusețe. Deocamdată, se zidește Turnul Babel într-o hărmălaie greu de înțeles și de suportat. Dar ea țintește cerul și întâlnirea cu zeii care diriguiesc soarta oamenilor. Dacă această întâlnire va avea loc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
negative a lui Rousseau era aberantă: disprețuia cultura și proslăvea natura. Idealul educațional rousseauist era „omul necultivat”, le bon sauvage. Adică, în termenii acestui paragraf, „creierul gol”: prostia ingenuă pe care o presupunem „bună”, dar care, în realitate, este întotdeauna sălbatică și agresivă. Școala viitorului nu poate fi însă o instituție care produce barbari. Idealul școlii viitorului nu va fi Homo stultissimus, ci Homo sapientissimus - adică un nou kosmopolites, cetățeanul „satului global”, personalitate cultivată și creativă, un „om total”. Nu ne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în „Marea Religie Laică”: progresul modern. În ziua de astăzi, „omenirea medie” se împarte, practic, în două categorii: „progresiștii” și „antiprogresiștii”. „Progresiștii” se ocupă mai ales cu protecția mediului („secta ecologistă”) și „ocrotirea biodiversității” („umanismul postmodernist”) și, desigur, combat „mondializarea sălbatică”. În ultimii ani, progresismul pare să-și fi schimbat situația. Incertitudinile științei au subminat credința într-un viitor mai bun, rămânând credința în puterea și controlul informației la scară planetară. Dar controlul informației poate conduce la un „viitor rău”. Cei mai mulți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exegeți ai acestor trăiri bizare le-au calificat, generic, drept o „reîntoarcere a iraționalului”, o „reacție la raționalismul excesiv” și o „reîntoarcere la sentimentul religios”. Există o tipologie a „omului irațional” cunoscută de multă vreme: credulul, ignorantul, visătorul, superstițiosul, fanaticul, sălbaticul, delirantul. De fapt, sunt variante de imaturitate și nedesăvârșire paideutică. Psihologia clasică pretinde că toate aceste tipuri își au sorgintea în „eternul copil” care se ascunde în fiecare om. Este morfologia naivității - normală la vârsta copilăriei, dar anormală și periculoasă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
schimbarea socială progresivă. Această ambivalență implică, după Kincheloe și Steinberg (1993), mari riscuri pentru orice proiect curricular - dacă postmodernismul nu este „stăpânit” și „riguros circumscris”. Gândirea politică trebuie să stabilească precis ce anume împrumută și ce anume încorporează din „fauna sălbatică” a ideilor postmoderniste. Nu toate ideile, componentele, atitudinile și viziunile postmoderniste sunt favorabile pentru „sănătatea” teoriei și practicii politice americane. Unele - nu puține - pot fi de-a dreptul cancerigene. În consecință, Kincheloe și Steinberg recomandă trierea drastică a ideilor și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este observat și uneori înregistrat au creat la cadrele didactice o puternică atitudine duplicitară: într-un fel vorbeau și se purtau la universitate și altfel, sincer, la ei acasă, în familie. Duplicitatea este o caracteristică a oamenilor supuși unei dictaturi sălbatice; în universități, ea era mai accentuată ca în alte instituții. Așadar, moralitatea se afla în suferință. Informările trimise la serviciul de cadre și la organele de partid nu numai că deformau mult faptele reale, dar nu rareori inventau deficiențe inexistente
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
