6,626 matches
-
poate fi doar un anumit gen de dispoziție comică și anume unul ce-și are pericolul său, întrucît acționează ușor dizolvant față de tot ce este sublim (Geschichte der Asthetik in Deutschland, p. 389). Și cu toate că Kierkegaard prezintă marele humor cu simpatie și înțelegere, acesta nu reprezintă totuși pentru dînsul un punct de vedere foarte înalt; el rezervă acest punct modului religios de concepere a vieții. Avem toate motivele acum pentru o cercetare mai de aproape a acestui obiect. CAPITOLUL III IRONIE
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este dizolvat în nimic cu excepția egoismului. Ironistul privește totul ca deșertăciune, în afară de el însuși (Skrifter,XIII, p. 332). Socrate dezagregă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai ales ca în atîtea alte locuri relația dintre autoafirmare și dăruire. Astfel, humorul capătă altă tonalitate cînd se dezvoltă pe baza superiorității și măreției sufletului, sau pe baza melancoliei și a nostalgiei, decît atunci cînd momentele sale esențiale sînt simpatia și înțelegerea. Pe lîngă asta, în cadrul acestor diferite forme, mai depinde și de cîtă durere și bucurie, de cîte lipsuri și satistfacții a trăit către ce se deschide privirea experienței și a reflecției cît de mare este uimirea provocată de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu cît e mai stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la lupta celorlalți pentru autoafirmare. Apare aici un sentiment sigur de putere, care nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acest purgatoriu; dar în amitire, acțiunea izolată dispare ca factor în dezvoltarea întregii personalități, poate chiar ca o felix culpa, iar nostalgia ce năzuiește înainte nu ne îngăduie să întîrziem la ceea ce nu mia are acum nici o însemnătate practică. 22. Simpatie Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care nu e condiționat doar de faptul că acestea au intervenit în propria existență izolată a omului. Această eliberare de opoziția dintre propriul destin și cele străine devine și mai completă în cazul în care humorul se dezvoltă pe baza simpatiei (în sensul participării nemijlocite la bucurie sau la durere). Se produce aici, de la început, o legătură între om și ceea ce îi pune în mișcare sentimentul. În contrast cu sentimentul individual sau total, ce leagă aici pentru totdeauna subiectul și obiectul, multe aspecte
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care ne-o putem imagina și totuși posibilitatea de a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea (IX, 1), ar fi incorect să punem pur și simplu simpatia în contrast cu autoafirmarea. Devotamentul poate fi o continuare a autoafirmării; aceasta nu e de obicei o stare pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acest fel poate forma baza marelui humor. Ea s-a putut dezvolta în diferite moduri: prin alunecarea motivației, pornind de la autoafirmare prin evoluție, pa baza unui instinct natural sau la școala suferinței și a durerii 50. Caracterul energic activ al simpatiei, presupus în acest caz, va ieși la iveală și datorită faptului că cercul mai larg de valori și interese, de care este legat omul prin simpatie, deschide posibilitatea unor suferințe și griji de care altfel omul at fi scutit. El
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
instinct natural sau la școala suferinței și a durerii 50. Caracterul energic activ al simpatiei, presupus în acest caz, va ieși la iveală și datorită faptului că cercul mai larg de valori și interese, de care este legat omul prin simpatie, deschide posibilitatea unor suferințe și griji de care altfel omul at fi scutit. El s-ar fi putut strecura mai ușor prin viață, dacă n-ar fi lărgit cercul a tot ceea ce-i putea pune în mișcare simțirea. În legătură cu asta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
n-ar fi lărgit cercul a tot ceea ce-i putea pune în mișcare simțirea. În legătură cu asta, nu trebuie să ne gîndim doar la relația cu ceilalți oameni, ci și la aceea cu viața și cu existența în general. Există o simpatie ce se răsfrînge asupra naturii, asupra întregii vieți, ce se dezvoltă și tinde să avanseze. Omulîși poate lega interesul de ceva ce depășeșete cu mult cîmpul vieții individuale, determinînd prin progresul sau regresul său valoarea pe care el o atribuie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
