5,454 matches
-
prost șî nu înțălegi! .. Omu‟ să cati în mintea lui rânduiala șî s-o priceapă!.. Lisandru îl asculta încruntat ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre de noapte piui sus pe o creangă, rupându-i gândul. Lupul stătea liniștit și aștepta... Doar, cu ochii, în neclintirea lui, le urmărea mișcările, le cântărea intențiile. Privirea și-o fixă în ochii fetei, fără să ia în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja doi sau trei săteni care ofereau spre vânzare apă minerală și dulciuri pe bețigașe. Drumul mergea paralel cu calea ferată, cele două fiind separate doar de o creastă de zăpadă troienită. Șoferul unei camionete claxonă și strigă de mai multe ori: „Cursă rapidă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o înfățișare cu totul nouă. Fără contribuția altcuiva, ci, numai și numai, cu eforturi și forțe proprii. Prin comuna sa natală, Pomârla, și prin satele din împrejurimi, apăruseră numeroși draci, care-i jefuiau, și mai și băgau frica-n oameni. Sătenii se trezeau, în plină noapte, cu dracii prin case, draci, care, după ce luau cam tot ce puteau lua cu ei, dispăreau, lăsând în urmă frică, jale și sărăcie. Furau tot ce se putea fura. În primul rând, însă, tot ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l aduc eu, aici. I-l aduse, i-l dădu, și omul plecă la casa lui. Femeia-și văzu de ale sale treburi. Organele avură treabă cu persoanele spânzurate. Erau o fetiță de doi ani și părintele său, de treizeci. Sătenii, restul lumii care se afla pe acolo, comentau, faptul, fără prea mult interes. Nevasta spânzuratului plecase, în urmă cu un an, în Spania, la căpșuni. El, cu odrasla, rămăsese aici. Câte o scrisoare, din partea plecatei; câte un telefon tot mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor care-i întindeau mâinile, de jos, de lângă car. Câte unul zicea bogdaproste; cei mai mulți, uitau să zică, fiecare, grăbindu-se să mestece cât mai repede, ursul, și să-l înghită, cu sete și cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o rîpă și acoperă totul cu frunze și pămînt. Cu un sac în spate se îndreaptă spre sat. Noaptea cară și restul sacilor, care apoi au luat drumul spre piețele ieșene. Le-am arătat eu, bandiților! După cîteva luni, povestea sătenilor pățania sa: Am călcat în... și mi-a purtat noroc. Oamenii rîd și fac fel de fel de asocieri. Ba mai mult, unii înfloresc puțin lucrurile. Eu am călcat în... și am tras un loz. Era un loz care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lacrimi și parcă, parcă, Dumnezeu s-a îndurat de ei. Din vest au apărut nori negri și grei, ca niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de Minuni. Se spunea că francezii ar fi plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ducă prin Franța, vezi și mata lumea... Nu mai fulgeră și Vasile ridică icoana de partea de jos și încearcă s-o salte. O zgîlțîie la dreapta și la stînga, dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sat și Banditu' se strecura ca o fantomă spre casa lui Bratu. Ai luat-o? Da. Bratu se uită, luminînd cu o lumînare icoana și țipă ca apucat: Ai distrus-o, dobitocule! Dar nu-i dădeau drumul... Cine, mă, animalule? Sătenii. Ai rupt și o bucată din pictură. Acum nu mai face doi bani. Dar e aproape întreagă. Iisus este întreg. Da, dar nu mai are același preț. O aranjez eu, tată, intervine feciorul venit de la București. Lumea din sat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau fericiți, dansau și cântau pe ulițe. În depărtare, zâna cea buna se bucura și ea de fericirea sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lîngă perete frații lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe întuneric, în fiecare dimineață venea sămi bată în geam Jugan. Trebuia să plec pe teren pentru a lămuri sătenii să care gunoaiele pe cîmp, altădată să vină la ședință... Cum întreaga agricultură urma să devină științifică, forfetarul înșira tot satul să-i trezească pe profesori care, la rîndul lor, îi sculau pe săteni. Cutremurat de bubuitură, săream din pat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plec pe teren pentru a lămuri sătenii să care gunoaiele pe cîmp, altădată să vină la ședință... Cum întreaga agricultură urma să devină științifică, forfetarul înșira tot satul să-i trezească pe profesori care, la rîndul lor, îi sculau pe săteni. Cutremurat de bubuitură, săream din pat și ațîțam focul, ca să dezgheț apa din găleată. Mă spălam, mă îmbrăcam iar la opt mă întorceam în școală. După program intram la clasele lui Fărocoastă, scos veșnic din producție. Cînd încheiam și suplinirea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei începe să agonizeze. Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului, sătenii se ivesc pe creastă. - Hai, tov Pandele, să vedem ce e. Directorul nu răspunde. Adjunctul consideră că trebuie să adaoge: - Las’, nea Pandele, mă duc eu. Părîndu-i-se că aude din direcția secretarului o bolboroseală, se uită atent la el. Într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră munții cu dinamită, turnaseră mii de tone de beton și inundaseră totul. Bunicul ei, dascăl la biserica de lemn din 1700, coborâse pe furiș în sat. Voia să salveze niște Cazanii vechi, ascunse în altar. Apele l-au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plecat din satul lui și s-a stabilit pe moșia boierului P.P. Carp de la Țibănești, acesta dându-i o bucată de pământ în satul Glodenii-Gândului, ca să-și facă o casă. Intrat în slujba boierului a dus-o bine față de ceilalți săteni. Aici a găsit o fată cuminte cu care s a căsătorit și au avut copii mulți - fete și feciori. Fetele s-au măritat și au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de acum o moașă cu experiență, iar Vrăghioaia se ocupa cu descântecul și a demonstrat că a stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe mari între ele. Lăsau în urmă șosele adevărate. Sătenii ieșeau în drum și priveau înmărmuriți la coloanele rusești înciubotate care nu se abăteau de la azimut nici cu o iotă... Dacă un lan de grâu sau de porumb se nimerea în lungul direcției de mers a coloanelor, dispăreau transformate în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fost decorat nu a fost prins de moment ca acum când... Gruia al lor călca pe ulițele satului ca doctor al comunei... Era prima lui zi de muncă în calitate de doctor... Când au ajuns la dispensarul satului, s-au oprit... Câțiva săteni care așteptau sosirea medicului s-au ridicat de pe banca din fața porții scoțându-și cușmele. Moș Carpen a deschis vorba: Să trăiești, Gruia, băiatul moșului, și bine ai venit înapoi în sat! Și nu oricum, ci ca doftor! Bine v-am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noului prefect G. Tutoveanu. După câtva timp, în ziarul local „Moldova” din 15 noiembrie 1931, sub semnătura N. Rânzescu, apărea un cursiv intitulat „De la o inspecție” a prefectului, efectuată la primăr ia comunei Cârja, în prezența a vreo 50 de săteni, la biroul de st are civilă. - Domnule notar, mi se pare că tocmai cu star ea civilă nu este în regulă... n ai transcris la timp toate nașterile. Notarul, un foarte bun funcționar, cercetează grăbit buletinele de naștere și condicile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
foarte bun funcționar, cercetează grăbit buletinele de naștere și condicile de transcriere și răspunde bucuros: - Domnule prefect, sunt în regulă, cea din ur mă naștere a fost la 5 septembrie. - Cum!... și prefectul se ridică furtunos, fulgerând cu mânie pe sătenii care umpluseră între timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe sătenii care umpluseră între timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se ceea ce se scrisese în ziar, pe baza unei scrisori... anonime: „În același număr, la rubrica „Dușman al pop orul ui”, în articolul „Primarul comunei Priponești „, sem nat „Un țăran din Priponești”, adică un anonim, se vorbea despre un anume sătean Petre Scumpu, care a crezut că și azi își poate îngădui să terorizeze sătenii și sătencele prin apucătur i antonesciene.” Se relata cum au venit oamenii din Priponești, la târg, s-au plâns prefectului, s-au plâns la „Frontul Plugarilor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la rubrica „Dușman al pop orul ui”, în articolul „Primarul comunei Priponești „, sem nat „Un țăran din Priponești”, adică un anonim, se vorbea despre un anume sătean Petre Scumpu, care a crezut că și azi își poate îngădui să terorizeze sătenii și sătencele prin apucătur i antonesciene.” Se relata cum au venit oamenii din Priponești, la târg, s-au plâns prefectului, s-au plâns la „Frontul Plugarilor”, la poliție, - și cum peste tot sunt oameni care lucrează pentru popor, s-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]