te omoară!”), aveau loc și încăierări, dar cu șatra nu prea avea rost să te pui, că erau obișniți cu pușcăria și aveau înțelegeri cu miliția. Aflați la marginea societății, ei erau elementele neinhibate, „nedomesticite”, aveau forța falică a primitivității sălbatice. Existau însă și țigani de treabă care, contra cost, îți țineau rând. Uneori se așezau la coadă și țigani cu mulți bani. Nea Vasile-Ciocolată, dintr-un bloc vecin cu al meu, un rrom mărunt, uscat și chel, mare bișnițar și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era fizic scârbă de fiziologia mea și a semenilor mei. O dată ajuns acasă, mă refugiam într-o asceză sălbatică, autist-mizantropică a lecturii, înjuram și blestemam. O categorie difuză era cea a securiștilor de cozi. Cei mai mărunți erau colaboratori ordinari, „din invidie”, mulți pensionari săraci și răi, câtă frunză și iarbă. Unii copii de securiști, mai rar și părinții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și Focul și sărbătoarea (1975) aparțin, după cum va mărturisi mai târziu autorul în Revelații despre poezie (2001), unui „univers al purității și al candorii”, unui „lirism extatic-adolescentin”. Fapt constatat mai întâi de critică: Mircea Iorgulescu, în postfața antologiei O milă sălbatică (1983), folosește termeni precum „vocația sublimității și a extazului”, „poet al beatitudinii și deopotrivă al beatificării”, observând și că debutul coincide cu apogeul valoric al poeziei lui P. Primul volum are, într-adevăr, o ingenuitate a percepției senzorial-spirituale, o prospețime
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
un adevărat crez superior, în ordine morală, și nu numai estetică, eleganța literară a textelor. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Umbria, Cluj, 1971; Focul și sărbătoarea, Cluj-Napoca, 1975; Câmpiile magnetice, București, 1976; Curtea Medicilor, București, 1979; Suburbiile cerului, București, 1982; O milă sălbatică, postfață Mircea Iorgulescu, București, 1983; Proba cu polen, Cluj-Napoca, 1984; Vocea interioară, Cluj-Napoca, 1987; Călătoria continuă, București, 1989; Spuma și stânca, Cluj-Napoca, 1991; Tânărul Francisc, Cluj-Napoca, 1992; Lancea frântă. Lirica lui Radu Gyr, București, 1995; Cortegiul magilor, Cluj-Napoca, 1996; Italia
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
253-257, II, 90-95; Grigurcu, Poeți, 485-489; Ruja, Valori, 118-121; Felea, Aspecte, II, 219-226; Cristea, Faptul, 166-170; Sângeorzan, Conversații, 109-113; Iorgulescu, Critică, 74-78; Moraru, Semnele, 129-136; Iorgulescu, Ceara, 169-173; Regman, Noi explorări, 72-74; Tuchilă, Cetățile, 191-206; Ștefan Aug. Doinaș, „O milă sălbatică”, RL, 1984, 28; Ion Pop, „Proba cu polen”, ST, 1984, 12; Tartler, Melopoetica, 42-45; Tașcu, Poezia, 189-196; Grigurcu, Existența, 399-402; Popa, Clasici, 146-150; Cistelecan, Poezie, 122-126; Ștefănescu, Prim-plan, 316-323; Radu, Pagini, 64-65; Tuchilă, Privirea, 152-162; Simion, Scriitori, IV, 366-374
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
aproape argheziană, în viziuni inedite. În Barbarul poetul nu face decât să proiecteze aceeași stare de vitalitate torturantă, însă în expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum cuceritorul să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i în urmă se-nalță mii și mii,/ Desfășurând spre zare un mișcător perete!”. Motivul „barbariei” va fi reluat într-un cadru larg în Cântecele
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
roman de actualitate și despre tineri, pare mai puțin consistent, dar face loc modalității picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse, au ceva sălbatic în această lume ce nu s-a desprins de primitivitate. Și tot astfel vrăjmășiile, ducând la năprasnice întâmplări. SCRIERI: Biserica nouă, Craiova, 1930; Statuia care arde, București, 1934; Tunda, București, 1940. Repere bibliografice: I. Peltz, Maura Prigor, „Zodiac”, 1930, 1-2
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
talent, e cel în care luncanii se bat cu țăranii unguri. Țăranii săraci se pregătesc să-și împartă moșia baronului Papp. Atmosfera e tensionată, și tensiunea crește la apariția pe șosea a unei lungi coloane de bărbați zdrențăroși cu chipuri sălbatice. Poartă la brâu cuțite și, în mâinile uriașe, butucănoase, au sticle de rachiu. Localnicii recunosc în oamenii aceia colonia de moți - proletari agricoli abrutizați de viața pe care o duc - de pe moșia lui Papp. Înșiruiți de o parte și de
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]