zilele ne apar indiferente, cenușii, supărătoare și par să ne împiedice. Chiar dacă gîndul la ceea ce e mare nu a dispărut, lucrurile mărunte nu sînt situate în raport cu aceasta, nici în raportul comic sau tragic de contrast, nici în relația interioară de simpatie și înțelegere ca să nu mai vorbim de toate aceste relații diverse la un loc. Presupunînd că ar cădea un pic de lumină în această negură, ea n-ar stîrni totuși nici o bucurie. Ipohondria devine, în momentul său culminant, acedia, acea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a dezvoltat la toți marel humor. Voi insista asupra acestei chestiuni în ultimele două capitole ale lucrării. Deocamdată vreau să remarc numai că va exista totuși o anumită înrudire între fundalul intelectual și baza (superioritate, noblețe a sentimentului, melancolie, nostalgie, simpatie cf. cap. IV) pe care o presupune humorul. Atît baza aceasta cît și acel fundal călăuzesc sufletul, fiecare în felul său, dincolo de orizontul îngust, în cadrul căruia se desfășoară așa de frecvent viața. (cf. § 13 c și § 23). 33. Humorul ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contemplare Întorcîndu-ne acum la humor, trebuie să recunoaștem că,el poate trece într-o stare pur contemplativă, într-o estetizare, în care sufletul se desfată cu idei și imagini, în vreme ce baza personală (cf. capitolul IV) și mai ales elementul de simpatie se estompează. Se poate întîmpla să azvîrlim cu obiectele în toate părțile ți să le punem la încercare în diferite combinații, ca să ne bucurăm de propria noastră forță și de propriul capriciu. Sau să privim realitatea ca pe ceva îndepărtat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pretindea metoda sa. Pe el nu-l interesau însă gluma și jocul. Tratarea ironică trebuia să stimuleze în sensul unei noi activități a gîndirii, mai serioasă și mai independentă. De fapt, tocmai asta vroia Socrate. În spatele ironiei sale, exista o simpatie, o "erotică". Gluma era pătrunsă de cel mai serios interes pentru om. Acest lucru e vizibil mai ales în unele sentințe din Apologia și din Banchetul lui Platon, care, conform cercetărilor mai noi, trebuie privite ca aparținînd biografiei lui Socrate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la această mare idee. Iar bravura cu care a rezistat la încordarea și truda acestei activități a stat la baza modului său de a înfățișa eroismul și înalta judecată. Dar efortul și sentimentul său intelectual n-au intrat în legătură cu o simpatie comprehensivă față de ceea ce este finit și limitat în viața umană și în natură. Pentru Spinoza, nu infinitatea existenței, ci legitatea acesteia se situa în prima linie. El recomandă, drept cel mai important mijloc al libertății spirituale, ca sentimentele noastre să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe afirmarea de sine și pe formele de sentiment și de voință ce se puteau dezvolta din ea, psihologii și moraliștii englezi din secolul al XVIII-lea seria Shaftesbury, Hutcheson, Hume și Adam Smith insistau pe sentimentele sociale și de simpatie. Împrejurarea aceasta a devenit importantă pentru sentimentul total pe care l-au cercetat aici, deoarece el se poate naște dintr-o simpatie ce provoacă și face cu putință o legătură psihologică între personalitate și obiectul său, așa încît obiectul, oricît
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din secolul al XVIII-lea seria Shaftesbury, Hutcheson, Hume și Adam Smith insistau pe sentimentele sociale și de simpatie. Împrejurarea aceasta a devenit importantă pentru sentimentul total pe care l-au cercetat aici, deoarece el se poate naște dintr-o simpatie ce provoacă și face cu putință o legătură psihologică între personalitate și obiectul său, așa încît obiectul, oricît de mărunt, este văzut la valoarea și însemnătatea lui. Dintr-asta nu rezultă totuși că filosofii pe care i-am numit au
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Humoriștii englezi din secolul al XVIII-lea Literatura engleză din secolul al XVIII-lea s-a îndreptat, mai ales în ce privește romanul, într-o direcție ce constituie o interesantă paralelă la mișcarea filosofică. S-a pus accent pe viața psihică, pe simpatie, pe sufletul bun, iar evenimentele exterioare ale vieții au fost urmărite cu o privire blîndă și un surîs prietenos. Avem de-a face aici cu seria de sciitori pe care Thackeray (în The english humourists of the eighteen century, 1853
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu seria de sciitori pe care Thackeray (în The english humourists of the eighteen century, 1853) i-a grupat sub numele de humoriști englezi. Definiția dată de Thackeray humorului pornește de la părerea că acesta este o asociație între spirit și simpatie (wit and love)101. În acest sens special, ea nu apre să convină tuturor celor pe care îi discută Thackeray: Swift, Addison, Steele, Pope, Fielding. Am încercat să arăt mai înainte despre Swift (* 15) că nu este humorist, ci satiric
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la humor. Novalis susținea deja că Fr. Schlegel este de fapt humorist. Dar teoreticianul humorului romantic a fost Sclger, care a înstrunat totodată coardele marelui humor. La el, humorul secolului al XVIII-lea, care este o împreunare de spirit și simpatie, se unește cu ideea romantismului despre individual, ce trimite dincolo de sine la o mare totalitate. În concepția sa despre viață și artă, el reunește ironia cu entuziasmul. Prin ironie, individualul este nimicit în izolarea lui, prin entuziasm este văzut ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prectice. El consideră toate acestea printre haine sau printre peticele ce se pun pe haine. Față de asemenea străduințe, are o poziție în care se amestecă batjocora cu mila. Cînd Carlyle spune frecvent despre cineva "bietul!" (poor!), cuvîntul acesta exprimă parțial simpatie, parțial dispreț. El zugrăveștecu asprime nechibzuința (potrivit vederilor sale) de a lucra pentru adevăr ți dreptate în lume. Și cu toate acestea, avea o inimă caldă. Și prețuia rîsul spontan, sănătos, putea rîde el însuși din inimă, socotind că omul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
într-un chip mai prietenos decît iubirea creștină, nu consideră un furt să-i dăruiască bogatului picătura de apă după care îi tînjește limba". Dar cînd și-a retipărit, în 1910, lucrarea (în care prezentase humorul aproape exclusiv pe baza simpatiei), Fröding și-a pierdut credința în drepturile marelui humor, socotind că-l supraestimase. După părerea sa, humorul n-ar trebui să fie autocrat. În cele spuse pînă aici, nici eu nu m-am arătat orb față de îndoielile pe care le
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales după Jean Paul, era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu mijloacele psihologiei sale totalizante, declarat "sintetice" datele intelectuale (tratate ca un "fundal" cognitiv) cu cele sentimentale (admise ca "baza" în săși a marelui
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fiecare din punctul său de vedere, să-mi spună, cu totul pe nepregătite, ce reprezentare trezea în ei cuvîntul. Un răspuns se îndrepta aproape total în sensul micului humor; altul concepea humorul ca pe un simț pentru comic, bazat pe simpatie și înțelegere; cel de al treilea caracteriza humorul ca pe o concepție despre viață, determinată de faptul că viața, în calitatea ei pămîntească, trecătoare, ar fi privită pe fundalul eternității. Voi discuta toate trei formele, ba mai multe încă, în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe această masă toate trei, discuția să fi avansat, iar criticii literari să se uite mai adânc în spatele acestei literaturi“, a spus Gerhardt Csejka. Fiindcă până acum, se pare, au existat niște probleme de înțelegere. „În recenzii sunt semne de simpatie, de admirație, care țin de forma lingvistică, de forța imaginației“, spune Csejka. Problema de receptare ar fi apărut însă la capitolul „conținut“. „E o carte minunată, numai că nu știu să spun despre ce e vorba“, ar fi afirmat unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]